• Înapoi

Iubirea de aproapele....

Vă va aduce întotdeauna mântuire dacă aveți grijă de aproapele vostru în nevoi.... Atunci veți împlini întotdeauna voința Mea, care este exprimată în poruncile Mele de iubire față de Dumnezeu și față de aproapele. Dar ar trebui să practicați iubirea față de aproapele vostru în mod liber, ar trebui să vă simțiți împinși din interior, numai atunci veți aprinde scânteia iubirii în voi înșivă și numai atunci vă veți maturiza în suflet. Toate gândurile, discursurile și acțiunile voastre trebuie să fie susținute de iubire dacă vreți să aibă un efect spiritual, altfel veți respecta întotdeauna doar îndatoririle pământești, dar sufletul vostru nu va obține niciun beneficiu de pe urma lor..... Întotdeauna este vorba doar despre dragoste.... îndemnul interior de a face bine, de a ajuta acolo unde este nevoie, de a mulțumi și de a bucura acolo unde se ivește ocazia.... este vorba despre natura interioară a ființei umane care va fi absorbită de iubirea față de Mine și față de aproapele, care depășește orice iubire de sine și este complet umplută de iubire, astfel încât acum Eu Însumi să pot fi prezent în ea și astfel să lucrez în ea prin spiritul Meu. Atunci ființa umană nu mai poate fi decât bună și trăiește mereu în contact cu Mine, atunci lumea pământească nu o mai poate irita, ci gândurile sale vor fi mereu în lumea spirituală, pentru că spiritul din ea determină toate gândurile și dorințele sale. Dar atâta timp cât gândurile ființei umane sunt legate de lume, nici ea nu va putea să dezvolte iubirea în sine, pentru că atunci iubirea de sine va fi în continuare abordată de lume și aceasta va fi îndeplinită mai întâi, ceea ce va fi întotdeauna în detrimentul iubirii față de aproapele. Și atunci, greutățile semenilor săi trebuie să i se facă deseori evidente, trebuie să vadă multă mizerie pentru ca ea să fie inspirată să ajute și atunci scânteia iubirii se poate aprinde în ea când simte binecuvântarea unei fapte bune în ea însăși. Și de aceea multe greutăți trebuie să se abată încă asupra Pământului, pentru că dragostea s-a răcit în rândul oamenilor, pentru că mesagerii Mei de dragoste sunt puțin respectați și pentru că, prin urmare, greutățile spirituale sunt și ele foarte mari, care nu pot fi remediate decât prin dragoste. (31.03.1960). Lipsa de iubire a oamenilor este o suferință spirituală și duce întotdeauna la suferințe pământești, motiv pentru care va crește și mai mult în zilele din urmă, pentru a atinge încă inimile oamenilor, astfel încât să se aprindă în ei iubirea milostivă față de aproapele. Dar vor rămâne doar câțiva oameni care vor scăpa de această adversitate spirituală, pentru că iubirea egoistă câștigă controlul, ceea ce înseamnă că iubirea lumească va deveni din ce în ce mai mare, că oamenii vor cădea pradă materiei și, luptând pentru ea, își vor crea propria soartă viitoare, că ei înșiși vor redeveni materie, pe care au depășit-o deja cu mult timp în urmă. Și nu există decât o singură cale de ieșire pentru a scăpa de această izgonire, iar această cale de ieșire este și rămâne dragostea.... Nici măcar iubirea Mea nu vă poate elibera de porunca de a practica iubirea, căci iubirea este prima lege și fără iubire nimeni nu poate deveni binecuvântat....

Amin

L’amore per il prossimo

Sarà sempre per il vostro bene, quando vi prendete cura del prossimo nella sua miseria. Allora adempirete sempre la Mia Volontà, che si esprime nei Miei Comandamenti dell’amore per Dio ed il prossimo. Ma dovete esercitare l’amore per il prossimo nella libera volontà, dovete sentirvi spinti dall’interiore, soltanto allora accendete in voi la scintilla dell’amore e soltanto allora maturerete nella vostra anima. Tutto il vostro pensare, dire ed agire deve essere supportato dall’amore, se deve avere l’effetto spirituale, altrimenti eseguite sempre soltanto dei doveri terreni, ma la vostra anima non ne trarrà alcuna utilità. Si tratta sempre soltanto dell’amore, della spinta interiore a fare del bene, ad aiutare dov’è miseria, di rendere felice e contento dove si offre l’opportunità, si tratta dell’essere interiore dell’uomo, che deve svilupparsi nell’amore per Me ed il prossimo, che vince ogni amor proprio ed è totalmente riempito dall’amore, affinché ora anch’IO Stesso posso Essere presente in lui ed agire in lui mediante il Mio Spirito. Allora l’uomo non può più essere altro che buono e vivere sempre nel collegamento con Me, allora il mondo terreno non può più sedurre, ma i suoi pensieri saranno sempre nel mondo spirituale, perché lo spirito in lui determina tutto il suo pensare e volere. Ma finché i pensieri dell’uomo sono legati ancora al mondo, non gli sarà nemmeno possibile di sviluppare in sé l’amore, perché allora il mondo si rivolge sempre ancora all’amor proprio, che interrompe sempre l’amore per il prossimo. Ed allora gli deve essere sovente messo in evidenza davanti agli occhi la miseria del prossimo, deve vedere molta sofferenza, affinché venga stimolato ad aiutare ed allora la scintilla d’amore può accendersi in lui, quando la sente su di sé. E perciò deve passare ancora molta miseria sul mondo, perché l’amore fra gli uomini si è raffreddato, perché si bada poco ai Miei Comandamenti dell’amore e perciò anche la miseria spirituale è molto grande, che può essere alleviata soltanto mediante l’amore. (31.03.1960) Il disamore degli uomini è la miseria spirituale che ha per conseguenza anche la miseria terrena, per cui questa aumenterà ancora nel tempo della fine, per toccare ancora dei cuori umani e per accendere in loro l’amore misericordioso per il prossimo. Ma saranno soltanto pochi uomini che sfuggiranno a questa miseria spirituale, perché l’amore dell’io prende il sopravvento, e questo significa anche, che l’amore per il mondo cresce sempre di più, che gli uomini cadono nella materia e nel tendere verso questa si creano la loro futura sorte, che loro stessi diventano materia, che avevano già superata molto tempo prima e c’è soltanto ancora una via d’uscita per sfuggire a questa relegazione, e questa via d’uscita è e rimane l’amore. Dal Comandamento, di esercitare l’amore, nemmeno il Mio Amore si può esentare, perché l’amore è il primo Comandamento, e senza amore nessuno può diventare beato.

Amen