• Înapoi

Numai iubirea răscumpără pe Pământ și în lumea de dincolo....

Nici pe Pământ, nici în lumea de dincolo nu este posibilă ascensiunea spirituală fără activitatea iubirii, căci numai iubirea conduce la Dumnezeu, numai iubirea reduce distanța dintre ființa umană și Dumnezeu și numai iubirea realizează unirea cu Dumnezeu. De aceea, cea mai mare poruncă pe Pământ este să fii activ în iubire, altfel viața pământească va fi trăită inutil, iar sufletul va intra în lumea de dincolo la aceeași distanță de Dumnezeu la care se afla înainte de întruparea sa ca ființă umană. Dar viața pământească este ultimul har pentru spiritual în lumea pământească.... apoi viața începe în veșnicie, în împărăția spirituală, care poate fi și o stare de moarte, o stare de neputință care nu poate fi numită niciodată viață. Și acum există din nou o singură posibilitate de a urca prin activitatea iubitoare.... dar activitatea în slăbiciune este imposibilă și, prin urmare, sufletul se află în cea mai mare adversitate pentru că trebuie să accepte mai întâi puterea pentru a putea lucra în iubire. Iar această acceptare a forței depinde din nou de voința sa, care trebuie să fie îndreptată spre activitatea iubitoare pentru alte suflete. Dar un suflet slab este extrem de slab de voință dacă nu are o voință complet opusă lui Dumnezeu și se dăruiește forțelor lumii de dincolo. Iar o voință slăbită este cu greu capabilă să se străduiască pentru o schimbare de situație pentru ea însăși, cu atât mai puțin sufletul se gândește la sufletele suferinde și își folosește voința în mod corect, adică poartă în sine voința de a le ajuta. Totuși, numai această voință de a fi activ cu iubire față de sufletele nevoiașe îi oferă forța pe care o poate folosi acum și, astfel, să parcurgă el însuși calea ascensiunii. Până când sufletul nu va dezvolta în el însuși voința de a iubi, starea sa va fi dezolantă și fără speranță, căci numai iubirea aduce răscumpărarea din chinurile sale. Iată de ce ascensiunea în lumea de dincolo este mult mai dificilă decât pe Pământ și poate trece un timp nesfârșit până când sufletul se decide să lucreze cu iubire, în timp ce pe Pământ ființa umană este în deplinătatea vitalității sale și cea mai mică ocazie o poate împinge la un act de iubire, pe care, prin urmare, îl poate și îndeplini imediat, deoarece este capabilă de aceasta. Incapacitatea ființei în lumea de dincolo este o stare de maximă agonie, căci după viața pământească ființa o simte ca pe o cătușă de care nu se poate elibera. Și întrucât a trecut pe Pământ fără iubire, ea nu știe nici despre puterea sa. Ea depinde acum de ajutorul altor suflete care încearcă să o convingă la voința corectă prin sugestii și de rugăciunea oamenilor de pe Pământ pentru a i se furniza forța care se aplică voinței sale slăbite. Răscumpărarea nu poate avea loc niciodată prin intermediul altor ființe, sufletul trebuie să se răscumpere pe sine prin iubire.... Aceasta este o lege divină care nu poate fi niciodată ocolită. Și de aceea Dumnezeu creează nenumărate posibilități pe Pământ care au ca scop să aprindă dragostea în ființa umană, pentru ca aceasta să lucreze acum și astfel să-și maturizeze sufletul, astfel încât să nu intre în lumea de dincolo ca o ființă neputincioasă, ci să fie deja un beneficiar de putere, adică să poată intra în veșnicie ca o ființă de lumină el însuși, chiar dacă cu diferite grade de putere de lumină, dar întotdeauna capabil să lucreze din nou cu puterea sa în dragoste asupra sufletelor suferinde și să crească în mod constant gradul de lumină. Căci iubirea trebuie practicată atât pe Pământ, cât și în împărăția spirituală, ea este liantul dintre suflete și Dumnezeu, deoarece Dumnezeu Însuși este iubire și ființa nu se poate uni cu El decât dacă a devenit ea însăși iubire....

