• Înapoi

Puterea lui Satana

Mare este puterea celui care vrea să vă ruineze, dar numai dacă voi înșivă îi acordați această putere, pentru că, dacă îi rezistați și vă întoarceți la Mine, lumina iubirii Mele va curge și către voi, ceea ce îl va face complet neputincios. Căci el nu poate rezista iubirii. Iar iubirea îl va învinge și ea într-o zi, când îi va veni vremea. Satana se străduiește cu adevărat în mod constant să captureze ceea ce a apărut prin voința lui, dar din puterea Mea, pentru a-l subjuga pentru eternitate. Și de aceea el va presa la maximum ceea ce se teme să piardă, ceea ce îi scapă prin voința liberă, ceea ce se străduiește spre Mine pentru a se uni cu Mine pentru totdeauna. (25.5.1951) El nu va precupeți niciun mijloc pentru a influența această substanță spirituală, va provoca confuzie oriunde va putea. El va fi mereu acolo unde se adună ai Mei, va încerca să intervină în gândurile lor pentru a le transfera voința sa, deși recunoaște că a pierdut puterea asupra acestei substanțe spirituale. Cu toate acestea, el Mă înfruntă ca pe un dușman, deoarece ambiția sa este atât de mare încât se amăgește atât de mult încât crede că puterea sa nu poate fi frântă. El recunoaște cu siguranță că iubirea este arma care îl rănește și, de aceea, fuge de ea ori de câte ori îi stă în cale și stârnește nemulțumirea ori de câte ori i se oferă doar cea mai mică pârghie. Simte că puterea lui se diminuează și totuși nu vrea să fie învins. De aceea, activitatea sa este de obicei inconfundabilă, pentru că mijloacele sale sunt întotdeauna de așa natură încât între oamenii care se iubesc între ei apare dușmănia, apare confuzia acolo unde ar fi prevalat claritatea; iar oamenii înșiși sunt vinovați pentru faptul că îi dau lui Satana un deget prin mici acte de lipsă de bunătate, iar el încearcă să apuce toată mâna, adică îi împinge pe oameni la o lipsă de bunătate tot mai mare. El are o mare putere, dar numai acolo unde îi este acordată.... pentru că voi, oamenii, nu folosiți împotriva lui arma care îl face neputincios.... pentru că nu practicați suficient de mult iubirea.... pentru că iubirea de sine este încă prea puternică în voi, ceea ce îi oferă un mâner binevenit. Atunci nu-l recunoașteți dacă vă iese în cale, atunci ochiul vostru este slab de vedere și îl considerați un prieten și vă puneți încrederea în el. El nu este prietenul vostru atâta timp cât este încă adversarul Meu și este adversarul Meu atâta timp cât este lipsit de orice iubire. El este de temut atâta timp cât voi înșivă sunteți lipsiți de iubire, pentru că atunci sunteți ai lui și încă departe de Mine. Dar odată ce scânteia iubirii se va aprinde în voi, atunci voi înșivă veți slăbi lanțul care vă ține legați, atunci îl veți schimba pe stăpânul vostru, atunci vă veți uni cu Mine și atunci el va fi pierdut orice putere asupra voastră. Prin urmare, nu trebuie să vă temeți de el, voi care ați devenit ai Mei prin voința voastră, care vă împingeți spre Mine și îl respingeți pe el. Atunci el nu vă mai poate face rău, dar voi încă îl puteți ajuta, adunând cărbuni aprinși pe capul lui, extinzând de asemenea iubirea asupra a tot ceea ce vă este ostil, întorcând răul cu iubire, pentru că atunci va trebui să recunoască faptul că v-ați divinizat, că vă aflați deasupra lui în cea mai strălucitoare lumină și putere nemăsurată. Căci dacă o ființă crește dincolo de el, el îi simte puterea și o eliberează și mental, adică nu mai este asuprit de el, pentru că, fiind unită cu Mine, este de neatins pentru el. Calea spre inima Tatălui este pasibilă pentru toți oamenii, iar lanțul care îi ține legați poate fi dezlegat pentru toți oamenii prin iubire, care este atât agentul de dezlegare, cât și cel de legare, ceea ce vă face pe voi copiii Mei, care experimentați veșnic iubirea reciprocă a Tatălui și, prin urmare, sunteți veșnic fericiți....

Amin

Die Macht des Satans....

