• Înapoi

Auzirea cuvântului divin.... Gânduri....

Numai prin intermediul Cuvântului interior poți deveni luminat în întrebări la care oamenii de știință pământeni nu pot răspunde. Există cu siguranță o autoritate care este responsabilă pentru întrebările spirituale, însă oamenii rareori se îndreaptă spre ea. De aceea, rareori se va primi doar răspunsul care corespunde adevărului, care poate fi dat doar de Cel căruia nimic nu-i este străin, care știe totul și care vrea să vă transmită cunoașterea și vouă, oamenilor, pentru a fi recunoscut de oameni. Astfel, Dumnezeu se exprimă prin Cuvânt și oricine vrea să-l audă trebuie să câștige dragostea lui Dumnezeu, trebuie să-L încline făcând tot ceea ce Dumnezeu îi cere.... atunci Dumnezeu se va apropia atât de mult de voi încât veți putea auzi vocea Lui, căci El se exprimă prin Cuvântul Său, se face cunoscut vouă, vă vorbește oamenilor într-un limbaj ușor de înțeles, vorbește prin inima voastră cu intelectul vostru și răspunde la fiecare întrebare pe care o exprimați sau care se mișcă în gândurile voastre. El îți răspunde.... Astfel, Cuvântul Său este un semn al legăturii dintre El și tine, pentru că numai atunci poți auzi Cuvântul Său dacă te unești cu El mental sau prin activitate iubitoare....

Și așa a vorbit Dumnezeu cu oamenii de când există Pământul, doar că până acum a fost mai ușor de înțeles, în timp ce acum limba Lui este foarte rar înțeleasă. Dar El îi înzestrează pe acești puțini oameni cu o măsură care este nelimitată. El vrea să le explice și să le justifice totul pentru ca ei să poată împărtăși cunoștințele astfel dobândite semenilor lor pentru salvarea sufletelor lor. Și pentru ca ei să nu mai cadă în îndoială, El îi va lăsa să înțeleagă planul Său veșnic de mântuire și astfel va aprinde în ei o lumină pentru ca ei să nu se mai scufunde înapoi în întuneric pentru veșnicie.... El se apropie în Cuvânt de oamenii care doresc să fie instruiți. Și astfel, Cuvântul rămâne mereu și mereu puntea dintre Dumnezeu și oameni, dar ființa umană nu poate intra în ea decât dacă se retrage din lume, dacă evită căile largi care apar mai atrăgătoare ochilor săi și care îl ademenesc să le calce.... (29.7.1949) Numai în singurătate aude vocea lui Dumnezeu, adică trebuie să evite lumea și să-și lase gândurile să rătăcească în împărăția spirituală. Apoi face ceea ce trebuie să facă înainte: El se leagă cu Dumnezeu în gând, conversează cu El, îi prezintă întrebările care îl mișcă lăsându-și gândurile libere.... Iar aceste gânduri sunt deja emanații din împărăția spirituală. Căci ființa umană nu poate produce nimic de bună voie. Intelectul este într-adevăr capabil să primească și să proceseze gândurile care curg spre el, însă gândul în sine nu provine din ființa umană, ci îi atinge inima, dar curge din împărăția care se află în afara sferelor pământești.... Gândul este un produs spiritual, deci o forță care capătă o anumită formă de îndată ce este recepționat de intelect, motiv pentru care intelectul este influențat de inimă pentru a deveni activ, modelând acum gândurile care îi sunt trimise și dându-le o anumită ordine. Activitatea intelectuală este reținerea gândurilor care ating inima ca niște valuri și care nu-și pot găsi ecou dacă voința umană, prin activitatea lumii, revendică activitatea gândirii doar pentru lucrurile lumești și nu acordă atenție curenților spirituali. Dar dacă ființa umană intră în tăcere și se întoarce cu spatele la lume, atunci curenții spirituali îi ating inima, pe care o resimte în mod benefic și pe care ființa umană o primește cu entuziasm. Apoi, prin această disponibilitate de primire, se formează cuvântul, adică ființa umană devine conștientă de ceea ce Dumnezeu însuși vrea să-i spună într-un mod semnificativ și inteligibil. Astfel, el aude vocea Sa în inima sa, undele de gânduri sunt recepționate de inimă și transmise la intelect, iar ființa umană ca atare este capabilă să își însușească cunoștințele spirituale primite și să le explice semenilor săi într-un mod inteligibil. Acesta este un proces care în sine este simplu și necomplicat, doar că nu este înțeles de oamenii lumii, deoarece aceștia nu înțeleg sentimentele sufletului și, prin urmare, încearcă să-și explice activitatea gândirii doar într-un mod pur organic. Dar de unde pornește în fond gândirea îi este străin, iar o explicație în acest sens este inacceptabilă pentru el, pentru că nu recunoaște deloc lucrurile spirituale, pentru că recunoaște doar ceea ce poate vedea sau înțelege. Cu toate acestea, Dumnezeu dă mereu dovezi ale unor puteri pe care intelectul uman nu le poate explica și oferă informații despre toate prin Cuvântul Său..... Oricine permite Cuvântului lui Dumnezeu să îi vorbească va avea la dispoziție cunoștințe vaste, căci nimic nu rămâne străin ființei umane care se lasă instruită de El prin Cuvânt, și astfel ființa umană își poate extinde cunoștințele, poate pătrunde totul și obține informații despre care dorește să se lămurească. Căci Dumnezeu nu pune limite ființei umane de îndată ce aceasta intră în contact cu Dătătorul cunoașterii și al adevărului și Îl lasă să o instruiască.... de îndată ce crede că Dumnezeu Însuși îi vorbește prin intermediul inimii....

