• Înapoi

Suferința și necazul prin intervenția divină....

Pentru mulți oameni, suferința și necazurile încep abia cu intervenția divină, pentru că înainte au rămas neatinși de ea și au ignorat toate avertismentele. Adversitatea semenilor lor nu a determinat o schimbare în gândirea lor și, prin urmare, trebuie să vină acum asupra lor o adversitate care este, ca să zicem așa, ultima soluție pentru salvarea lor.... Și de aceea vor fi afectate acum țările care până acum au fost scutite de suferințe grave și care, cu toate acestea, nu sunt totuși lipsite de vină în evenimentele mondiale care au adus suferințe de nedescris asupra popoarelor. Mulți oameni trec pe lângă greutățile semenilor lor cu asprime și fără sentimente, iar ei sunt cei care trebuie să treacă ei înșiși prin suferința pe care voința lor a aprobat-o atunci când aceasta s-a abătut asupra semenilor lor, pentru că au văzut în aceștia din urmă dușmanul lor. Iar ceea ce oamenii provoacă semenilor lor se răsfrânge acum asupra lor de o mie de ori.... Și ei trebuie acum să ispășească în acest fel, doar că voința umană nu poate pune capăt mizeriei, pentru că nu puterile umane se exprimă acum, ci voința divină însăși este la lucru și îi afectează pe oameni în punctul lor cel mai vulnerabil.... El le ia oamenilor toate bunurile, îi face săraci și slabi și complet dependenți de harul Său. Și în această adversitate, ființa umană va învăța să recunoască faptul că nu este capabilă să facă nimic prin forțele proprii, va învăța să înțeleagă că Dumnezeu este drept și că îi pedepsește cu sensibilitate pe oamenii care au încălcat poruncile Lui, dar că îi protejează și pe cei care sunt strâns uniți cu El, chiar dacă sunt înconjurați de oameni pentru care Dumnezeu nu mai înseamnă mare lucru. Și mulți își vor veni totuși în fire și își vor compara propria soartă cu cea a acelor oameni a căror cădere a fost determinată de ei. Ceea ce Dumnezeu trimite acum asupra oamenilor este atât de puternic și de dureros, încât orice persoană care gândește ar trebui să recunoască în aceasta o voință superioară și să meargă în interiorul său. Dar, din nou, ea se va gândi doar la sine; nu va vedea mizeria generală, ci se va uita doar la sine și la soarta sa. Și astfel, iubirea aproapelui va fi puțin practicată, fiecare se va strădui doar să-și îmbunătățească propria soartă, și din nou va trece pe lângă greutățile semenilor săi.... Iar Dumnezeu, Care cunoaște orice voință, trimite de aceea suferințe atât de mari asupra oamenilor pentru a schimba această voință, pentru a-i face mai blânzi și mai miloși și pentru a-i face să caute refugiu la El, Singurul care le poate întoarce soarta spre bine.

Amin

Souffrances et affliction au travers de l'Intervention divine

Pour beaucoup d'hommes les souffrances et les afflictions commenceront seulement avec l'Intervention divine, parce qu’auparavant ils n’ont pas été touchés et ont laissé inaperçue chaque mise en garde. La misère du prochain n'a apporté aucun changement à leurs pensées et donc une misère doit venir sur eux parce que c’est le dernier moyen pour leur salut. Et donc maintenant les pays qui jusqu'à présent étaient restés épargnés par une grave souffrance sont frappés parce que de toute façon ils ne sont pas innocents dans l'événement mondial qui a apporté une l'indicible souffrance sur les hommes. Les hommes passent durement et insensiblement au-delà de la misère du prochain et ce sont ceux-là qui doivent goûter jusqu'au bout la souffrance que leur volonté a approuvé lorsqu’elle venait sur le prochain, parce que dans ces derniers ils voyaient leur ennemi. Et ce que les hommes provoquent à leur prochain, retombe maintenant mille fois sur eux-mêmes. Et maintenant ils doivent expier, mais aucune volonté humaine ne peut mettre une fin à leur misère, parce que ce ne sont pas des puissances humaines qui maintenant se manifestent, mais la Volonté divine Elle-Même est à l'Œuvre et frappe les hommes sur leur point le plus vulnérable. Elle enlève aux hommes toute possession, et les rend pauvres et faibles et totalement dépendant de Sa Grâce. Et dans cette misère l'homme doit apprendre à reconnaître qu'il ne peut rien avec sa force, il doit apprendre à admettre que Dieu est juste et qu'Il punit sensiblement les hommes qui se sont tournés contre Lui et Ses Commandements; mais qu'Il protège ceux qui sont étroitement unis avec Lui, bien qu’ils soient entourés d'hommes pour lesquels Dieu n’a plus beaucoup de signification. Certains arriveront encore à la réflexion et compareront leur sort avec celui des hommes qui sont destinés à la ruine du fait des hommes. Ce que Dieu envoie maintenant sur les hommes est si énorme et plein de souffrance, que chaque homme qui réfléchit peut reconnaître dans cela une Volonté Supérieure et il devrait entrer en lui-même. Mais il pensera seulement à lui; il ne verra pas la misère générale, et il considérera seulement lui-même et son sort. Et ainsi l'amour pour le prochain sera rarement exercé, chacun tendra seulement à améliorer son sort, et de nouveau il passera au-delà de la misère du prochain. Et Dieu, qui connaît la volonté de chacun, enverra alors une très grande misère sur les hommes, pour changer leur volonté, pour les rendre souples et sensibles et il les fera chercher refuge en Lui qui, seul, peut de nouveau changer en bien leur destin.

Amen