• Înapoi

Lucrarea de iubire.... Începutul răscumpărării....

Fiecare persoană ar trebui să contribuie cu partea sa la răscumpărare și poate face acest lucru și dacă dă un exemplu de viață plină de iubire. Căci, procedând astfel, el îi încurajează și pe semenii săi să ducă o viață de iubire, de îndată ce iubirea îi este arătată în orice moment. Numai iubirea este răscumpărătoare și numai atunci omenirea poate fi eliberată de suferința sa spirituală și pământească, dacă se decide să ducă o viață de iubire. Acest lucru va dezlega învelișul sufletului și, în același timp, poate fi atenuată și suferința de pe Pământ, care este adesea un mijloc de a stimula ființa umană să ducă o viață de iubire. Dar oamenii nu țin cont de îndemnuri și avertismente, ei continuă să rămână nemiloși, gândurile și acțiunile lor sunt departe de iubire și astfel își creează o soartă insuportabilă pe Pământ, ei înșiși sunt cauza suferinței și a mizeriei, direct prin lipsa lor de bunătate și indirect că au nevoie de un antidot ascuțit pentru a se schimba. Dar dacă ființa umană individuală se străduiește să trăiască o viață de iubire, ea va alunga suferința pentru sine și pentru cei din jur, căci Dumnezeu o va reduce pentru că se va apropia tot mai mult de ea în aceeași măsură în care ființa umană practică iubirea, pentru că acum va ține departe de ea suferința sau o va ajuta să o suporte dacă este necesar pentru binele sufletelor semenilor săi. Și fiecare lucrare de iubire îl atrage pe Dumnezeu, cu fiecare lucrare de iubire ființa umană își creează o armă împotriva suferinței, o poate acum depăși cu ușurință și astfel recunoaște tot mai mult puterea iubirii. Dar mai presus de toate, o viață de iubire desface învelișul care încă înconjoară sufletul.... Și aceasta este răscumpărarea incipientă.... el se face capabil să primească radiația lui Dumnezeu, spiritul său, dă viață spiritului din el însuși, se rupe învelișul care împiedica o apropiere între spirit și suflet.... Dacă o persoană trăiește o viață de iubire pentru semenii săi, atunci scânteia spirituală din ea se poate conecta cu emanația lui Dumnezeu, iar acolo unde acest lucru poate funcționa, scânteia spirituală din sufletul semenilor săi va încerca, de asemenea, să străpungă învelișul său, îndemnând persoana să facă fapte bune și încercând să se facă auzită.... Astfel, un exemplu bun va inspira întotdeauna imitația, căci aceasta este forța iubirii, forța spiritului care se trezește prin iubire și care este în permanență activă și care caută, de asemenea, să ia contact cu scânteia spirituală din semenii săi. Căci scânteia spirituală din ființa umană face parte din Dumnezeu, iar tot ceea ce este divin tinde spre celălalt; dar acolo unde divinul pătrunde în ființa umană, există și răscumpărare.... Sufletul legat de Pământ devine liber, se leapădă de toate cătușele și se apropie din nou de starea sa inițială, starea de libertate deplină.... Și numai iubirea poate aduce acest lucru.... Prin urmare, fiecare ființă umană ar trebui să practice doar iubirea, pentru a se binecuvânta pe sine și pe aproapele său.... El ar trebui să dea un exemplu bun și să știe că nu numai că va rupe legăturile sufletului, dar va reduce și suferința pământească, dar că o creștere a lipsei de bunătate înseamnă și o creștere a suferinței pământești și că omenirea va cădea într-o stare spirituală din ce în ce mai întunecată, din care nimic altceva decât iubirea nu o poate răscumpăra....

Amin

L’agire d’amore – l’inizio della Redenzione

Ogni uomo deve contribuire con la sua parte alla Redenzione e lo può anche fare, se soltanto dà un esempio di una vita nell’amore, perché con ciò sprona anche i prossimi a condurre una vita nell’amore, quando gli viene portato sempre l’amore. Soltanto l’amore redime e l’umanità può essere liberata dalla sua oppressione animica e terrena solamente, quando si decide per una vita nell’amore. Questa procura all’anima un allentamento del suo involucro e contemporaneamente può essere lenita anche la miseria sulla Terra, che è sovente un mezzo per stimolare gli uomini alla vita d’amore. Ma gli uomini non prendono a cuore gli Ammonimenti ed Avvertimenti, continuano a rimanere nel loro disamore, il loro pensare ed agire è molto lontano dall’amore e loro stessi si creano sulla Terra una sorte insopportabile, loro stessi sono gli autori di sofferenza e bisogno attraverso il loro disamore, direttamente ed indirettamente necessitano di un aspro mezzo di contrasto per cambiare. Ma se il singolo uomo si sforza per condurre un cammino di vita nell’amore, allora egli stesso bandisce la sofferenza per sé e per il suo ambiente, perché Dio la diminuisce, perché nella stessa misura in cui l’uomo esercita l’amore, Egli gli viene sempre più vicino, perché ora gli tiene lontano la sofferenza oppure lo aiuta a portarla, se è necessario per via delle anime dei prossimi. Ogni opera d’amore attira Dio, con ogni opera d’amore l’uomo si crea un’arma contro la sofferenza, ora la può superare facilmente e riconosce così sempre di più la Forza dell’amore. Soprattutto una vita nell’amore allenta l’involucro, da cui l’anima è ancora circondata. Questo è l’inizio della Redenzione, si rende capace di accogliere l’Irradiazione di Dio, del Suo Spirito, dà la vita allo spirito in sé, viene spezzato l’involucro che ha impedito un avvicinamento fra spirito ed anima. Se ora l’uomo vive una vita d’esempio per i suoi prossimi, allora la scintilla spirituale in lui si può unire con l’Irradiazione di Dio e dove questa può agire, là anche la scintilla spirituale cerca di spezzare il suo involucro nell’anima dell’uomo, mentre spinge l’uomo a buone opere e cerca di farsi sentire. Quindi, un buon esempio stimolerà sempre all’imitazione, perché questa è la Forza dell’amore, la Forza dello spirito che viene risvegliato tramite l’amore ed è ininterrottamente attivo e cerca anche di entrare in contatto con la scintilla spirituale nel prossimo, perché la scintilla spirituale nell’uomo è la Parte di Dio e tutto ciò che è divino cerca di avvicinarsi; dove però il divino nell’uomo irrompe, là c’è anche la Redenzione. L’anima legata alla Terra si libera, sfila tutte le catene e si avvicina di nuovo al suo stato Ur, allo stato della totale libertà. Questo lo opera unicamente l’amore. Perciò ogni uomo deve soltanto esercitare l’amore per la sua stessa benedizione e del suo prossimo. Deve precedere con il buon esempio e deve sapere, che con ciò non spezza soltanto le catene dell’anima, ma diminuisce anche la sofferenza terrena, che però il disamore crescente significa anche un aumento della sofferenza terrena e l’umanità capita in uno stato spirituale sempre più oscuro, dal quale null’altro la può salvare che l’amore.

Amen