• Înapoi

Numai iubirea răscumpără pe Pământ și în lumea de dincolo....

Nici pe Pământ, nici în lumea de dincolo nu este posibilă ascensiunea spirituală fără activitatea iubirii, căci numai iubirea conduce la Dumnezeu, numai iubirea reduce distanța dintre ființa umană și Dumnezeu și numai iubirea realizează unirea cu Dumnezeu. De aceea, cea mai mare poruncă pe Pământ este să fii activ în iubire, altfel viața pământească va fi trăită inutil, iar sufletul va intra în lumea de dincolo la aceeași distanță de Dumnezeu la care se afla înainte de întruparea sa ca ființă umană. Dar viața pământească este ultimul har pentru spiritual în lumea pământească.... apoi viața începe în veșnicie, în împărăția spirituală, care poate fi și o stare de moarte, o stare de neputință care nu poate fi numită niciodată viață. Și acum există din nou o singură posibilitate de a urca prin activitatea iubitoare.... dar activitatea în slăbiciune este imposibilă și, prin urmare, sufletul se află în cea mai mare adversitate pentru că trebuie să accepte mai întâi puterea pentru a putea lucra în iubire. Iar această acceptare a forței depinde din nou de voința sa, care trebuie să fie îndreptată spre activitatea iubitoare pentru alte suflete. Dar un suflet slab este extrem de slab de voință dacă nu are o voință complet opusă lui Dumnezeu și se dăruiește forțelor lumii de dincolo. Iar o voință slăbită este cu greu capabilă să se străduiască pentru o schimbare de situație pentru ea însăși, cu atât mai puțin sufletul se gândește la sufletele suferinde și își folosește voința în mod corect, adică poartă în sine voința de a le ajuta. Totuși, numai această voință de a fi activ cu iubire față de sufletele nevoiașe îi oferă forța pe care o poate folosi acum și, astfel, să parcurgă el însuși calea ascensiunii. Până când sufletul nu va dezvolta în el însuși voința de a iubi, starea sa va fi dezolantă și fără speranță, căci numai iubirea aduce răscumpărarea din chinurile sale. Iată de ce ascensiunea în lumea de dincolo este mult mai dificilă decât pe Pământ și poate trece un timp nesfârșit până când sufletul se decide să lucreze cu iubire, în timp ce pe Pământ ființa umană este în deplinătatea vitalității sale și cea mai mică ocazie o poate împinge la un act de iubire, pe care, prin urmare, îl poate și îndeplini imediat, deoarece este capabilă de aceasta. Incapacitatea ființei în lumea de dincolo este o stare de maximă agonie, căci după viața pământească ființa o simte ca pe o cătușă de care nu se poate elibera. Și întrucât a trecut pe Pământ fără iubire, ea nu știe nici despre puterea sa. Ea depinde acum de ajutorul altor suflete care încearcă să o convingă la voința corectă prin sugestii și de rugăciunea oamenilor de pe Pământ pentru a i se furniza forța care se aplică voinței sale slăbite. Răscumpărarea nu poate avea loc niciodată prin intermediul altor ființe, sufletul trebuie să se răscumpere pe sine prin iubire.... Aceasta este o lege divină care nu poate fi niciodată ocolită. Și de aceea Dumnezeu creează nenumărate posibilități pe Pământ care au ca scop să aprindă dragostea în ființa umană, pentru ca aceasta să lucreze acum și astfel să-și maturizeze sufletul, astfel încât să nu intre în lumea de dincolo ca o ființă neputincioasă, ci să fie deja un beneficiar de putere, adică să poată intra în veșnicie ca o ființă de lumină el însuși, chiar dacă cu diferite grade de putere de lumină, dar întotdeauna capabil să lucreze din nou cu puterea sa în dragoste asupra sufletelor suferinde și să crească în mod constant gradul de lumină. Căci iubirea trebuie practicată atât pe Pământ, cât și în împărăția spirituală, ea este liantul dintre suflete și Dumnezeu, deoarece Dumnezeu Însuși este iubire și ființa nu se poate uni cu El decât dacă a devenit ea însăși iubire....

Amin

Só o amor redime na terra e no além....

Nem na terra nem no além é possível a ascensão espiritual sem atividade amorosa, pois só o amor leva a Deus, só o amor reduz a distância do ser humano a Deus, e só o amor traz a união com Deus. Por isso é o maior mandamento na Terra ser amorosamente ativo, senão a vida terrena será vivida inutilmente e a alma entrará no além à mesma distância de Deus que estava antes da sua encarnação como ser humano. Mas a vida terrena é a última graça para o espiritual no mundo terreno.... então a vida começa na eternidade, no reino espiritual, que também pode ser um estado de morte, um estado de impotência que nunca pode ser chamado de vida. E agora só há uma possibilidade de ascender novamente através da atividade amorosa...., mas a atividade na fraqueza é impossível, e portanto a alma está na maior adversidade porque primeiro tem que aceitar a força para poder trabalhar no amor. E esta aceitação da força depende novamente da sua vontade, que tem de ser orientada para a actividade amorosa para as outras almas. Mas uma alma fraca é extremamente fraca - se não tiver uma vontade completamente oponível a Deus e se entregar às forças do submundo. E uma vontade enfraquecida dificilmente é capaz de lutar por uma mudança de situação para si mesma, muito menos a alma pensa nas almas que sofrem e usa corretamente a sua vontade, ou seja, carrega dentro de si a vontade para ajudá-las. No entanto, só esta vontade de ser amorosamente ativo para com as almas necessitadas lhe dá a força que agora pode usar e assim trilhar o caminho da própria ascensão. Até que a alma desenvolva a vontade de amar dentro de si mesma, seu estado será desolado e sem esperança, pois só o amor traz a redenção de seu tormento. E é por isso que a ascensão no além é muito mais difícil do que na Terra, e o tempo sem fim pode passar antes que a alma decida trabalhar com amor, ao passo que na Terra o ser humano está em plena posse da sua vitalidade e a mínima ocasião pode impeli-lo a um ato de amor, que ele pode, portanto, realizar imediatamente também porque é capaz disso. A incapacidade do ser no além é um estado de agonia máxima, pois depois da vida terrena o ser sente-o como um grilheta que não pode libertar. E como faleceu na terra sem amor, também não sabe da sua força. Depende agora da ajuda de outras almas que tentam persuadi-la a ter a vontade certa através de sugestões, e da oração das pessoas na Terra que lhe será fornecida a força que lhe é destinada para a sua vontade enfraquecida. A redenção nunca pode acontecer através de outros seres, a alma tem que se redimir através do amor.... Esta é uma lei divina que nunca pode ser contornada. E é por isso que Deus cria na Terra inúmeras possibilidades que visam acender no ser humano o amor, para que ele agora trabalhe e assim amadureça a sua alma, para que ele não entre no além como um ser impotente, mas já seja um receptor de forças, ou seja, ele próprio pode entrar na eternidade como um ser de luz, embora com diferentes graus de força de luz, mas sempre capaz de trabalhar novamente com a sua força no amor sobre as almas que sofrem e aumentar constantemente o grau de luz. Porque o amor tem de ser praticado tanto na terra como no reino espiritual, ele é o agente de ligação entre as almas e Deus, porque o próprio Deus é amor e o ser só se pode unir a Ele se se tiver tornado o próprio amor...._>Amém