• Înapoi

Iubirea de aproapele....

Vă va aduce întotdeauna mântuire dacă aveți grijă de aproapele vostru în nevoi.... Atunci veți împlini întotdeauna voința Mea, care este exprimată în poruncile Mele de iubire față de Dumnezeu și față de aproapele. Dar ar trebui să practicați iubirea față de aproapele vostru în mod liber, ar trebui să vă simțiți împinși din interior, numai atunci veți aprinde scânteia iubirii în voi înșivă și numai atunci vă veți maturiza în suflet. Toate gândurile, discursurile și acțiunile voastre trebuie să fie susținute de iubire dacă vreți să aibă un efect spiritual, altfel veți respecta întotdeauna doar îndatoririle pământești, dar sufletul vostru nu va obține niciun beneficiu de pe urma lor..... Întotdeauna este vorba doar despre dragoste.... îndemnul interior de a face bine, de a ajuta acolo unde este nevoie, de a mulțumi și de a bucura acolo unde se ivește ocazia.... este vorba despre natura interioară a ființei umane care va fi absorbită de iubirea față de Mine și față de aproapele, care depășește orice iubire de sine și este complet umplută de iubire, astfel încât acum Eu Însumi să pot fi prezent în ea și astfel să lucrez în ea prin spiritul Meu. Atunci ființa umană nu mai poate fi decât bună și trăiește mereu în contact cu Mine, atunci lumea pământească nu o mai poate irita, ci gândurile sale vor fi mereu în lumea spirituală, pentru că spiritul din ea determină toate gândurile și dorințele sale. Dar atâta timp cât gândurile ființei umane sunt legate de lume, nici ea nu va putea să dezvolte iubirea în sine, pentru că atunci iubirea de sine va fi în continuare abordată de lume și aceasta va fi îndeplinită mai întâi, ceea ce va fi întotdeauna în detrimentul iubirii față de aproapele. Și atunci, greutățile semenilor săi trebuie să i se facă deseori evidente, trebuie să vadă multă mizerie pentru ca ea să fie inspirată să ajute și atunci scânteia iubirii se poate aprinde în ea când simte binecuvântarea unei fapte bune în ea însăși. Și de aceea multe greutăți trebuie să se abată încă asupra Pământului, pentru că dragostea s-a răcit în rândul oamenilor, pentru că mesagerii Mei de dragoste sunt puțin respectați și pentru că, prin urmare, greutățile spirituale sunt și ele foarte mari, care nu pot fi remediate decât prin dragoste. (31.03.1960). Lipsa de iubire a oamenilor este o suferință spirituală și duce întotdeauna la suferințe pământești, motiv pentru care va crește și mai mult în zilele din urmă, pentru a atinge încă inimile oamenilor, astfel încât să se aprindă în ei iubirea milostivă față de aproapele. Dar vor rămâne doar câțiva oameni care vor scăpa de această adversitate spirituală, pentru că iubirea egoistă câștigă controlul, ceea ce înseamnă că iubirea lumească va deveni din ce în ce mai mare, că oamenii vor cădea pradă materiei și, luptând pentru ea, își vor crea propria soartă viitoare, că ei înșiși vor redeveni materie, pe care au depășit-o deja cu mult timp în urmă. Și nu există decât o singură cale de ieșire pentru a scăpa de această izgonire, iar această cale de ieșire este și rămâne dragostea.... Nici măcar iubirea Mea nu vă poate elibera de porunca de a practica iubirea, căci iubirea este prima lege și fără iubire nimeni nu poate deveni binecuvântat....

Amin

Caridade....

Sempre lhe trará salvação se você cuidar do seu vizinho na sua adversidade.... Então sempre cumprireis a Minha vontade, que se expressa nos Meus mandamentos de amor a Deus e ao vosso próximo. Mas vocês devem praticar o amor ao próximo de livre vontade, devem sentir-se impulsionados por dentro, só então acenderão a centelha do amor dentro de vocês e só então amadurecerão em sua alma. Todos os seus pensamentos, discursos e ações devem ser apoiados pelo amor para que tenham um efeito espiritual, caso contrário você só cumprirá os deveres terrenos, mas sua alma não obterá nenhum benefício com isso..... É sempre apenas sobre o amor.... o impulso interior para fazer o bem, para ajudar onde há necessidade, para agradar e encantar onde a oportunidade surge.... Trata-se da natureza interior do ser humano que será absorvido no amor por Mim e pelo próximo, que supera todo o amor próprio e é completamente preenchido pelo amor, para que agora Mim mesmo possa também estar presente nele e assim trabalhar nele através do Meu espírito. Então o homem não pode mais ser nada além de bom e viver sempre em contato comigo, então o mundo terreno não pode mais irritá-lo, mas seus pensamentos sempre residirão no mundo espiritual, porque o espírito dentro dele determina todo o seu pensar e querer. Mas enquanto os pensamentos do ser humano forem cativados pelo mundo, ele também não será capaz de desenvolver amor dentro de si mesmo, pois então o amor próprio ainda será abordado pelo mundo e isso se realizará primeiro, o que sempre será prejudicial ao amor ao próximo. E então as dificuldades do seu semelhante muitas vezes têm de se tornar óbvias para ele, ele tem de ver muita miséria para que seja inspirado a ajudar e então a centelha de amor pode acender-se nele quando ele sente a bênção de uma boa ação em si mesmo. E é por isso que muitas dificuldades ainda têm de se fazer sentir na terra, porque o amor arrefeceu entre as pessoas, porque os meus mensageiros do amor são pouco respeitados e porque, portanto, as dificuldades espirituais também são muito grandes, o que só pode ser remediado através do amor. (A falta de amor das pessoas é sofrimento espiritual e resulta sempre em sofrimento terreno, razão pela qual aumentará ainda mais nos últimos dias, a fim de ainda tocar os corações humanos para que o amor misericordioso do próximo seja acendido neles. Mas restarão apenas algumas poucas pessoas que escaparão dessa dificuldade espiritual, pois o amor egoísta está ganhando vantagem, e isso também significa que o amor mundano se tornará cada vez maior, que as pessoas cairão presas da matéria e, ao lutarem por ela, criarão seu próprio destino futuro, que elas mesmas se tornarão novamente matéria, que já haviam superado há muito tempo. E só há uma saída para escapar a este banimento, e esta saída é e continua a ser o amor.... Mesmo o Meu amor não pode libertá-lo do mandamento de praticar o amor, pois o amor é a primeira lei e sem amor ninguém pode se tornar feliz...._>Amém