Comparați anunțul cu traducerea
Păcatul primordial și semnificația lucrării de răscumpărare....
Și astfel vă aduceți aminte în mod constant de faptul că am murit pentru voi pe cruce.... Vă reamintesc din nou și din nou oamenilor de pe Pământ și tuturor sufletelor încă nerăscumpărate din lumea de dincolo, sau vă transmit cunoașterea acestui lucru, dacă nu ați experimentat-o încă, pentru că nu puteți rămâne fără cunoaștere dacă vreți să ajungeți vreodată la beatitudine. La ce vă folosește vouă, oamenilor, dacă știți despre "omul Iisus", Care și-a încheiat viața pământească cu moartea pe cruce, dacă nu cunoașteți semnificația spirituală a morții Sale pe cruce, despre misiunea pe care omul Iisus a îndeplinit-o pentru binele omenirii păcătoase. Și dacă vi se mai spune: El a răscumpărat omenirea din păcat.... tot nu găsiți o legătură și vă rămân doar cuvinte al căror sens nu-l înțelegeți. Și atâta timp cât nu cunoașteți rațiunea existenței voastre ca ființă umană pe acest Pământ nu veți putea înțelege de ce umanitatea este numită păcătoasă, chiar dacă nu sunteți cu toții liberi de păcat. Dar actul de Mântuire al lui Iisus Hristos capătă semnificație doar atunci când cunoașteți păcatul primordial, care în primul rând este motivul existenței voastre pe Pământ.... Magnitudinea acestui păcat nu poate fi comparată cu păcătoșenia oamenilor, chiar dacă acesta din urmă este doar consecința celui dintâi. Dar orice păcate pe care o persoană le-ar comite pe Pământ, ea ar putea să le ispășească pe Pământ sau în împărăția de dincolo, indiferent de cât timp ar dura..... Dar vouă, oamenilor, nu vă este posibil să ispășiți păcatul primordial, nici în timpul existenței pământești, nici în împărăția de dincolo, deoarece acest păcat primordial nu a constat într-o infracțiune comisă de o ființă care era deja imperfectă în sine, ci a fost comis de ființe de o perfecțiune supremă, cărora nu le-a lipsit lumina cunoașterii, ci doar s-au lăsat dominate de sentimentul că Mă pot întrece.... și au lăsat astfel ca abundența lor de lumină și putere să devină arogantă.... Acest păcat nu poate fi ispășit de ființa însăși, deoarece este nemăsurat de mare, iar eternitățile nu ar fi suficiente pentru a se elibera de această vină.... Din cauza acestui păcat, ființele au căzut în cel mai adânc abis, adică și-au pierdut lumina și puterea și, ca să spunem așa, s-au transformat în opusul lor, au pierdut toate calitățile divine și au preluat în schimb toate calitățile și impulsurile rele, au devenit adversarii Mei.... până când substanțele lor spirituale s-au întărit complet și nu au mai fost conștiente de ființa lor.... Și acum am alungat această substanță spirituală împietrită în formă, adică am dizolvat-o în nenumărate particule spirituale și le-am zămislit pe acestea în nenumărate opere de creație pe care iubirea, puterea și înțelepciunea Mea au permis să apară doar cu scopul de a întoarce această substanță spirituală căzută înapoi la Mine, pentru că ea a fost destinată beatitudinii și nu poate găsi beatitudinea decât cu Mine. Iar această cale prin creație este, cu siguranță, și un act de ispășire pentru această vină incomensurabilă, dar ea este acoperită într-o stare de constrângere, în voință legată, și, prin urmare, nu poate fi considerată ca fiind eliminată această vinovăție..... Ființa trebuie, prin urmare, să ajungă din nou la starea în care dorește în mod voluntar să fie eliberată de vina sa, unde i se poate da cunoașterea că a încălcat legea și că există totuși și o cale de a se elibera de această mare vină.... Ea trebuie să știe că această cale este calea spre cruce, că eliberarea de păcatul primordial este posibilă doar prin recunoașterea Răscumpărătorului divin și a actului Său de mântuire și că această cale spre cruce trebuie parcursă în timpul vieții pământești pentru a putea fi acceptată din nou în împărăția luminii după moartea trupului, care este domiciliul actual al fiecărei ființe umane pe Pământ. Dar chiar și în lumea de dincolo, iubirea Mea milostivă se apleacă încă spre sufletele care lâncezesc în adâncuri. Chiar și în lumea de dincolo, sufletele află despre actul Meu de Mântuire și chiar și acolo pot încă să ia calea spre Mine în Iisus Hristos, dar nu mai pot atinge gradul înalt de perfecțiune pe care ar fi putut să-l atingă pe Pământ recunoscându-L pe Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu și Răscumpărător al lumii, în care M-am întrupat, pentru a găsi recunoașterea lor pe care ei Mi-au refuzat-o cândva. Voi, oamenii, trebuie să știți despre marea însemnătate a actului de Mântuire, nu trebuie doar să menționați numele lui Iisus ca fiind numele unei ființe umane Care a umblat cândva pe Pământ cu înalte obiective etice.... A fost o misiune semnificativă în scopul căreia El a umblat pe Pământ, iar voi trebuie să încercați să o pătrundeți atâta timp cât nu sunteți încă lămuriți, căci de cunoașterea și de buna voastră voință depinde dacă veți parcurge cu succes drumul pământesc, dacă împărăția, care este adevărata voastră casă, vă va primi din nou....
Amin
Traducător
Ursünde und Bedeutung des Erlösungswerkes....
