• Înapoi

Auzirea cuvântului divin.... Gânduri....

Numai prin intermediul Cuvântului interior poți deveni luminat în întrebări la care oamenii de știință pământeni nu pot răspunde. Există cu siguranță o autoritate care este responsabilă pentru întrebările spirituale, însă oamenii rareori se îndreaptă spre ea. De aceea, rareori se va primi doar răspunsul care corespunde adevărului, care poate fi dat doar de Cel căruia nimic nu-i este străin, care știe totul și care vrea să vă transmită cunoașterea și vouă, oamenilor, pentru a fi recunoscut de oameni. Astfel, Dumnezeu se exprimă prin Cuvânt și oricine vrea să-l audă trebuie să câștige dragostea lui Dumnezeu, trebuie să-L încline făcând tot ceea ce Dumnezeu îi cere.... atunci Dumnezeu se va apropia atât de mult de voi încât veți putea auzi vocea Lui, căci El se exprimă prin Cuvântul Său, se face cunoscut vouă, vă vorbește oamenilor într-un limbaj ușor de înțeles, vorbește prin inima voastră cu intelectul vostru și răspunde la fiecare întrebare pe care o exprimați sau care se mișcă în gândurile voastre. El îți răspunde.... Astfel, Cuvântul Său este un semn al legăturii dintre El și tine, pentru că numai atunci poți auzi Cuvântul Său dacă te unești cu El mental sau prin activitate iubitoare....

Și așa a vorbit Dumnezeu cu oamenii de când există Pământul, doar că până acum a fost mai ușor de înțeles, în timp ce acum limba Lui este foarte rar înțeleasă. Dar El îi înzestrează pe acești puțini oameni cu o măsură care este nelimitată. El vrea să le explice și să le justifice totul pentru ca ei să poată împărtăși cunoștințele astfel dobândite semenilor lor pentru salvarea sufletelor lor. Și pentru ca ei să nu mai cadă în îndoială, El îi va lăsa să înțeleagă planul Său veșnic de mântuire și astfel va aprinde în ei o lumină pentru ca ei să nu se mai scufunde înapoi în întuneric pentru veșnicie.... El se apropie în Cuvânt de oamenii care doresc să fie instruiți. Și astfel, Cuvântul rămâne mereu și mereu puntea dintre Dumnezeu și oameni, dar ființa umană nu poate intra în ea decât dacă se retrage din lume, dacă evită căile largi care apar mai atrăgătoare ochilor săi și care îl ademenesc să le calce.... (29.7.1949) Numai în singurătate aude vocea lui Dumnezeu, adică trebuie să evite lumea și să-și lase gândurile să rătăcească în împărăția spirituală. Apoi face ceea ce trebuie să facă înainte: El se leagă cu Dumnezeu în gând, conversează cu El, îi prezintă întrebările care îl mișcă lăsându-și gândurile libere.... Iar aceste gânduri sunt deja emanații din împărăția spirituală. Căci ființa umană nu poate produce nimic de bună voie. Intelectul este într-adevăr capabil să primească și să proceseze gândurile care curg spre el, însă gândul în sine nu provine din ființa umană, ci îi atinge inima, dar curge din împărăția care se află în afara sferelor pământești.... Gândul este un produs spiritual, deci o forță care capătă o anumită formă de îndată ce este recepționat de intelect, motiv pentru care intelectul este influențat de inimă pentru a deveni activ, modelând acum gândurile care îi sunt trimise și dându-le o anumită ordine. Activitatea intelectuală este reținerea gândurilor care ating inima ca niște valuri și care nu-și pot găsi ecou dacă voința umană, prin activitatea lumii, revendică activitatea gândirii doar pentru lucrurile lumești și nu acordă atenție curenților spirituali. Dar dacă ființa umană intră în tăcere și se întoarce cu spatele la lume, atunci curenții spirituali îi ating inima, pe care o resimte în mod benefic și pe care ființa umană o primește cu entuziasm. Apoi, prin această disponibilitate de primire, se formează cuvântul, adică ființa umană devine conștientă de ceea ce Dumnezeu însuși vrea să-i spună într-un mod semnificativ și inteligibil. Astfel, el aude vocea Sa în inima sa, undele de gânduri sunt recepționate de inimă și transmise la intelect, iar ființa umană ca atare este capabilă să își însușească cunoștințele spirituale primite și să le explice semenilor săi într-un mod inteligibil. Acesta este un proces care în sine este simplu și necomplicat, doar că nu este înțeles de oamenii lumii, deoarece aceștia nu înțeleg sentimentele sufletului și, prin urmare, încearcă să-și explice activitatea gândirii doar într-un mod pur organic. Dar de unde pornește în fond gândirea îi este străin, iar o explicație în acest sens este inacceptabilă pentru el, pentru că nu recunoaște deloc lucrurile spirituale, pentru că recunoaște doar ceea ce poate vedea sau înțelege. Cu toate acestea, Dumnezeu dă mereu dovezi ale unor puteri pe care intelectul uman nu le poate explica și oferă informații despre toate prin Cuvântul Său..... Oricine permite Cuvântului lui Dumnezeu să îi vorbească va avea la dispoziție cunoștințe vaste, căci nimic nu rămâne străin ființei umane care se lasă instruită de El prin Cuvânt, și astfel ființa umană își poate extinde cunoștințele, poate pătrunde totul și obține informații despre care dorește să se lămurească. Căci Dumnezeu nu pune limite ființei umane de îndată ce aceasta intră în contact cu Dătătorul cunoașterii și al adevărului și Îl lasă să o instruiască.... de îndată ce crede că Dumnezeu Însuși îi vorbește prin intermediul inimii....