Amin

하나님의 말씀을 들음. 생각.

단지 내면의 음성을 통해 이 땅의 과학자들이 답할 수 없는 질문에 대한 설명을 얻을 수 있다. 실제 영적인 질문에 답을 줄 수 있는 높은 분이 계시지만 사람들이 그분에게 향하는 길을 가지 않는다. 그러므로 사람들이 단지 한 분이 줄 수 있는 진리에 합당한 답변을 단지 희귀하게 받게 될 것이다. 그분은 아무것도 모르는 것이 없고 모든 것을 알고 또한 너희에게 지식을 전해주기를 원한다. 이로써 그분은 사람들이 자신을 깨닫기를 원한다.

하나님은 말씀을 통해 자신을 계시하고, 하나님의 말씀을 듣기 원하는 사람은 하나님의 사랑을 얻어야만 한다. 그는 하나님이 그에게 요구하는 모든 일을 행하면서 스스로 하나님께 향해야만 한다. 그러면 하나님이 너희에게 아주 가까이 다가가 너희가 하나님의 음성을 들을 수 있게 된다. 왜냐면 하나님은 자신의 말씀을 통해 자신을 표현하고, 너희에게 자신을 알리고, 너희 사람들이 쉽게 이해할 수 있는 언어로 너희에게 말하고, 너희의 심장을 통해 너희의 이성에게 말하고, 너희가 말로 질문하거나 또는 생각으로 하는 모든 질문을 받고 너희에게 답하기 때문이다. 그러므로 하나님의 말씀은 하나님과 너희가 연결이 되었다는 증거이다. 왜냐면 너희가 생각을 통해 또는 사랑을 행함으로 하나님과 연합을 이루면, 너희가 하나님의 말씀을 들을 수 있기 때문이다.

그러므로 이 땅이 존재하는 동안에 하나님은 항상 사람들에게 말했다. 현재까지 사람들이 하나님을 더 쉽게 이해한 반면에 사람들이 이제 하나님의 말씀을 거의 이해하지 못하지만 그러나 하나님은 이런 소수의 사람들에게 제한이 없을 정도로 제공한다. 하나님은 그들에게 모든 것을 설명하고 근거를 제시한다. 이로써 그들이 그들의 혼의 구원을 위해 얻은 지식을 이웃 사람들에게 전달할 수 있게 하고, 그들이 더 이상 의심에 빠지지 않도록 하나님은 그들이 하나님의 영원한 구원 계획에 대한 통찰력을 얻게 한다. 하나님은 그들 안에 빛을 밝혀주어 그들이 영원히 더 이상 어두움 속에 빠지지 앉게 한다.

