• Indietro

Che cosa è l’anima?

Su tali problemi regna ancora una totale confusione dove non basta l’intelletto dell’uomo da solo per risolverli – dove deve essere all’Opera lo Spirito di Dio il Cui Agire viene raramente riconosciuto. Ma Egli soltanto può dare una chiara risposta quando vengono poste delle domande che riguardano dei problemi irrisolti. Ma anche i risultati di tale “Operare dello Spirito” vengono messi in dubbio, i quali però corrispondono da soli alla Verità. Di qualsiasi genere voglia essere ora una domanda, la sola risposta sarà sempre quella giusta, quando Dio Stesso la fornisce attraverso il Suo Spirito all’uomo. “Spirito” però non è da confondere con “intelletto”, perché l’intelletto può anche muoversi nella direzione sbagliata. Non vi è data alcuna garanzia che dei risultati intellettuali corrispondano a Verità, altrimenti molteplici opinioni e punti di vista non cercherebbero di affermarsi, che tutti pretendono il diritto a “Verità”, ma che tutti sono stati conquistati soltanto tramite l’intelletto.

Lo “Spirito” però è il Raggio che procede dall’Eterna Verità Stessa, che dà la Luce, cioè conoscenza di ciò che l’intelletto soltanto accoglie, per cui non si lasciano portare delle conferme. Lo “Spirito da Dio” ora fornisce pienissima convinzione interiore, da chiarimento senza lacuna – anche senza particolare impiego dell’intelletto. A nessun uomo potrà essere reso comprensibile il concetto “Anima” il quale non si è già conquistato un certo sapere spirituale, perché l’Anima è qualcosa di spirituale, non è terrena-materiale e perciò può venire spiegata anche soltanto spiritualmente.

L’Anima è il fluido che dà al corpo – alla forma materiale – la vita. L’Anima è il vero “Io” dell’uomo, che dimora in una forma esteriore materiale – che non può essere vista ma che è sempre presente, fintanto che una qualche forza si esprime in questa forma esteriore. L’uomo non sarebbe un essere auto consapevole se in lui non vi esistesse l’anima. L’Anima è Forza un tempo defluita da Dio, che Egli ha esternato da Sè un tempo come qualcosa di essenziale a cui Egli ha dato una vita indipendente. E questo essere era provvisto di libera volontà e di capacità di pensare.

Che e perché ora questo essere nella vita terrena – l’anima – dimora nel corpo umano, è una conoscenza a sé stante. Ma prima vi deve venire mostrato che l’anima è la causa del perché l’uomo può pensare, sentire e volere. Inoltre deve venire sottolineato che l’anima è la vivificatrice di tutti gli organismi – che ogni attività del corpo, ogni moto di volontà ed ogni sensazione è l’espressione dell’anima che si trova nel corpo – che dì per sé è qualcosa di spirituale non percepibile per l’occhio umano, e che – se potesse essere vista – somiglia totalmente al suo involucro umano esteriore. Lei è ciò che rimane esistente dopo la morte del corpo, e che poi può anche essere vista proprio da anime di un determinato grado di maturità, che rende possibile la vista spirituale.

Perciò l’anima non può mai venire spiegata come una qualsiasi sostanza appartenente al corpo materiale – lei è e rimane sostanza spirituale, cioè Irradiazione spirituale di Dio, che sulla Terra deve adempiere al suo scopo. Lei è invulnerabile ed eterna, ma può distinguersi da altre anime tramite la radiazione di Luce. Lo scopo della vita è di aumentare il grado di luce, che lei una volta ha volontariamente oscurata. A nessun uomo che intraprende questo in modo puramente scientifico, gli è possibile di spiegare l’essere dell’anima, perché l’anima non è qualcosa di afferrabile, qualcosa di ponderabile con i sensi umani, ma è forza dalla Forza di Dio, il Cui Essere è pure insondabile e lo rimarrà, Che però non può venire negato dagli uomini pensanti. E così l’anima è anche il vero “Io” dell’uomo che non può venire definito – che è e ciononostante non può venire dimostrato – che assegna agli organi corporei le loro funzioni, ma che può anche esistere senza il corpo – mentre il corpo senza anima sarebbe soltanto materia totalmente senza vita, benché tutti gli organi siano ancora invariati. Ma manca la Vita appena l’anima abbandona il corpo – manca ciò che mette in attività il corpo, che stimola gli organi alle loro funzioni – ciò che influisce nella libera volontà sull’organo pensante e che provoca ogni moto di sentimento nell’uomo. E questo qualcosa che pensa, vuole e sente – l’anima – si muove dopo la morte in altre sfere, ma sempre come lo stesso essere che dimorava prima nel corpo umano. E per questo può anche venire riconosciuto nel Regno dell’aldilà, ma che premette un determinato grado di maturità.

Amen

Ce este sufletul....