Amin

Das Hören des göttlichen Wortes.... Gedanken....

Nur durch das innere Wort kann euch Aufklärung werden in Fragen, die irdische Wissenschaftler nicht beantworten können. Es gibt wohl eine Instanz, die zuständig ist für geistig Fragen, jedoch den Weg zu ihr gehen die Menschen selten. Daher wird auch selten nur die der Wahrheit entsprechende Antwort empfangen werden, die eben nur der Eine geben kann, Dem nichts fremd ist, Der um alles weiß, Der auch euch Menschen das Wissen zuleiten will, auf daß Er erkannt wird von den Menschen. Durch das Wort also äußert Sich Gott und wer es hören will, muß sich Gottes Liebe erringen, er muß Ihn sich geneigt machen, indem er selbst alles tut, was Gott von ihm verlangt.... dann tritt Gott euch so nahe, daß ihr Seine Stimme vernehmen könnet, denn Er äußert Sich durch Sein Wort, Er gibt Sich Selbst euch kund, Er redet mit euch Menschen in leicht verständlicher Sprache, Er spricht durch euer Herz zu eurem Verstand und geht auf jede Frage ein, die ihr aussprechet oder in euren Gedanken bewegt. Er antwortet euch.... Sein Wort ist also ein Zeichen der Verbundenheit von Ihm zu euch, denn nur dann könnet ihr Sein Wort vernehmen, so ihr euch mit Ihm zusammenschließet gedanklich oder durch Liebeswirken....

