• Înapoi

Iubirea de aproapele....

Vă va aduce întotdeauna mântuire dacă aveți grijă de aproapele vostru în nevoi.... Atunci veți împlini întotdeauna voința Mea, care este exprimată în poruncile Mele de iubire față de Dumnezeu și față de aproapele. Dar ar trebui să practicați iubirea față de aproapele vostru în mod liber, ar trebui să vă simțiți împinși din interior, numai atunci veți aprinde scânteia iubirii în voi înșivă și numai atunci vă veți maturiza în suflet. Toate gândurile, discursurile și acțiunile voastre trebuie să fie susținute de iubire dacă vreți să aibă un efect spiritual, altfel veți respecta întotdeauna doar îndatoririle pământești, dar sufletul vostru nu va obține niciun beneficiu de pe urma lor..... Întotdeauna este vorba doar despre dragoste.... îndemnul interior de a face bine, de a ajuta acolo unde este nevoie, de a mulțumi și de a bucura acolo unde se ivește ocazia.... este vorba despre natura interioară a ființei umane care va fi absorbită de iubirea față de Mine și față de aproapele, care depășește orice iubire de sine și este complet umplută de iubire, astfel încât acum Eu Însumi să pot fi prezent în ea și astfel să lucrez în ea prin spiritul Meu. Atunci ființa umană nu mai poate fi decât bună și trăiește mereu în contact cu Mine, atunci lumea pământească nu o mai poate irita, ci gândurile sale vor fi mereu în lumea spirituală, pentru că spiritul din ea determină toate gândurile și dorințele sale. Dar atâta timp cât gândurile ființei umane sunt legate de lume, nici ea nu va putea să dezvolte iubirea în sine, pentru că atunci iubirea de sine va fi în continuare abordată de lume și aceasta va fi îndeplinită mai întâi, ceea ce va fi întotdeauna în detrimentul iubirii față de aproapele. Și atunci, greutățile semenilor săi trebuie să i se facă deseori evidente, trebuie să vadă multă mizerie pentru ca ea să fie inspirată să ajute și atunci scânteia iubirii se poate aprinde în ea când simte binecuvântarea unei fapte bune în ea însăși. Și de aceea multe greutăți trebuie să se abată încă asupra Pământului, pentru că dragostea s-a răcit în rândul oamenilor, pentru că mesagerii Mei de dragoste sunt puțin respectați și pentru că, prin urmare, greutățile spirituale sunt și ele foarte mari, care nu pot fi remediate decât prin dragoste. (31.03.1960). Lipsa de iubire a oamenilor este o suferință spirituală și duce întotdeauna la suferințe pământești, motiv pentru care va crește și mai mult în zilele din urmă, pentru a atinge încă inimile oamenilor, astfel încât să se aprindă în ei iubirea milostivă față de aproapele. Dar vor rămâne doar câțiva oameni care vor scăpa de această adversitate spirituală, pentru că iubirea egoistă câștigă controlul, ceea ce înseamnă că iubirea lumească va deveni din ce în ce mai mare, că oamenii vor cădea pradă materiei și, luptând pentru ea, își vor crea propria soartă viitoare, că ei înșiși vor redeveni materie, pe care au depășit-o deja cu mult timp în urmă. Și nu există decât o singură cale de ieșire pentru a scăpa de această izgonire, iar această cale de ieșire este și rămâne dragostea.... Nici măcar iubirea Mea nu vă poate elibera de porunca de a practica iubirea, căci iubirea este prima lege și fără iubire nimeni nu poate deveni binecuvântat....

Amin

LJUBEZEN DO BLIŽNJEGA....

Vi boste vedno dosegli koristi, ko skrbite za bližnjega v stiski.... ker boste vedno izpolnjevali Mojo voljo, katera je izražena v Mojih zapovedih Ljubezni do Boga in vašega bližnjega. Toda vi bi morali prakticirati Ljubezen do vašega bližnjega z vašo lastno svobodno voljo. Vi bi morali znotraj čutiti spodbudo; edino takrat boste v vas prižgali iskro Ljubezni in edino takrat bo vaša duša dozorela. Vsaka vaša misel, beseda in delovanje morajo biti utemeljeni na Ljubezni, da bi le to imelo duhovni učinek, ker boste drugače edinole opravljali svetovne obveznosti, brez najmanjše koristi za vašo dušo.... To je vedno samo stvar Ljubezni.... notranje spodbude za delati dobro; pomagati, kjer je to potrebno, ustreči in razveseliti tam, kjer se pojavi priložnost.... To je stvar človekove notranje narave, katera mora postati popolnoma absorbirana v njegovo Ljubezen do Mene in bližnje osebe; katera premaguje celotno sebično ljubezen in je popolnoma izpolnjena z Ljubeznijo, da Sem tako Jaz Osebno lahko prisoten v njemu in da tako v njemu delujem preko Mojega Duha. Potem pa je človeško bitje lahko edinole dobro in bo vedno živelo v zedinjenju z Menoj. Potem ga zemeljski svet ne more več skušati, ampak bo v mislih vedno v duhovnem svetu, ker duh v njemu določa vsako njegovo misel in namen.

Vendar pa vse dokler svet drži v ujetništvu človekove misli, zanj ne bo možno, da v samemu sebi razvije Ljubezen; potem bo namreč svet še naprej privlačen njegovi sebični ljubezni, in ta bo najprej zadovoljena, kar pa bo vedno oškodovalo drugo osebo. V tem primeru se mora on v precej večji meri soočiti s trpljenjem njegovega bližnjega človeškega bitja; on mora videti veliko bede (trpljenja), da bi sebe motiviral, da pomaga in da iskri Ljubezni znotraj njega omogoči, da se tako prižge, da bo on (ob)čutil korist dobrega dela. Zato je potrebno na Zemlji doživeti še veliko trpljenja, ker se je Ljubezen med ljudmi ohladila (Matej 24:12), ker se Moje glasnike Ljubezni le komajda kdaj spoštuje. In zato je duhovna težava tudi razširjena, katera pa je lahko odpravljena edino z Ljubeznijo. Pomanjkanje Ljubezni v ljudeh pomeni duhovno težavo, katera pa ima vedno za posledico tudi zemeljsko težavo. Zaradi tega bo slednja v poslednjih dneh še naprej rasla, da bi kljub temu ganila človeška srca in v njih prebudila usmiljeno Ljubezen do bližnjega. Samo nekaj ljudi bo namreč pobegnilo tej duhovni težavi, ker sebičnost dosega prednosti; to pa obenem tudi pomeni, da bo svetovna ljubezen postala vse bolj razširjena, da bo materija zasužnjila ljudi in da si bodo s tem, ko težijo k njej, pripravili nadaljnjo usodo: da bodo oni ponovno postali materija, katero pa so v preteklosti že premagali (Knjižica št. 44).

In obstaja samo eden izhod iz tega pregnanstva, in ta izhod je ter ostaja Ljubezen.... Celo niti Moja Ljubezen vas ne more osvoboditi zapovedi, da prakticirate Ljubezen; Ljubezen je namreč prvi zakon, in brez Ljubezni ne more nihče postati blažen.

AMEN