• Înapoi

Lucrarea de iubire.... Începutul răscumpărării....

Fiecare persoană ar trebui să contribuie cu partea sa la răscumpărare și poate face acest lucru și dacă dă un exemplu de viață plină de iubire. Căci, procedând astfel, el îi încurajează și pe semenii săi să ducă o viață de iubire, de îndată ce iubirea îi este arătată în orice moment. Numai iubirea este răscumpărătoare și numai atunci omenirea poate fi eliberată de suferința sa spirituală și pământească, dacă se decide să ducă o viață de iubire. Acest lucru va dezlega învelișul sufletului și, în același timp, poate fi atenuată și suferința de pe Pământ, care este adesea un mijloc de a stimula ființa umană să ducă o viață de iubire. Dar oamenii nu țin cont de îndemnuri și avertismente, ei continuă să rămână nemiloși, gândurile și acțiunile lor sunt departe de iubire și astfel își creează o soartă insuportabilă pe Pământ, ei înșiși sunt cauza suferinței și a mizeriei, direct prin lipsa lor de bunătate și indirect că au nevoie de un antidot ascuțit pentru a se schimba. Dar dacă ființa umană individuală se străduiește să trăiască o viață de iubire, ea va alunga suferința pentru sine și pentru cei din jur, căci Dumnezeu o va reduce pentru că se va apropia tot mai mult de ea în aceeași măsură în care ființa umană practică iubirea, pentru că acum va ține departe de ea suferința sau o va ajuta să o suporte dacă este necesar pentru binele sufletelor semenilor săi. Și fiecare lucrare de iubire îl atrage pe Dumnezeu, cu fiecare lucrare de iubire ființa umană își creează o armă împotriva suferinței, o poate acum depăși cu ușurință și astfel recunoaște tot mai mult puterea iubirii. Dar mai presus de toate, o viață de iubire desface învelișul care încă înconjoară sufletul.... Și aceasta este răscumpărarea incipientă.... el se face capabil să primească radiația lui Dumnezeu, spiritul său, dă viață spiritului din el însuși, se rupe învelișul care împiedica o apropiere între spirit și suflet.... Dacă o persoană trăiește o viață de iubire pentru semenii săi, atunci scânteia spirituală din ea se poate conecta cu emanația lui Dumnezeu, iar acolo unde acest lucru poate funcționa, scânteia spirituală din sufletul semenilor săi va încerca, de asemenea, să străpungă învelișul său, îndemnând persoana să facă fapte bune și încercând să se facă auzită.... Astfel, un exemplu bun va inspira întotdeauna imitația, căci aceasta este forța iubirii, forța spiritului care se trezește prin iubire și care este în permanență activă și care caută, de asemenea, să ia contact cu scânteia spirituală din semenii săi. Căci scânteia spirituală din ființa umană face parte din Dumnezeu, iar tot ceea ce este divin tinde spre celălalt; dar acolo unde divinul pătrunde în ființa umană, există și răscumpărare.... Sufletul legat de Pământ devine liber, se leapădă de toate cătușele și se apropie din nou de starea sa inițială, starea de libertate deplină.... Și numai iubirea poate aduce acest lucru.... Prin urmare, fiecare ființă umană ar trebui să practice doar iubirea, pentru a se binecuvânta pe sine și pe aproapele său.... El ar trebui să dea un exemplu bun și să știe că nu numai că va rupe legăturile sufletului, dar va reduce și suferința pământească, dar că o creștere a lipsei de bunătate înseamnă și o creștere a suferinței pământești și că omenirea va cădea într-o stare spirituală din ce în ce mai întunecată, din care nimic altceva decât iubirea nu o poate răscumpăra....

Amin

Obra del amor.... Comienzo de la Redención....

Cada uno debe contribuir con su parte a la Redención, y puede hacerlo si sólo da ejemplo de una vida de amor. Porque también anima a sus semejantes a llevar una vida de amor, siempre y cuando se les demuestre amor en todo momento. Sólo el amor es redentor, y la humanidad sólo podrá liberarse de sus angustias mentales y terrenales si decide vivir una vida de amor, Esto afloja el caparazón del alma y al mismo tiempo se puede aliviar el sufrimiento en la Tierra, lo que a menudo es un medio para estimular a los humanos a vivir en el amor.

Pero los humanos no hacen caso a ninguna amonestación o advertencia, permanecen en su desamor, sus pensamientos y acciones está lejos del amor, y por eso de crean un destino insoportable en la Tierra, ellos mismos son los autores del sufrimiento y la miseria directamente en la Tierra a través de su desamor, e indirectamente, que necesitan un antídoto fuerte para cambiarse. Pero si el ser humano individual se esfuerza por llevar una vida de amor, destierra el sufrimiento para sí y para los que le rodean, porque Dios lo disminuye, porque en la medida que el ser humano practica el amor, se acerca cada vez más a Él mismo, porque ahora le aparta el sufrimiento o le ayuda a soportarlo si es necesario por el bien de las almas de sus semejantes.

Y cada obra de amor atrae a Dios, con cada obra de amor el hombre crea un arma contra el sufrimiento, ahora puede superarlo fácilmente y así reconoce cada vez más el poder del amor. Pero sobre todo, una vida de amor rompe el caparazón que todavía envuelve el alma.... Y este es el comienzo de la Redención.... se hace capaz de recibir la irradiación de Dios, de Su Espíritu, que da la vida al espíritu en sí mismo, se rompe el caparazón que impedía un acercamiento entre espíritu y alma.

Si un humano ahora da ejemplo de una vida de amor a quienes le rodean, entonces la chispa espiritual en él puede conectarse con la irradiación de Dios, y donde esta puede obrar, allí la chispa espiritual también intenta romper su caparazón en el alma del prójimo instando al ser humano a realizar buenas obras y procura hacerse oír.... Así que un buen ejemplo siempre estimulará a la imitación, porque en esto consiste la fuerza del amor, la fuerza del espíritu, que se despierta a través del amor y que está constantemente activo y también trata de ponerse en contacto con la chispa espiritual de otros humanos. Porque la chispa espiritual en el humano es parte de Dios, y todo lo divino tiende uno hacia el otro; Pero dondequiera que lo divino irrumpe en el humano, allí también hay Redención....

El alma atada a la tierra se libera, se libera de todas las ataduras y se acerca a su estado original, al estado de completa libertad.... Y sólo el amor puede lograr esto.... Por eso cada ser humano sólo debe practicar el amor, por el bien de sí mismo y de su prójimo.... Debe dar un buen ejemplo, y debe saber que al hacerlo no sólo rompe las ataduras del alma, sino que también reduce el sufrimiento terrenal, pero que el aumento del desamor significa también u aumento del sufrimiento terrenal y que la humanidad cae en un estado mental cada vez más oscuro del que nada más que el amor puede salvarla....

amén