Und so hat Gott immer zu den Menschen gesprochen, solange die Erde besteht, nur ist Er leichter verstanden worden bisher, während nun sehr selten Seine Sprache verstanden wird. Diese wenigen Menschen aber bedenket Er mit einem Maß, das unbegrenzt ist. Ihnen will Er alles erklären und begründen, auf daß sie das so gewonnene Wissen ihren Mitmenschen vermitteln können zu deren Seelenheil. Und auf daß sie nicht weiter in Zweifel fallen, lässet Er sie Einblick nehmen in Seinen ewigen Heilsplan, und Er zündet so ein Licht in ihnen an, daß sie ewiglich nicht mehr in die Dunkelheit zurücksinken.... Er tritt im Wort den Menschen nahe, die sich belehren lassen wollen. Und so bleibt das Wort stets und ständig die Brücke zwischen Gott und den Menschen, die der Mensch aber nur betreten kann, so er sich zurückzieht von der Welt, so er die breiten Wege meidet, die seinen Augen reizvoller erscheinen und ihn zum Beschreiten locken.... (29.7.1949) Nur in der Einsamkeit vernimmt er die Stimme Gottes, d.h., er muß die Welt meiden und seine Gedanken schweifen lassen in das geistige Reich. Dann tut er das, was er zuvor tun muß: Er verbindet sich in Gedanken mit Gott, er hält Zwiesprache mit Ihm, er legt Ihm die Fragen vor, die ihn bewegen, indem er den Gedanken freien Lauf lässet.... Und diese Gedanken sind schon Ausstrahlungen aus dem geistigen Reich. Denn es kann der Mensch nichts von sich aus hervorbringen. Es ist wohl der Verstand fähig, die ihm zuströmenden Gedanken aufzunehmen und zu verarbeiten, doch der Gedanke selbst entsteht nicht im Menschen, sondern er berührt sein Herz, entströmt aber dem Reich, das außerhalb irdischer Sphären liegt.... Der Gedanke ist Geistesprodukt, also eine Kraft, die eine bestimmte Form annimmt, sowie sie vom Verstand aufgenommen wird, worin also der Verstand vom Herzen beeinflußt wird, in Tätigkeit zu treten, indem er die ihm zugeleiteten Gedanken nun formt und ihnen eine gewisse Ordnung gibt. Die Verstandestätigkeit ist das Festhalten der Gedanken, die wellenartig das Herz berühren und auch keinen Widerhall finden können, wenn der Wille des Menschen durch das Treiben der Welt die Gedankentätigkeit nur für weltliche Dinge beansprucht und geistigen Strömungen keine Aufmerksamkeit schenkt. Geht aber der Mensch in die Stille und wendet er der Welt den Rücken zu, dann berühren geistige Strömungen sein Herz, die es wohltätig empfindet und die dann der Mensch begierig entgegennimmt. Dann formt sich durch diese Empfangswilligkeit das Wort, d.h., es kommt dem Menschen sinnvoll und verständlich zum Bewußtsein, was Gott Selbst ihm sagen will. Er hört also Seine Stimme im Herzen, die Gedankenwellen werden vom Herzen aufgenommen und dem Verstand zugeleitet, und der Mensch als solcher vermag das empfangene Geistesgut auch verstandesmäßig anzueignen und es auch dem Mitmenschen verständlich zu erklären. Es ist dies ein Vorgang, der an sich einfach und unkompliziert ist, nur von den Weltmenschen nicht begriffen wird, weil er für Empfindungen der Seele kein Verständnis hat und er deshalb auch die Gedankentätigkeit nur rein organisch sich zu erklären sucht. Doch wo der Gedanke im Grunde seinen Ausgang nimmt, das ist ihm fremd, und eine Erklärung darüber ist ihm unannehmbar, weil er Geistiges überhaupt nicht anerkennt, weil er nur das anerkennt, was er sehen oder greifen kann. Gott aber gibt immer wieder einen Beweis von Kräften, die der menschliche Verstand nicht zu erklären vermag, und über alles gibt Er Aufschluß durch Sein Wort.... Wer das Wort Gottes zu sich sprechen lässet, der wird über ein umfangreiches Wissen verfügen, denn es gibt nichts, was dem Menschen fremd bleibt, der durch das Wort sich von Ihm belehren lässet, und so kann der Mensch sein Wissen erweitern, er kann eindringen in alles und sich Aufschluß holen, worüber er Aufschluß begehret. Denn von Gott aus sind dem Menschen keine Grenzen gesetzt, sowie er sich mit dem Geber des Wissens und der Wahrheit in Verbindung setzt und sich von Ihm belehren lässet.... sowie er glaubet, daß Gott Selbst zu ihm redet durch das Herz....

Amen