• Zurück

Ewigkeitsbegriff.... Vollkommenheit....

Unendlich lange Zeiträume sind vergangen, in denen Mein Schöpferwille tätig war, um alles von Mir entfernte Geistige wieder zurückzuführen.... Unendlich viele Schöpfungen sind also entstanden, die diese Rückkehr ermöglichen sollten, und unzählige Seelen haben ihr Ziel erreicht, daß sie wieder bei Mir weilen im Licht.... Doch noch viel längere Zeiträume sind erforderlich, bis alles Geistige den Weg zu Mir zurückgelegt haben wird. Denn unzählig sind die Wesen, die aus Mir hervorgingen und im freien Willen einst von Mir abstrebten. Es sind Ewigkeiten, Zeiträume von für euch Menschen unfaßbarer Dauer, und daher kann das Wort "ewig" wohl angewandt werden, ohne ein falscher Begriff zu sein für euch, wenngleich auch einmal der Zeitpunkt kommt, wo jedem Zeitraum ein Ende gesetzt ist.... Denn für Mich ist auch die längste Zeitdauer nur wie ein Augenblick, für alles Geschöpfliche aber im Zustand der Unvollkommenheit unendlich lang.... Im Zustand der Unvollkommenheit.... Und nun werdet ihr verstehen, daß es eine Zeitbegrenzung immer nur im Zustand der Unvollkommenheit gibt.... daß dagegen die Vollkommenheit keine Begrenzung kennt, daß für alles Vollkommene nicht mehr der Begriff "Zeit" angewendet werden kann, und sonach ist es für Mich Selbst belanglos, wann die restlose Rückkehr zu Mir vollzogen ist. Doch für euch, Meine Geschöpfe, die aus eigener Schuld unvollkommen geworden sind, ist es von größter Bedeutung, wie lange ihr euch in einem Zustand befindet, der für euch quälend ist und dessen Zeitdauer also von euch selbst verkürzt oder verlängert wird. Je tiefer ihr in der Sünde steckt, je weiter ihr noch von der Vollkommenheit entfernt seid, desto mehr ängstigt euch der Zeit- und Raumbegriff, eben weil er für euch unfaßbar ist und dennoch nicht geleugnet werden kann.... weil eure Erdenlebenszeit eine eng begrenzte ist und doch endlose Zeiten in der Vergangenheit und ebenso endlose Zeiten der Zukunft für euch zur Gewißheit geworden sind.... Letzteres sogar ist eure feste Überzeugung, so daß ihr kein Beenden einer Zeitepoche für möglich haltet. Eure Überzeugung ist insoweit berechtigt, daß es kein "Ende" gibt, daß immer und ewig bestehenbleibt das Geistige, das aber das allein "Wirkliche" ist.... daß nur das vergeht, was unwirklich ist, was nur Mittel sind zur Rückkehr zu Mir.... Und allzuoft rechnet sich der Mensch selbst zum Unwirklichen, zu dem, was keinen Bestand hat, was vergeht, wie die Zeit vergeht.... weil er nicht des Geistigen in sich gedenkt, dem keine Begrenzung gesetzt ist und das ewig nicht vergehen kann.... das aber Ewigkeiten Qualen empfinden kann, weil es Ewigkeiten dazu benötigt, um vollkommen zu werden und dann aber auch endlos selig zu sein in vollster Freiheit, unabhängig von Zeit und Raum.... weil es wieder bei Mir weilet, Der Ich bin ohne Anfang und Ende und überall, Der Ich bin von Ewigkeit zu Ewigkeit....

Amen

Conceptul de eternitate.... Perfecțiune....

Au trecut perioade de timp infinit de lungi în care voința Mea creatoare a fost activă pentru a aduce înapoi tot ceea ce era spiritual și care fusese îndepărtat de la Mine.... Astfel, au luat naștere infinit de multe creații menite să facă posibilă această întoarcere, iar nenumărate suflete și-au atins scopul de a locui din nou cu Mine în lumină.... Cu toate acestea, sunt încă necesare perioade de timp mult mai lungi până când toate ființele spirituale vor parcurge calea spre Mine. Căci nenumărate sunt ființele care au ieșit din Mine și care s-au îndepărtat de Mine de bunăvoie. Ele sunt eternități, perioade de timp de o durată de neconceput pentru voi, oamenii, și de aceea cuvântul "etern" poate fi cu siguranță aplicat fără a fi un concept greșit pentru voi, chiar dacă va veni o zi când fiecare perioadă de timp se va sfârși.... Căci chiar și cea mai lungă durată de timp este doar ca o clipă pentru Mine, dar infinit de lungă pentru toate creaturile aflate în starea de imperfecțiune.... În starea de imperfecțiune.... Și acum veți înțelege că o limită de timp există doar în starea de imperfecțiune.... că perfecțiunea, pe de altă parte, nu cunoaște limite, că noțiunea de "timp" nu mai poate fi aplicată la tot ceea ce este perfect și, prin urmare, este irelevantă pentru Mine Însumi atunci când întoarcerea completă la Mine este realizată. Dar pentru voi, creațiile Mele vii, care ați devenit imperfecți din vina voastră, este extrem de important cât timp vă aflați într-o stare care vă chinuie și a cărei durată este scurtată sau prelungită de voi înșivă. Cu cât sunteți mai adânciți în păcat, cu cât sunteți mai departe de perfecțiune, cu atât conceptul de timp și spațiu vă sperie mai mult, tocmai pentru că este de neînțeles pentru voi și totuși nu poate fi negat.... pentru că viața voastră pământească este una îngust limitată și totuși, timpuri nesfârșite în trecut și timpuri la fel de nesfârșite în viitor au devenit o certitudine pentru voi.... Aceasta din urmă este chiar convingerea voastră fermă, astfel încât nu considerați posibil sfârșitul unei epoci de timp. Convingerea voastră este justificată în măsura în care nu există un "sfârșit", că spiritualul rămâne mereu și veșnic, dar acesta este singurul lucru "real".... că doar ceea ce este ireal trece, care sunt doar mijloace de întoarcere la Mine.... Și prea adesea omul se socotește pe sine ca fiind ireal, ca fiind ceea ce nu durează, ceea ce trece odată cu trecerea timpului.... pentru că nu se gândește la spiritualul din el însuși, căruia nu i se pune nicio limită și care nu poate pieri în veșnicie.... dar care poate simți veșnicii de chinuri, pentru că are nevoie de veșnicii pentru a deveni perfect și apoi pentru a fi fericit la nesfârșit în cea mai deplină libertate, independentă de timp și spațiu.... pentru că locuiește din nou cu Mine, Care sunt fără început și fără sfârșit și pretutindeni, Care sunt din veșnicie în veșnicie....

Amin