• Zurück

Auferstehung am dritten Tage....

Und ihr könnet alle frohlocken, denn der Herr ist auferstanden von den Toten.... So erklang es im Reiche der Geister sowie auch bei den Meinen, denen Ich am dritten Tage erschienen bin, als Ich das Grab verlassen hatte und Mich Meinen Jüngern zeigte.... In ihre Herzen war tiefe Wehmut eingezogen, denn sie hatten das verloren, was all ihr Inhalt gewesen war in der Zeit, da sie mit Mir wandelten auf Erden. Sie hatten Mich verloren, wie sie glaubten, für ewig an den Tod, denn sie wollten und konnten es nicht glauben, daß Ich auferstehen würde von den Toten, auch wenn Ich zuvor sie darauf aufmerksam gemacht hatte. Die Jünger waren noch genauso irdisch gebunden, und die Realität der irdischen Welt ernüchterte sie, und Furcht und Jammer hatte sie erfaßt in so hohem Maße, daß Ich sie trösten und stärken wollte und darum ihnen erschienen bin nach Meiner Auferstehung.... Ihnen hatte Ich den Auftrag gegeben, hinauszugehen in die Welt und Mich zu verkünden, d.h., Meine göttliche Liebelehre zu verbreiten und den Menschen Kunde zu geben von dem Erlösungswerk, das Ich für alle Menschen vollbracht hatte.... Um diese Mission aber ausführen zu können, mußten sie voll überzeugt sein von der Wahrheit dessen, was sie künden sollten.... Und zu dem Erlösungswerk gehörte auch Meine Auferstehung, die erst das Werk der Erlösung krönte, denn die Menschen sollten erfahren, daß Ich den Tod besiegt hatte, daß es ewig keinen Tod mehr zu geben braucht für den, der in Meiner Nachfolge geht, der in den Segen Meines Erlösungswerkes kommen will und der also ein Leben führt, wie Ich es auf Erden geführt habe. Dieser also braucht keinen Tod mehr zu fürchten, weil Ich den Tod besiegt habe und also auch den, der ihn in die Welt gebracht hatte. Und darum ist Meine Auferstehung den Menschen-sichtbar vor sich gegangen, d.h., auch nur denen konnte Ich sichtbar erscheinen, deren Reifegrad es erlaubte, daß sie Geistiges schauen konnten, denn Mein Leib war geistig, es war nicht mehr der Fleischleib, der deshalb auch nur denen schaubar sein konnte, die schon die geistige Sehe besaßen und denen Ich darum auch Meine Auferstehung angekündigt hatte. Daß Mein Grab leer war, brachte wohl auch die anderen Menschen zum Erstaunen, doch sie suchten sich alle andere Erklärungen als die, daß Ich auferstanden bin von den Toten.... Und es wird diese Lehre eben immer einen "Glauben" fordern, den aber auch alle Menschen gewinnen können, wenn sie freiwillig unter Mein Kreuz kommen, wenn sie zu denen gehören wollen, für die Ich den bittersten Tod am Kreuz gestorben bin. Der Glaube an Mich und Mein Erlösungswerk schließt auch gleichzeitig den Glauben an Meine Auferstehung ein, weil eine durch Mein Blut erlöste Seele auch schon die Gewißheit eines unzerstörbaren Lebens in sich hat.... Die Jünger waren noch nicht von Meinem Geist erfüllt, in ihnen war es nach Meiner Kreuzigung noch dunkel, weil die Angst in ihnen, die menschlich war, kein Licht zuließ. Und ihnen kam Ich zu Hilfe durch Mein sichtliches Erscheinen, das dann aber auch übermächtig sie überzeugte und froh und selig werden ließ, so daß nun ihnen ihre Mission leicht ausführbar dünkte und sie nun mit erhöhter Kraft sich einsetzen wollten für die Verkündigung Meiner Lehre und Meines Kreuzestodes nebst Meiner Auferstehung. In den Tagen nach Meiner Auferstehung konnte Ich Meinen Jüngern sofort Kraft zuleiten, denn die Erlösung auch dieser Seelen war nun vorangegangen, und sie konnten sich schon frei machen von ihrem bisherigen Herrn, und ohne Scheu traten sie dann ihr Verkünderamt an, denn sie wußten es, daß sie nun nicht mehr sterben konnten oder nur noch dem Leibe nach, daß sie aber in Meinem Reich weiterleben würden, und so hatte auch für sie der Tod nun seine Schrecken verloren.... Der Akt der Auferstehung war also gleichsam erst eine Hilfestellung für die Meinen, die Ich in größter seelischer Not zurückgelassen hatte, weil deren Glaube doch noch nicht die Festigkeit hatte, die nötig war für ihren Auftrag, Mein Wort hinauszutragen in die Welt.... Sie aber sollten an Meiner Statt reden, und sie sollten daher auch nun diesen überzeugten Glauben haben, der nur ihre volle Erlösung voraussetzte, dann aber auch unwiderlegbar bei allen Meinen Jüngern vorhanden war, so daß sie Mir wahrlich getreue Ausbreiter Meiner Lehre sein konnten, als nun ihre Mission begann....

