• Zurück

Leiden und Trübsale durch göttlichen Eingriff....

Für viele Menschen nehmen die Leiden und Trübsale erst ihren Anfang mit dem göttlichen Eingriff, denn sie sind zuvor noch unberührt davon geblieben, und sie ließen jegliche Mahnungen unbeachtet. Die Not der Mitmenschen brachte keinen Wandel ihres Denkens zuwege, und darum muß nun selbst eine Not über sie kommen, die gleichsam das letzte Mittel ist zu ihrer Rettung.... Und darum werden die Länder nun betroffen werden, denen bisher schweres Leid erspart blieb und die doch nicht schuldlos sind an dem Weltgeschehen, das unsägliches Leid über die Menschen brachte. Hart und gefühllos gehen viele Menschen vorüber an der Not der Mitmenschen, und diese sind es, die das Leid selbst durchkosten müssen, das ihr Wille gutgeheißen hat, so es über die Mitmenschen kam, weil sie in letzteren ihren Feind sahen. Und was die Menschen ihren Mitmenschen zufügen, fällt nun tausendfach auf sie selbst zurück.... Und sie müssen nun auf diese Weise büßen, nur daß menschlicher Wille dem Elend kein Ende setzen kann, denn es sind nicht menschliche Gewalten, die nun sich äußern, sondern der göttliche Wille selbst ist am Werk und trifft die Menschen an ihrer verwundbarsten Stelle.... Er nimmt den Menschen allen Besitz, Er macht sie arm und schwach und gänzlich von Seiner Gnade abhängig. Und in dieser Not soll der Mensch erkennen lernen, daß er nichts vermag aus eigener Kraft, er soll einsehen lernen, daß Gott gerecht ist und daß Er die Menschen empfindsam straft, die sich wider Ihn und Seine Gebote vergangen haben, daß Er aber auch schützet, die mit Ihm eng verbunden sind, wenngleich sie umgeben sind von Menschen, denen Gott nicht mehr viel bedeutet. Und es werden so manche noch zur Besinnung kommen und ihr eigenes Schicksal vergleichen mit dem jener Menschen, deren Untergang menschlicherseits bestimmt war. Was Gott nun über die Menschen sendet, ist so gewaltig und leidvoll, daß jeder denkende Mensch einen höheren Willen darin erkennen und in sich gehen müßte. Doch wieder wird er nur an sich denken; er wird nicht das allgemeine Elend sehen, sondern nur sich selbst und sein Los betrachten. Und so wird die Nächstenliebe wenig geübt werden, es wird nur jeder danach streben, sich sein eigenes Los zu verbessern, und wieder wird er an der Not des Mitmenschen vorübergehen.... Und Gott, Der einen jeden Willen kennt, sendet darum so großes Leid über die Menschen, um diesen Willen zu wandeln, um sie weich und mitfühlend zu machen und sie Zuflucht suchen zu lassen bei Ihm, Der allein ihr Schicksal wieder wenden kann zum Guten.

Amen

Suferința și necazul prin intervenția divină....

Pentru mulți oameni, suferința și necazurile încep abia cu intervenția divină, pentru că înainte au rămas neatinși de ea și au ignorat toate avertismentele. Adversitatea semenilor lor nu a determinat o schimbare în gândirea lor și, prin urmare, trebuie să vină acum asupra lor o adversitate care este, ca să zicem așa, ultima soluție pentru salvarea lor.... Și de aceea vor fi afectate acum țările care până acum au fost scutite de suferințe grave și care, cu toate acestea, nu sunt totuși lipsite de vină în evenimentele mondiale care au adus suferințe de nedescris asupra popoarelor. Mulți oameni trec pe lângă greutățile semenilor lor cu asprime și fără sentimente, iar ei sunt cei care trebuie să treacă ei înșiși prin suferința pe care voința lor a aprobat-o atunci când aceasta s-a abătut asupra semenilor lor, pentru că au văzut în aceștia din urmă dușmanul lor. Iar ceea ce oamenii provoacă semenilor lor se răsfrânge acum asupra lor de o mie de ori.... Și ei trebuie acum să ispășească în acest fel, doar că voința umană nu poate pune capăt mizeriei, pentru că nu puterile umane se exprimă acum, ci voința divină însăși este la lucru și îi afectează pe oameni în punctul lor cel mai vulnerabil.... El le ia oamenilor toate bunurile, îi face săraci și slabi și complet dependenți de harul Său. Și în această adversitate, ființa umană va învăța să recunoască faptul că nu este capabilă să facă nimic prin forțele proprii, va învăța să înțeleagă că Dumnezeu este drept și că îi pedepsește cu sensibilitate pe oamenii care au încălcat poruncile Lui, dar că îi protejează și pe cei care sunt strâns uniți cu El, chiar dacă sunt înconjurați de oameni pentru care Dumnezeu nu mai înseamnă mare lucru. Și mulți își vor veni totuși în fire și își vor compara propria soartă cu cea a acelor oameni a căror cădere a fost determinată de ei. Ceea ce Dumnezeu trimite acum asupra oamenilor este atât de puternic și de dureros, încât orice persoană care gândește ar trebui să recunoască în aceasta o voință superioară și să meargă în interiorul său. Dar, din nou, ea se va gândi doar la sine; nu va vedea mizeria generală, ci se va uita doar la sine și la soarta sa. Și astfel, iubirea aproapelui va fi puțin practicată, fiecare se va strădui doar să-și îmbunătățească propria soartă, și din nou va trece pe lângă greutățile semenilor săi.... Iar Dumnezeu, Care cunoaște orice voință, trimite de aceea suferințe atât de mari asupra oamenilor pentru a schimba această voință, pentru a-i face mai blânzi și mai miloși și pentru a-i face să caute refugiu la El, Singurul care le poate întoarce soarta spre bine.

Amin