Amin

Seulement l'amour rachète sur la Terre et dans l'au-delà

Ni sur la Terre ni dans l'au-delà une remonté spirituelle n’est possible sans une activité d'amour, parce que seulement l'amour mène à Dieu, seulement l'amour diminue la distance de l'homme à Dieu, et uniquement l'amour procure l'unification avec Dieu. Donc sur la Terre le plus grand Commandement est d'être actif dans l'amour, autrement la vie terrestre a été vécue en vain et l'âme entre dans l'au-delà avec la même distance de Dieu où elle était avant son incorporation comme homme. La vie terrestre cependant est la dernière Grâce pour le spirituel dans le monde terrestre, ensuite commence la Vie dans l'Éternité, dans le Règne spirituel, qui peut aussi être un état de mort, un état d'absence de Force, qui ne peut jamais être appelée à la Vie. Et maintenant il existe à nouveau seulement une unique possibilité de monter vers le Haut à travers des actions d'amour, mais agir en absence de Force est impossible et donc l'âme est dans une misère très grande, parce qu’elle doit d'abord recevoir la Force, pour pouvoir agir dans l'amour. Et cette réception de Force dépend de nouveau de sa volonté, qui doit être tournée vers une activité d'amour sur d’autres âmes. Une âme sans Force est cependant outre mesure faible dans sa volonté, bien qu’elle ne soit pas forcément avec une volonté totalement détournée de Dieu ou si elle se donne aux forces du monde inférieur. Une volonté affaiblie n'est presque pas capable de tendre toute seule à un changement de situation, et moins encore si l'âme ne pense pas aux âmes souffrantes dans la misère et n'emploie pas bien sa volonté, c'est-à-dire qu’elle ne porte pas en elle la volonté d'aider. Car seulement la volonté d'être active dans l'amour sur les âmes souffrantes dans la misère, lui transmet la Force que, maintenant, elle peut utiliser et avec cela entreprendre une remontée vers le Haut. Si l'âme ne s'ouvre pas en elle la volonté d'aimer, son état est décourageant et sans espoir, parce qu'uniquement l'amour la porte à la Libération de son tourment. Donc une remontée dans l'au-delà est beaucoup plus difficile que sur la Terre et il peut se passer des temps infinis avant que l'âme se décide à agir dans l'amour, tandis que sur la Terre l'homme est en pleine possession de sa force vitale et la moindre stimulation peut le pousser à une action d'amour, qu'il peut exécuter rapidement, parce qu'il est capable. L'incapacité de l'être dans l'au-delà est un état du plus extrême tourment, parce que l'être le perçoit après la vie terrestre comme une chaîne qui la prive de liberté. Et vu que sur la Terre elle marchait sans amour, elle ne connaît même pas sa Force. Maintenant elle dépend de l'aide d'autres âmes qui, avec des propositions, cherchent à l’inciter à la juste volonté, et de la prière des hommes sur la Terre, pour que lui soit apportée la Force pour fortifier sa volonté. La Libération ne peut pas avoir lieu à travers d’autres êtres, l'âme doit se racheter elle-même par l'amour. Cela est la Loi divine qui ne peut jamais être contournée. Donc Dieu crée sur la Terre d’innombrables possibilités qui doivent servir à pousser l’homme dans l'amour, pour que maintenant il agisse et qu’avec cela son âme mûrisse, pour qu'il n'entre pas dans l'au-delà comme être sans défense, mais qu’il soit récepteur de Force, c'est-à-dire qu'il puisse entrer dans l'Éternité comme être de Lumière, même si cela se fait dans des degrés différents de Lumière, mais toujours capable d’agir avec sa Force dans l'amour pour les âmes souffrantes de la misère et ainsi d’augmenter constamment son degré de Lumière, parce que l'amour doit être exercé sur la Terre comme dans le Royaume spirituel, il est le lien entre les âmes et Dieu, parce que Dieu Lui-Même est l'Amour et l'être trouve l'unification avec Lui seulement, si lui-même est devenu amour,

Amen