Amen

Învierea din a treia zi....

Și puteți să vă bucurați cu toții, căci Domnul a înviat din morți.... Așa a răsunat pe tărâmul spiritelor, precum și printre ai Mei, cărora le-am apărut în a treia zi, când am părăsit mormântul și M-am arătat discipolilor Mei.... O melancolie profundă intrase în inimile lor, căci pierduseră ceea ce fusese toată mulțumirea lor în timpul cât umblaseră cu Mine pe Pământ. Mă pierduseră, așa cum credeau, pentru totdeauna în fața morții, căci nu voiau și nu puteau să creadă că voi învia din morți, deși le atrăsesem anterior atenția asupra acestui lucru. Ucenicii erau încă la fel de legați de pământ și realitatea lumii pământești îi deziluzionase, iar frica și durerea îi cuprinseseră în așa măsură încât am vrut să-i mângâi și să-i întăresc și de aceea le-am apărut după Învierea Mea.... le dădusem misiunea de a merge în lume și de a Mă proclama, adică de a răspândi învățătura Mea divină de iubire și de a informa oamenii despre actul de mântuire pe care l-am înfăptuit pentru toți oamenii.... Dar, pentru a îndeplini această misiune, ei trebuiau să fie pe deplin convinși de adevărul a ceea ce urmau să proclame.... Iar Învierea Mea făcea și ea parte din actul de Mântuire, care nu făcea decât să încununeze actul de Mântuire, căci oamenii trebuiau să experimenteze că Eu am învins moartea, că nu mai trebuie să existe niciodată moarte pentru oricine Mă urmează, care vrea să intre în binecuvântarea actului Meu de Mântuire și trăiește astfel o viață așa cum am trăit Eu pe Pământ. Prin urmare, acesta nu mai trebuie să se teamă de moarte, deoarece Eu am învins moartea și astfel și pe cel care o adusese în lume. Și de aceea, Învierea Mea a avut loc în mod vizibil pentru oameni, adică Eu nu puteam să apar în mod vizibil decât celor al căror grad de maturitate le permitea să vadă lucrurile spirituale, căci trupul Meu era spiritual, nu mai era trupul de carne, care, prin urmare, nu putea fi vizibil decât pentru cei care posedau deja vederea spirituală și cărora, prin urmare, le anunțasem și Învierea Mea. Faptul că mormântul Meu era gol i-a uimit, cu siguranță, și pe ceilalți oameni, dar toți căutau alte explicații decât aceea că am înviat din morți.... Iar această învățătură va necesita întotdeauna "credință", pe care, totuși, toți oamenii o pot dobândi dacă vin de bunăvoie la crucea Mea, dacă vor să aparțină celor pentru care am murit pe cruce cu cea mai amară moarte. Credința în Mine și în actul Meu al Mântuirii include simultan și credința în învierea Mea, pentru că un suflet răscumpărat prin sângele Meu are deja în sine și certitudinea unei vieți indestructibile.... Ucenicii nu erau încă pătrunși de duhul Meu, era încă întuneric în ei după răstignirea Mea, pentru că frica din ei, care era umană, nu permitea lumina. Iar Eu le-am venit în ajutor prin apariția Mea vizibilă, care însă atunci i-a convins și ea în mod copleșitor și i-a făcut fericiți și veseli astfel încât misiunea lor părea acum ușor de îndeplinit și ei doreau acum să lucreze cu putere sporită pentru vestirea învățăturii Mele și a răstignirii Mele împreună cu învierea Mea. În zilele de după învierea Mea, am putut să le transmit imediat putere discipolilor Mei, deoarece răscumpărarea acestor suflete avusese loc acum și ei erau deja capabili să se elibereze de stăpânirea lor anterioară, și atunci și-au reluat slujba de predicare fără teamă, deoarece știau că nu mai puteau să moară sau doar să moară în trup, ci că vor continua să trăiască în Împărăția Mea, și astfel moartea își pierduse acum teroarea și pentru ei.... Prin urmare, actul învierii a fost, ca să zic așa, doar un ajutor pentru ai Mei pe care îi lăsasem în urmă în cele mai mari greutăți spirituale, deoarece credința lor nu avea încă fermitatea necesară pentru misiunea lor de a duce Cuvântul Meu în lume.... Dar ei trebuiau să vorbească în locul Meu și, prin urmare, trebuiau să aibă și ei acum această credință convinsă, care necesita doar răscumpărarea lor deplină, dar care era atunci prezentă în mod irefutabil și în toți discipolii Mei, pentru ca ei să poată fi cu adevărat răspânditori fideli ai învățăturii Mele atunci când începea misiunea lor....

Amin