하나님은 말씀을 가르침 받기 원하는 사람들에게 다가간다. 그러므로 말씀은 항상 하나님과 사람 사이의 다리로 머문다. 그러나 사람이 세상에서 물러날 때, 그가 눈에 더 매력적으로 보이는 넓은 길을 가도록 유혹하는 넓을 길을 피할 때, 그가 단지 이 다리를 건널 수 있다. (1949년 7월 29일) 그는 단지 고독한 상태에서 하나님의 음성을 듣는다. 즉 그는 세상을 피해야만 하고 자신의 생각이 영의 나라로 향하게 해야만 한다.

그러면 그는 그가 이전에 해야만 하는 일을 행하게 된다. 즉 자신의 생각을 하나님과 연결시키고, 하나님과 단둘이 대화를 하고, 자신의 생각을 자유롭게 펼치면서 그가 가진 질문을 하나님께 드린다. 이런 생각은 이미 영의 나라에서 온 것이다. 왜냐면 인간은 스스로 어떤 생각도 불러일으킬 수 없기 때문이다. 이성이 실제 이성에게 흘러 들어오는 생각을 영접하고 처리할 수 있지만 그러나 생각 자체가 인간 안에서 발생되는 것이 아니고 이 땅의 바깥 영역의 영의 나라에서 흘러나온 생각이 그의 심장에 도달한 것이다.

생각은 영적인 산물이다. 다시 말해 생각은 힘이다. 심장이 이 힘을 영접하면 어떤 형체를 취하고, 이성은 심장에 영향을 받아 이성에게 전달된 생각을 형성하고 생각에 특정한 질서를 부여하는 일을 한다. 이성이 하는 일은 물결처럼 심장에 도달하는 생각을 붙잡는 일이다. 만약에 인간의 의지가 세상의 일로 인해 단지 세상 일을 생각하고 영적인 흐름에 관심을 갖지 않는다면, 생각의 물결이 이성의 반응을 얻지 못할 수 있다.

그러나 사람이 침묵하고 세상을 등지면, 영적인 흐름이 그의 심장에 닿아 사람이 유익을 느끼고 갈망하며 영적인 흐름을 영접하게 된다. 그러면 이런 자원하여 받아들이는 의지를 통해 말씀이 역사하고, 하나님 자신이 그에게 말하기 원하는 내용이 그에게 의미가 있게 보이고, 그가 이해할 수 있음을 의식하게 된다. 그러므로 그는 심장 안에서 하나님의 음성을 듣고, 생각의 물결을 심장으로 영접하고 이성으로 전하고, 사람이 이제 받은 영적인 내용을 이성을 통해 소유하게 되고, 이웃 사람에게 또한 이해할 수 있게 설명할 수 있게 된다.

이런 과정은 자체가 단순하고 복잡하지 않은 과정이다. 단지 세상 사람들이 이 과정을 이해하지 못한다. 왜냐면 그에게 혼의 느낌에 대한 이해가 없기 때문이다. 그러므로 그는 생각하는 일을 단지 순수한 유기적인 역사로 설명하려고 시도한다. 그러나 그들은 생각이 근본적으로 어디에서 시작되는 지를 알지 못하고, 생각의 기원에 대한 설명은 받아드릴 수 없게 된다. 왜냐면 그가 영적인 존재를 전혀 깨닫지 못하기 때문이고, 그가 보고 파악할 수 있는 것을 단지 깨닫기 때문이다. 그러나 하나님은 계속하여 인간의 이성으로 설명할 수 없는 세력들에 대한 증거를 제공하고, 자신의 말씀을 통해 모든 것에 대해 설명한다.

하나님이 자신에게 말하도록 허용하는 사람은 광범위한 지식을 갖게 될 것이다. 왜냐면 말씀을 통해 하나님의 가르침을 받은 사람이 알지 못하는 일이 없기 때문이다. 그러므로 사람은 자신의 지식을 확장할 수 있고, 모든 것을 알 수 있고, 자신이 원하는 설명을 받을 수 있다. 왜냐면 사람이 지식과 진리를 주는 분과 연결을 이루고, 그분의 가르침을 받는다면, 그가 하나님 자신이 심장을 통해 그에게 말하는 것을 믿는다면, 그에게 제한이 없기 때문이다.

아멘