Groß ist die Macht dessen, der euch verderben will, doch nur dann, wenn ihr selbst ihm diese Macht einräumt, weil, so ihr ihm widerstrebt und ihr euch Mir zuwendet, auch Mein Liebelicht euch zufließt, das ihn völlig kraftlos macht. Denn der Liebe vermag er nicht standzuhalten. Und die Liebe wird auch ihn einst besiegen, wenn seine Zeit gekommen ist. Der Satan ist wahrlich unentwegt bemüht, das durch seinen Willen, jedoch aus Meiner Kraft Hervorgegangene in seinen Bann zu ziehen, es sich untertan zu machen für ewig. Und darum wird er aufs äußerste bedrängen, was er zu verlieren fürchtet, was sich im freien Willen ihm entwindet, was zu Mir strebt, um auf ewig mit Mir vereint zu sein. (25.5.1951) Er wird kein Mittel scheuen, auf dieses Geistige einzuwirken, er wird Verwirrung anrichten, wo er nur kann. Er wird immer dort sein, wo die Meinen sich zusammenfinden, er wird sich einzuschalten suchen in die Gedanken derer, um seinen Willen auf sie zu übertragen, obwohl er erkennt, daß er die Macht über jenes Geistige verloren hat. Dennoch steht er Mir als Feind gegenüber, denn sein Ehrgeiz ist so groß, daß er so verblendet ist, zu glauben, daß seine Macht nicht zu brechen sei. In der Liebe erkennt er wohl die Waffe, die ihn verwundet, und darum flieht er sie, wo sie ihm in den Weg tritt, und schürt die Lieblosigkeit, wo ihm nur die geringste Handhabe geboten wird. Er fühlt es, daß seine Macht geringer wird, und will sich doch nicht besiegen lassen. Darum ist sein Wirken meist unverkennbar, weil seine Mittel immer solche sind, daß Feindschaft zwischen den Menschen entsteht, die einander zugetan sind, daß Verwirrung entsteht, wo Klarheit herrschte; und die Schuld ist bei den Menschen selbst zu suchen, daß sie durch kleine Lieblosigkeiten dem Satan einen Finger reichen und er die ganze Hand zu fassen suchet, d.h., daß er die Menschen zu stets größerer Lieblosigkeit antreibt. Er hat große Macht, doch nur dort, wo sie ihm eingeräumt wird.... weil ihr Menschen nicht die Waffe gegen ihn anwendet, die ihn machtlos werden läßt.... weil ihr die Liebe zuwenig übt.... weil die Selbstliebe noch zu stark ist in euch, die ihm eine willkommene Handhabe bietet. Dann erkennet ihr ihn nicht, so er euch in den Weg tritt, dann ist euer Auge schwachsichtig, und ihr sehet ihn an als Freund und schenket ihm euer Vertrauen. Er ist nicht euer Freund, solange er noch Mein Gegner ist.... und er ist so lange Mein Gegner, wie er bar jeder Liebe ist. So lange ist er zu fürchten, wie ihr selbst ohne Liebe seid, denn dann seid ihr sein und von Mir noch weit entfernt. Ist aber der Liebesfunke in euch entflammt, dann löset ihr selbst die Fessel, die euch gebunden hält, dann wechselt ihr euren Herrn, dann verbindet ihr euch mit Mir, und dann hat er jegliche Macht über euch verloren. Darum brauchet ihr ihn nicht zu fürchten, die ihr Mein geworden seid durch euren Willen, der Mir zudrängt und ihn abweiset. Dann kann er euch nicht mehr schaden, doch ihr könnet ihm noch helfen, indem ihr glühende Kohlen auf sein Haupt sammelt, indem ihr die Liebe auch auf alles erstreckt, was euch feindlich gesinnt ist, indem ihr das Böse mit Liebe erwidert, weil er dann erkennen muß, daß ihr euch vergöttlicht habt, daß ihr über ihm steht in hellstem Licht und ungemessener Kraft. Denn so ein Wesen über ihn hinauswächst, spürt er dessen Macht, und er gibt es auch gedanklich frei, d.h., es wird nicht mehr von ihm bedrängt, weil es als vereint mit Mir für ihn unerreichbar ist. Der Weg zum Vaterherzen ist für alle Menschen gangbar, und die Fessel, die es gebunden hält, ist für alle Menschen zu lösen durch die Liebe, die gleichzeitig Löse- und Bindemittel ist, die euch zu Meinen Kindern macht, die ewig des Vaters Gegenliebe erfahren und darum ewig glückselig sind....

Amen