Lipsa totală de claritate prevalează încă asupra unor astfel de probleme în care intelectul uman singur nu este suficient pentru a le rezolva și în care trebuie să acționeze spiritul lui Dumnezeu, a cărui acțiune este, se recunoaște, doar rareori recunoscută. Totuși, numai El singur este în măsură să dea un răspuns clar atunci când se pun întrebări care privesc probleme nerezolvate. Dar sunt puse la îndoială și rezultatele unei astfel de activități spirituale, care, totuși, numai ele corespund adevărului. Oricare ar fi natura unei întrebări, numai răspunsul pe care Dumnezeu Însuși îl dă oamenilor prin spiritul Său va fi întotdeauna corect.... "Spiritul", însă, nu trebuie confundat cu "intelectul", căci acesta din urmă poate la fel de bine să se miște în direcție greșită.... Nu există nici o garanție că rezultatele intelectuale corespund adevărului, altfel nu ar încerca să se afirme multe opinii și puncte de vedere diferite, care toate pretind a fi adevărate, dar care au fost obținute doar prin intermediul intelectului.... Dar "spiritul" este raza care emană din Adevărul etern Însuși, care dă lumină, adică cunoașterea a ceea ce intelectul doar presupune, pentru care nu se poate produce nicio dovadă. 'Spiritul de la Dumnezeu', însă, dă cea mai deplină convingere interioară, dă o iluminare completă, chiar și fără o utilizare specială a intelectului:.... Nimeni nu va putea înțelege termenul de "suflet" în acest mod dacă nu a dobândit deja o anumită "cunoaștere spirituală", deoarece sufletul este ceva spiritual, nu este nimic pământesc-material și, prin urmare, nu poate fi explicat decât spiritual. Sufletul este fluidul care dă viață trupului, forma materială.... Sufletul este viața reală, eu-l real al ființei umane, care se ascunde într-un înveliș exterior material, care nu poate fi văzut, dar care este mereu prezent atâta timp cât o forță se exprimă în această formă exterioară. Iar ființa umană nu ar fi o ființă conștientă de Eu-l propriu dacă sufletul nu ar fi prezent în ea. Sufletul este forța care a curs cândva din Dumnezeu, pe care El a scos-o ca ceva asemănător cu o ființă în afară de Sine, căreia i-a dat o viață independentă. Iar această ființă a fost înzestrată cu liberul arbitru și cu capacitatea de a gândi..... Faptul că și de ce această esență.... sufletul.... este ascunsă în corpul uman în timpul vieții pământești este o cunoaștere în sine; dar pentru prima dată se va explica faptul că sufletul este cauza pentru care omul poate gândi, simți și vrea. Trebuie să se precizeze că sufletul este animatorul tuturor organelor, că orice activitate a trupului, orice impuls al voinței și orice senzație este o expresie a sufletului în trup, care este în sine ceva spiritual, care nu poate fi văzut cu ochiul uman și care, dacă ar putea fi văzut, ar semăna complet cu învelișul său exterior uman. Este ceea ce rămâne după moartea trupului și care poate fi văzut atunci și de astfel de suflete într-un grad de maturitate care permite vederea spirituală. Prin urmare, sufletul nu poate fi explicat niciodată ca o substanță care aparține trupului material.... el este și rămâne o substanță spirituală, deci o emanație spirituală a lui Dumnezeu, care este menită să îndeplinească un scop pe Pământ.... el este invulnerabil și nepieritor, dar se poate distinge de alte suflete prin radiația de lumină, iar scopul vieții pământești este de a crește gradul de lumină pe care altădată l-a întunecat în mod voit.... Nu este posibil să se explice esența sufletului de nimeni care întreprinde acest lucru doar într-un mod pur științific, deoarece sufletul nu este nimic tangibil care să poată fi pătruns cu ajutorul simțurilor umane, ci putere din puterea lui Dumnezeu, a cărui esență este și va rămâne la fel de insondabilă, dar care nu poate fi negată de oamenii care gândesc, la fel cum sufletul este însuși Eu-ul propriu-zis al ființei umane, care de asemenea nu poate fi definit, care este și totuși nu poate fi dovedit, care, cu siguranță, instruiește organele trupului cu privire la funcțiile lor, dar care poate exista și fără corp, în timp ce corpul fără suflet este doar materie complet lipsită de viață, chiar dacă toate organele rămân neschimbate.... Dar viața lipsește de îndată ce sufletul părăsește trupul.... ceea ce lipsește este ceea ce pune trupul în activitate, ceea ce împinge organele la funcțiile lor, ceea ce în voința liberă are un efect determinant asupra organelor gândirii și ceea ce declanșează orice impuls de voință în ființa umană.... Iar acest ceva care gândește, vrea și simte.... sufletul.... se mișcă acum în alte sfere, dar întotdeauna ca aceeași ființă care a locuit anterior în trupul uman. Și, prin urmare, el poate fi recunoscut și în împărăția de dincolo, dar pentru aceasta este necesară o anumită maturitate....

Amin