• Înapoi

Suferința și necazul prin intervenția divină....

Pentru mulți oameni, suferința și necazurile încep abia cu intervenția divină, pentru că înainte au rămas neatinși de ea și au ignorat toate avertismentele. Adversitatea semenilor lor nu a determinat o schimbare în gândirea lor și, prin urmare, trebuie să vină acum asupra lor o adversitate care este, ca să zicem așa, ultima soluție pentru salvarea lor.... Și de aceea vor fi afectate acum țările care până acum au fost scutite de suferințe grave și care, cu toate acestea, nu sunt totuși lipsite de vină în evenimentele mondiale care au adus suferințe de nedescris asupra popoarelor. Mulți oameni trec pe lângă greutățile semenilor lor cu asprime și fără sentimente, iar ei sunt cei care trebuie să treacă ei înșiși prin suferința pe care voința lor a aprobat-o atunci când aceasta s-a abătut asupra semenilor lor, pentru că au văzut în aceștia din urmă dușmanul lor. Iar ceea ce oamenii provoacă semenilor lor se răsfrânge acum asupra lor de o mie de ori.... Și ei trebuie acum să ispășească în acest fel, doar că voința umană nu poate pune capăt mizeriei, pentru că nu puterile umane se exprimă acum, ci voința divină însăși este la lucru și îi afectează pe oameni în punctul lor cel mai vulnerabil.... El le ia oamenilor toate bunurile, îi face săraci și slabi și complet dependenți de harul Său. Și în această adversitate, ființa umană va învăța să recunoască faptul că nu este capabilă să facă nimic prin forțele proprii, va învăța să înțeleagă că Dumnezeu este drept și că îi pedepsește cu sensibilitate pe oamenii care au încălcat poruncile Lui, dar că îi protejează și pe cei care sunt strâns uniți cu El, chiar dacă sunt înconjurați de oameni pentru care Dumnezeu nu mai înseamnă mare lucru. Și mulți își vor veni totuși în fire și își vor compara propria soartă cu cea a acelor oameni a căror cădere a fost determinată de ei. Ceea ce Dumnezeu trimite acum asupra oamenilor este atât de puternic și de dureros, încât orice persoană care gândește ar trebui să recunoască în aceasta o voință superioară și să meargă în interiorul său. Dar, din nou, ea se va gândi doar la sine; nu va vedea mizeria generală, ci se va uita doar la sine și la soarta sa. Și astfel, iubirea aproapelui va fi puțin practicată, fiecare se va strădui doar să-și îmbunătățească propria soartă, și din nou va trece pe lângă greutățile semenilor săi.... Iar Dumnezeu, Care cunoaște orice voință, trimite de aceea suferințe atât de mari asupra oamenilor pentru a schimba această voință, pentru a-i face mai blânzi și mai miloși și pentru a-i face să caute refugiu la El, Singurul care le poate întoarce soarta spre bine.

Amin

Sufrimiento y tristeza por la intervención divina....

Para mucha gente el sufrimiento y la tristeza empieza con la intervención divina, porque antes han sido intocables, y dejaron cualquier aviso sin contemplación. El sufrimiento de sus semejantes les dejaron sin un cambio de sus pensamientos, y por esto tiene que pasar encima de ellos un sufrimiento que es el último remedio para ellos.... Y por esto se tocan los países que hasta el momento fueron salvados de una penuria indecible, pero que son igualmente culpables en los sucesos mundiales que conllevaba una penuria indecible para los hombres. Duros y sin emociones anda mucha gente por encima de la miseria de sus semejantes, y son ellos que deben probar ellos mismos la pena que su voluntad ha aprobado antes para sus semejantes, porque veían en ellos a sus enemigos. Y lo que los hombres hicieron a sus semejantes se les cae ahora mil veces encima.... Y ahora tienen que sufrir de la misma manera, solo que la voluntad humana no puede poner fin, porque no son fuerzas humanas que se sacan a la luz, sino la voluntad divina misma se presenta y toca a los hombres en su lado más vulnerable.... Les quita a los hombres todos sus bienes, Él les hace pobres y débiles y les deja depender completamente de Su gracia. Y en esta pena el hombre debe reconocer que no puede hacer nada de su propia fuerza, debe aprender que Dios es justo y que les juzga a los hombres sensiblemente que han ido contra Él y Sus mandamientos, pero que puede proteger a la vez que están muy unidos con Él, aunque están rodeados de hombres que Dios no importa. Y muchos van a llegar a la conclusión y comparar su propio destino con aquellos hombres cuyo hundimiento fue causado por culpa humana. Lo que Dios manda encima de los hombres es tan enorme y cargado de pena que cada hombre pensante reconoce una voluntad major en ello que debería conllevar a una reflexión mental. Pero solo van a pensar solo en sí mismos; no van a ver la miseria generalizada, sino sólo a sí mismo y su destino. Así el amor al semejante no se practica como debería, cada uno intentará mejorar su propio destino, y de nuevo va a pasar por la pena del semejante.... Y Dios que conoce la voluntad de cada uno, manda ahora un sufrimiento tan grande sobre los hombres para cambiar a su voluntad, para hacerlos susceptibles y compasivos y que están propuestos a buscar a Él, porque sólo Él es capaz de cambiar de nuevo su destino a una mejora.

amén