Und so werdet ihr immer wieder dessen erinnert, daß Ich für euch am Kreuz gestorben bin.... Euch Menschen auf Erden und allen noch unerlösten Seelen im Jenseits bringe Ich es immer wieder ins Gedächtnis, oder Ich leite euch das Wissen darüber zu, wenn ihr es noch nicht erfahren habt, weil ihr nicht ohne Kenntnis bleiben dürfet, wollet ihr jemals zur Seligkeit gelangen. Was nützt es euch Menschen, wenn ihr auch wisset um den "Menschen Jesus", Der Sein Erdenleben mit dem Tode am Kreuz beschloß, wenn ihr nicht um die geistige Bedeutung Seines Kreuzestodes wisset, um die Mission, die der Mensch Jesus ausgeführt hat um der sündigen Menschheit willen. Und ob euch auch gesagt wird: Er hat die Menschheit erlöst von der Sünde.... ihr findet doch keinen Zusammenhang, und es bleiben für euch nur Worte, deren Sinn ihr nicht erfasset. Und solange ihr nicht um die Begründung eures Daseins als Mensch auf dieser Erde wisset, werdet ihr auch nicht verstehen können, warum die Menschheit sündig genannt wird.... wenngleich ihr alle nicht frei von Sünde seid. Aber es gewinnt das Erlösungswerk Jesu Christi erst an Bedeutung, wenn ihr um die Ursünde wisset, die Anlaß eures Erdendaseins überhaupt ist.... Diese Sünde ist in ihrer Größe nicht zu vergleichen mit der Sündhaftigkeit der Menschen, wenngleich letztere auch erst die Folge der ersteren ist. Aber was ein Mensch auf Erden begeht an Sünden, das würde er auf Erden oder auch im jenseitigen Reich einmal abbüßen können, und ob noch so viel Zeit dafür erforderlich wäre.... Die Ursünde abzubüßen aber ist euch Menschen nicht möglich, weder während des Erdendaseins noch im jenseitigen Reich, denn diese Ursünde bestand nicht in einem Vergehen eines an sich schon unvollkommenen Wesens, sondern sie wurde begangen von in-höchster-Vollkommenheit-stehenden Wesen, denen es nicht am Licht der Erkenntnis mangelte, die sich nur beherrschen ließen von dem Gefühl, Mich übertrumpfen zu können.... die also ihre Licht- und Kraftfülle überheblich werden ließ.... Diese Sünde ist nicht von dem Wesen selbst abzubüßen, denn sie ist unermeßlich groß, und Ewigkeiten würden nicht genügen, von jener Schuld frei zu werden.... Durch diese Sünde fielen die Wesen in die tiefste Tiefe, d.h., Licht und Kraft verloren sie, und sie verkehrten sich gleichsam in das Gegenteil, sie verloren alle göttlichen Eigenschaften und nahmen dafür alle schlechten Eigenschaften und Triebe an, sie wurden zu Meinen Gegnern.... bis sich ihre geistigen Substanzen völlig verhärteten und sie sich ihres Seins nicht mehr bewußt waren.... Und dieses verhärtete Geistige bannte Ich nun in der Form, d.h., Ich löste es auf in unzählige geistige Partikelchen und zeugte diese in unzählige Schöpfungswerke ein, die Meine Liebe und Macht und Weisheit nur zu dem Zweck erstehen ließ, jenes gefallene Geistige wieder zurückzuführen zu Mir, weil es zur Seligkeit bestimmt war und die Seligkeit nur bei Mir finden kann. Und es ist dieser Gang durch die Schöpfung wohl auch ein Sühnungsakt jener unermeßlichen Schuld, aber er wird im Mußzustand zurückgelegt, im gebundenen Willen, und kann daher nicht als Abtragung jener Schuld gewertet werden.... Es muß also das Wesen einmal wieder in den Zustand gelangen, wo es freiwillig seiner Schuld ledig zu werden begehrt, wo ihm so weit die Erkenntnis geschenkt werden kann, daß es sich vergangen hat und es doch auch einen Weg gibt, von dieser großen Schuld frei zu werden.... Es muß wissen, daß dieser Weg der Weg ist zum Kreuz, daß eine Freiwerdung von der Urschuld nur durch die Anerkennung des göttlichen Erlösers und Seines Erlösungswerkes möglich ist und daß dieser Weg zum Kreuz während des Erdenlebens gegangen werden muß, um nach dem Leibestode wieder in das Lichtreich aufgenommen werden zu können, das die eigentliche Heimat jedes Menschen auf Erden ist. Doch auch im Jenseits neigt sich Meine erbarmende Liebe noch den Seelen zu, die in der Tiefe schmachten. Auch im Jenseits erfahren die Seelen von Meinem Erlösungswerk, und sie können auch dort noch den Weg nehmen zu Mir in Jesus Christus, doch nicht mehr den hohen Grad der Vollkommenheit erreichen, den sie auf Erden hätten erreichen können durch die Anerkennung Jesu als Gottes Sohn und Erlöser der Welt, in Dem Ich Selbst Mich verkörperte, um ihre Anerkennung zu finden, die sie Mir einstens verweigert hatten. Ihr Menschen müsset um diese große Bedeutung des Erlösungswerkes wissen, ihr dürfet nicht den Namen Jesus nur nennen als eines Menschen Namen, Der einmal über die Erde ging mit hohen ethischen Zielen.... Es war eine bedeutsame Mission, zwecks derer Er auf Erden weilte, und diese solltet ihr zu ergründen suchen, solange in euch noch Unklarheit ist, denn es hängt von eurer Erkenntnis und eurem guten Willen ab, ob ihr den Erdengang erfolgreich zurücklegt, ob euch das Reich wiederaufnehmen wird, das eure wahre Heimat ist....
Amen
Traducător