• Înapoi

Iubirea de aproapele....

Vă va aduce întotdeauna mântuire dacă aveți grijă de aproapele vostru în nevoi.... Atunci veți împlini întotdeauna voința Mea, care este exprimată în poruncile Mele de iubire față de Dumnezeu și față de aproapele. Dar ar trebui să practicați iubirea față de aproapele vostru în mod liber, ar trebui să vă simțiți împinși din interior, numai atunci veți aprinde scânteia iubirii în voi înșivă și numai atunci vă veți maturiza în suflet. Toate gândurile, discursurile și acțiunile voastre trebuie să fie susținute de iubire dacă vreți să aibă un efect spiritual, altfel veți respecta întotdeauna doar îndatoririle pământești, dar sufletul vostru nu va obține niciun beneficiu de pe urma lor..... Întotdeauna este vorba doar despre dragoste.... îndemnul interior de a face bine, de a ajuta acolo unde este nevoie, de a mulțumi și de a bucura acolo unde se ivește ocazia.... este vorba despre natura interioară a ființei umane care va fi absorbită de iubirea față de Mine și față de aproapele, care depășește orice iubire de sine și este complet umplută de iubire, astfel încât acum Eu Însumi să pot fi prezent în ea și astfel să lucrez în ea prin spiritul Meu. Atunci ființa umană nu mai poate fi decât bună și trăiește mereu în contact cu Mine, atunci lumea pământească nu o mai poate irita, ci gândurile sale vor fi mereu în lumea spirituală, pentru că spiritul din ea determină toate gândurile și dorințele sale. Dar atâta timp cât gândurile ființei umane sunt legate de lume, nici ea nu va putea să dezvolte iubirea în sine, pentru că atunci iubirea de sine va fi în continuare abordată de lume și aceasta va fi îndeplinită mai întâi, ceea ce va fi întotdeauna în detrimentul iubirii față de aproapele. Și atunci, greutățile semenilor săi trebuie să i se facă deseori evidente, trebuie să vadă multă mizerie pentru ca ea să fie inspirată să ajute și atunci scânteia iubirii se poate aprinde în ea când simte binecuvântarea unei fapte bune în ea însăși. Și de aceea multe greutăți trebuie să se abată încă asupra Pământului, pentru că dragostea s-a răcit în rândul oamenilor, pentru că mesagerii Mei de dragoste sunt puțin respectați și pentru că, prin urmare, greutățile spirituale sunt și ele foarte mari, care nu pot fi remediate decât prin dragoste. (31.03.1960). Lipsa de iubire a oamenilor este o suferință spirituală și duce întotdeauna la suferințe pământești, motiv pentru care va crește și mai mult în zilele din urmă, pentru a atinge încă inimile oamenilor, astfel încât să se aprindă în ei iubirea milostivă față de aproapele. Dar vor rămâne doar câțiva oameni care vor scăpa de această adversitate spirituală, pentru că iubirea egoistă câștigă controlul, ceea ce înseamnă că iubirea lumească va deveni din ce în ce mai mare, că oamenii vor cădea pradă materiei și, luptând pentru ea, își vor crea propria soartă viitoare, că ei înșiși vor redeveni materie, pe care au depășit-o deja cu mult timp în urmă. Și nu există decât o singură cale de ieșire pentru a scăpa de această izgonire, iar această cale de ieșire este și rămâne dragostea.... Nici măcar iubirea Mea nu vă poate elibera de porunca de a practica iubirea, căci iubirea este prima lege și fără iubire nimeni nu poate deveni binecuvântat....

Amin

L’Amour du prochain….

Lorsque vous vous mettez dans la peine pour le prochain qui est dans la détresse, cela tournera toujours à votre profit…. Alors vous ferez- toujours Ma volonté telle qu’elle est exprimée par Mes commandements d’amour de Dieu et du prochain. Car c’est dans le libre arbitre que vous devez aimer le prochain, c’est intérieurement que vous devez en sentir la poussée, ce n’est que de cette manière que vous enflammerez l’étincelle d’amour en vous, et ce n’est que de cette manière que votre âme mûrira. Pour avoir des effets spirituels, toutes vos pensées, vos paroles et vos actions doivent être soutenues par l’amour, sinon vous ne faites que remplir des devoirs terrestres, ce dont votre âme ne profitera pas du tout….

Tout ce qui importe, c’est l’amour.... c’est la poussée intérieure pour faire du bien, pour aider là où il y a de la détresse, pour rendre heureux et donner de la joie partout où vous en avez l’occasion ;…. la disposition intérieure de l’homme doit être entièrement prise par l’amour pour Moi et pour le prochain, elle doit laisser en arrière tout amour-propre pour être totalement remplie d’amour, de manière que maintenant, Moi-même Je puisse être présent en lui, et agir en lui par Mon esprit. Alors, l’homme ne peut plus être autrement que bon en vivant toujours en communication avec Moi, alors le monde terrestre n’aura plus d’attraits pour lui, mais ses pensées demeureront toujours dans le monde spirituel, parce que l’esprit en lui déterminera tout ce qu’il pense, tout ce qu’il veut.

Mais tant que les pensées de l’homme sont captées par le monde, il ne lui sera pas possible d’épanouir son amour intérieur, car alors son amour-propre sera encore incité par le monde, et celui-ci sera satisfait en premier lieu, ce qui portera préjudice toujours à l’amour du prochain. Et souvent alors, il faudra lui mettre directement devant les yeux la détresse du prochain, il faudra qu’il voie beaucoup de misère pour qu’il soit incité à aider, afin que l’étincelle d’amour puisse s’enflammer en lui en éprouvant lui-même la félicité d’une bonne œuvre. Et c’est pourquoi il faut que la terre voie encore beaucoup de détresse parce que l’amour entre les hommes s’est refroidi, parce qu’on ne fait que peu attention à Mes messagers d’amour et que, pour ces raisons, la détresse spirituelle est très grande et elle ne peut être supprimée que par l’amour seul.

La Dureté du cœur est la détresse spirituelle, elle provoque toujours de la détresse terrestre aussi, pendant la phase finale, cette dernière ira en s’agrandissant afin de toucher encore, au dernier moment, des cœurs humains pour y allumer un amour miséricordieux pour le prochain. Mais ce ne seront plus que peu de personnes qui échapperont à cette détresse spirituelle, car l’amour du moi foisonne, ce qui signifie aussi que l’amour du monde augmente constamment, que les hommes tombent dans la matière, et leur tendance vers celle-ci crée leur sort futur de redevenir eux-mêmes de la matière, qu’ils avaient déjà vaincue il y a longtemps.

Et il n’y a plus qu’une seule échappatoire pour les sauver de ce bannissement, et cette échappatoire, c’est et restera toujours l’amour.... Même Mon amour ne peut pas vous dispenser du commandement de faire preuve d’amour, car c’est le premier de tous les commandements, et sans amour, personne ne peut accéder à son salut....

Amen