• Zurück

Erlösungsperiode geht dem Ende entgegen....

In immer größere Not wird die Menschheit geraten, weil die Zeit drängt, die dem Geistigen zur Erlösung gegeben ist. Es muß ein beschleunigter Entwicklungsprozeß möglich sein, der durch übergroßes Leid und Elend gefördert wird. Die Zeit geht ihrem Ende entgegen, und es sind noch unzählige Menschen, die keinerlei geistiges Streben haben und daher völlig nutzlos durch das Erdenleben gehen. Sie müssen gewissermaßen gedrängt werden durch die äußeren Verhältnisse, ernsthaft über das Erdenleben nachzudenken, was sie niemals tun würden, wenn das Leben in Einförmigkeit und ohne Leid und Not an ihnen vorübergeht. Solange sie nicht Fühlung nehmen mit der geistigen Welt durch inniges Gebet, durch Anfordern geistiger Kraft, ist der geistige Erfolg ihrer Verkörperung auf Erden anzuzweifeln, oder es müßte das Erdenleben nur ein fortgesetztes Liebeswirken sein, dann aber steht der Mensch auch unbewußt in Verbindung mit der geistigen Welt. Die Zeit der Erlösung des Geistigen geht ihrem Ende entgegen.... Was das bedeutet, kann der Mensch nicht fassen, und dennoch soll er davon in Kenntnis gesetzt werden, auf daß er die Ursache und den Zweck der großen Not begreife, die Gott über die Erde kommen läßt. Unendlich lange Zeit hat diese Erlösungsperiode umfaßt, und immer wieder wurde dem Geistigen Möglichkeit geboten, sich zur Höhe zu entwickeln. Doch Gottes Weisheit setzte dieser Erlösungsperiode auch eine Grenze, erhöht aber auch die Zahl und Art der Entwicklungsmöglichkeiten, auf daß das noch unreife Geistige zur letzten Reife kommen kann, bevor die Erlösungsperiode beendet ist. Und sowie sich das Geistige nicht sträubt, kann es die letzte Stufe der Entwicklung erreichen. Doch der Wille dieses Geistigen ist schwach, und er versagt, so er nicht beeinflußt wird in einer Weise, die ihn zum eigenen Entscheid drängt. Einen solchen Einfluß soll das Erdenleid auf das Geistige ausüben, und darum läßt Gott diese letzte Möglichkeit nicht unversucht, um dem Geistigen zu helfen, das ohne solches die Verkörperung als Mensch nicht nützet. Das Erdenleben geht vorüber, mit ihr aber auch die Möglichkeit, daß sich das Geistige im Menschen befreit. Auf Erden kann es dies noch aus eigener Kraft; sowie das Erdenleben aber beendet ist, mangelt es dem Geistigen, der Seele, an Kraft, und es ist diese in größter Gefahr, sich rückschrittlich zu entwickeln, was Ewigkeiten erneuten Gebundenseins zur Folge hat. Das größte Leid auf Erden ist dagegen gering zu nennen, und deshalb sollen es die Menschen auf sich nehmen, weil es die einzige Möglichkeit ist, der Seele die Qualen des Jenseits zu ersparen, die weit größer sind und Ewigkeiten andauern, weil es im Jenseits schwerer ist, die geistige Freiheit zu erlangen. Denn dies ist gewiß.... es kommt nichts über die Menschheit, was nicht in Gottes Liebe begründet ist und Gottes Weisheit zur Voraussetzung hat.... Und darum muß auch das kommende übergroße Leid betrachtet werden als ein Liebesbeweis Gottes.... als ein letztes Mittel zur Erlösung des Geistigen, das in Gefahr ist, sich gänzlich zu verlieren....

Amen

Perioada de răscumpărare se apropie de sfârșit....

Omenirea va cădea într-o adversitate tot mai mare, deoarece timpul acordat spiritualului pentru răscumpărare este presant. Trebuie să fie posibil un proces accelerat de dezvoltare, care este favorizat de suferința și mizeria excesivă. Timpul se apropie de sfârșit și există încă nenumărați oameni care nu au nici un fel de strădanie spirituală și, prin urmare, trec complet inutil prin viața pământească. Aceștia trebuie, ca să spunem așa, să fie îndemnați de circumstanțele exterioare să se gândească serios la viața pământească, ceea ce nu ar face niciodată dacă viața ar trece pe lângă ei în uniformitate și fără suferințe și greutăți. Atâta timp cât nu iau contact cu lumea spirituală prin rugăciune sinceră, prin invocarea forței spirituale, succesul spiritual al întrupării lor pe Pământ este îndoielnic, altfel viața pământească ar trebui să fie doar o activitate continuă de iubire, dar atunci ființa umană este și ea în contact inconștient cu lumea spirituală. Timpul de răscumpărare a lumii spirituale se apropie de sfârșit.... Ființa umană nu poate înțelege ce înseamnă acest lucru și totuși ar trebui să fie informată despre aceasta, pentru a înțelege cauza și scopul marii adversități pe care Dumnezeu permite să vină pe Pământ. Această perioadă de răscumpărare a acoperit un timp infinit de lung și de fiecare dată i s-a oferit spiritualului posibilitatea de a se dezvolta în sus. Dar înțelepciunea lui Dumnezeu a stabilit o limită și pentru această perioadă de răscumpărare, dar crește și numărul și tipul de posibilități de dezvoltare, astfel încât spiritualul încă imatur să poată ajunge la ultima sa maturitate înainte de încheierea perioadei de răscumpărare. Și de îndată ce spiritualul nu se împotrivește, el poate ajunge la ultimul stadiu de dezvoltare. Dar voința acestei substanțe spirituale este slabă și eșuează dacă nu este influențată într-un mod care să o îndemne să ia o decizie proprie. Suferința terestră are menirea de a exercita o astfel de influență asupra ființei spirituale și, de aceea, Dumnezeu nu lasă această ultimă posibilitate neexperimentată pentru a ajuta ființa spirituală, care, fără ea, nu ar beneficia de întruparea ca ființă umană. Viața pământească trece, dar odată cu ea și posibilitatea ca spiritualul din ființa umană să se elibereze. Pe Pământ, el mai poate face acest lucru din forțele proprii; dar de îndată ce viața pământească se termină, spiritualul, sufletul, este lipsit de forță și se află în cel mai mare pericol de a se dezvolta în mod retrograd, ceea ce duce la eternități în care va fi din nou legat. Pe de altă parte, cea mai mare suferință de pe Pământ poate fi numită minoră și, prin urmare, oamenii ar trebui să și-o asume, deoarece este singura posibilitate de a scuti sufletul de chinurile de dincolo, care sunt mult mai mari și durează veacuri întregi, deoarece în lumea de dincolo este mai dificil să atingi libertatea spirituală. Căci aceasta este cert.... nimic nu va veni asupra omenirii care să nu se bazeze pe iubirea lui Dumnezeu și să nu aibă ca premisă înțelepciunea lui Dumnezeu.... Și de aceea, chiar și suferința extrem de mare care va veni trebuie privită ca o dovadă a iubirii lui Dumnezeu.... ca un ultim mijloc de răscumpărare pentru spiritualitate, care este în pericol de a se pierde complet....

Amin