• Înapoi

Lucrarea de iubire.... Începutul răscumpărării....

Fiecare persoană ar trebui să contribuie cu partea sa la răscumpărare și poate face acest lucru și dacă dă un exemplu de viață plină de iubire. Căci, procedând astfel, el îi încurajează și pe semenii săi să ducă o viață de iubire, de îndată ce iubirea îi este arătată în orice moment. Numai iubirea este răscumpărătoare și numai atunci omenirea poate fi eliberată de suferința sa spirituală și pământească, dacă se decide să ducă o viață de iubire. Acest lucru va dezlega învelișul sufletului și, în același timp, poate fi atenuată și suferința de pe Pământ, care este adesea un mijloc de a stimula ființa umană să ducă o viață de iubire. Dar oamenii nu țin cont de îndemnuri și avertismente, ei continuă să rămână nemiloși, gândurile și acțiunile lor sunt departe de iubire și astfel își creează o soartă insuportabilă pe Pământ, ei înșiși sunt cauza suferinței și a mizeriei, direct prin lipsa lor de bunătate și indirect că au nevoie de un antidot ascuțit pentru a se schimba. Dar dacă ființa umană individuală se străduiește să trăiască o viață de iubire, ea va alunga suferința pentru sine și pentru cei din jur, căci Dumnezeu o va reduce pentru că se va apropia tot mai mult de ea în aceeași măsură în care ființa umană practică iubirea, pentru că acum va ține departe de ea suferința sau o va ajuta să o suporte dacă este necesar pentru binele sufletelor semenilor săi. Și fiecare lucrare de iubire îl atrage pe Dumnezeu, cu fiecare lucrare de iubire ființa umană își creează o armă împotriva suferinței, o poate acum depăși cu ușurință și astfel recunoaște tot mai mult puterea iubirii. Dar mai presus de toate, o viață de iubire desface învelișul care încă înconjoară sufletul.... Și aceasta este răscumpărarea incipientă.... el se face capabil să primească radiația lui Dumnezeu, spiritul său, dă viață spiritului din el însuși, se rupe învelișul care împiedica o apropiere între spirit și suflet.... Dacă o persoană trăiește o viață de iubire pentru semenii săi, atunci scânteia spirituală din ea se poate conecta cu emanația lui Dumnezeu, iar acolo unde acest lucru poate funcționa, scânteia spirituală din sufletul semenilor săi va încerca, de asemenea, să străpungă învelișul său, îndemnând persoana să facă fapte bune și încercând să se facă auzită.... Astfel, un exemplu bun va inspira întotdeauna imitația, căci aceasta este forța iubirii, forța spiritului care se trezește prin iubire și care este în permanență activă și care caută, de asemenea, să ia contact cu scânteia spirituală din semenii săi. Căci scânteia spirituală din ființa umană face parte din Dumnezeu, iar tot ceea ce este divin tinde spre celălalt; dar acolo unde divinul pătrunde în ființa umană, există și răscumpărare.... Sufletul legat de Pământ devine liber, se leapădă de toate cătușele și se apropie din nou de starea sa inițială, starea de libertate deplină.... Și numai iubirea poate aduce acest lucru.... Prin urmare, fiecare ființă umană ar trebui să practice doar iubirea, pentru a se binecuvânta pe sine și pe aproapele său.... El ar trebui să dea un exemplu bun și să știe că nu numai că va rupe legăturile sufletului, dar va reduce și suferința pământească, dar că o creștere a lipsei de bunătate înseamnă și o creștere a suferinței pământești și că omenirea va cădea într-o stare spirituală din ce în ce mai întunecată, din care nimic altceva decât iubirea nu o poate răscumpăra....

Amin

Liebeswirken.... Beginnende Erlösung....

Jeder Mensch soll sein Teil zur Erlösung beitragen, und er kann dies auch, so er nur ein Beispiel gibt von einem Leben in Liebe. Denn er spornt dadurch auch die Mitmenschen an, ein Liebeleben zu führen, sowie ihm jederzeit Liebe entgegengebracht wird. Nur die Liebe ist erlösend, und es kann die Menschheit erst dann aus ihrer seelischen und irdischen Bedrängnis befreit werden, so sie sich zu einem Liebeleben entschließt. Es trägt dies der Seele eine Lockerung ihrer Hülle ein, und gleichzeitig kann auch das Leid auf Erden gemildert werden, das oft ein Mittel ist, den Menschen zum Liebeleben anzuregen. Die Menschen aber beherzigen keine Mahnungen und Warnungen, sie verharren weiter in ihrer Lieblosigkeit, ihr Denken und Handeln ist weit von der Liebe entfernt, und so schaffen sie sich selbst auf Erden ein unerträgliches Los, sie sind selbst Urheber von Leid und Elend direkt durch ihre Lieblosigkeit und indirekt, daß sie ein scharfes Gegenmittel benötigen, um sich zu wandeln. Ist aber der einzelne Mensch bemüht, einen Lebenswandel zu führen in Liebe, so bannt er selbst das Leid für sich und seine Umgebung, denn Gott verringert es, weil Er im gleichen Maße, wie der Mensch die Liebe übt, ihm selbst immer näherkommt, weil Er ihm das Leid nun fernhält oder es ihm tragen hilft, so es der Seelen der Mitmenschen wegen nötig ist. Und jedes Liebeswerk ziehet Gott an, mit jedem Liebeswerk schafft sich der Mensch eine Waffe gegen das Leid, er kann es nun leicht überwinden und erkennt so immer mehr die Kraft der Liebe. Vor allem aber lockert ein Liebeleben die Hülle, von der die Seele noch umgeben ist.... Und dies ist beginnende Erlösung.... sie macht sich fähig, die Ausstrahlung Gottes, Seinen Geist entgegenzunehmen, sie gibt dem Geist in sich das Leben, die Hülle wird durchbrochen, welche eine Annäherung zwischen Geist und Seele verhinderte.... Lebt nun der Mensch seinen Mitmenschen ein Liebeleben vor, dann kann der Geistesfunke in ihm sich mit der Ausstrahlung Gottes verbinden, und wo diese wirken kann, dort sucht auch der Geistesfunke, in der Seele des Mitmenschen seine Hülle zu durchbrechen, indem er den Menschen drängt zu guten Werken und sich Gehör zu verschaffen sucht.... Es wird also immer ein gutes Beispiel anregen zur Nachahmung, denn dies ist die Kraft der Liebe, die Kraft des Geistes, der durch die Liebe erweckt wird und er unablässig tätig ist und auch mit dem Geistesfunken im Mitmenschen in Verbindung zu treten sucht. Denn der Geistesfunke im Menschen ist Anteil Gottes, und alles Göttliche strebt zueinander; wo aber das Göttliche im Menschen zum Durchbruch kommt, dort ist auch Erlösung.... Es wird die erdgebundene Seele frei, sie streift alle Fesseln ab und kommt wieder ihrem Urzustand, dem Zustand völliger Freiheit näher.... Und dies bewirket allein nur die Liebe.... Darum soll ein jeder Mensch nur die Liebe üben, sich selbst und seinem Nächsten zum Segen.... Er soll mit gutem Beispiel vorangehen, und er soll wissen, daß er nicht nur die Fesseln der Seele dadurch sprengt, sondern auch das Erdenleid verringert, daß aber zunehmende Lieblosigkeit auch ein Vermehren des irdischen Leides bedeutet und die Menschheit in einen immer finstereren Geisteszustand gerät, aus dem sie nichts anderes erlösen kann als die Liebe....

Amen