Comparați anunțul cu traducerea
Întrebare frecventă: De ce a lăsat Dumnezeul iubirii ca o ființă umană să sufere în felul acesta?....
Voi, oamenii, nu vă puteți imagina efectul păcatului vostru originar dacă nu ar fi putut fi răscumpărat.... În repetate rânduri vă spun, de asemenea, că sunteți capabili să înțelegeți doar lucruri limitate, dar că efectul păcatului originar ar fi nelimitat, deoarece legile Mele nu pot fi răsturnate pentru totdeauna. Iar un păcat săvârșit împotriva Mea, care era la fel de mare și de grav ca și apostazia față de Mine împotriva unei mai bune cunoașteri, trebuia să aibă o consecință la fel de cumplită, conform justiției divine, care consta în nefericirea veșnică a acelor ființe.... într-o stare de veșnic chin și întuneric.... Astfel, nenumărate ființe ar fi trebuit să îndure această stare, deoarece dreptatea Mea nu putea pur și simplu să anuleze o vină care nu a fost iertată. Dar aceste ființe nu au fost capabile să facă ele însele ispășirea, pentru că nu era vorba doar de faptul că ființele purtau o măsură a pedepsei și astfel vina păcatului ar fi fost stinsă.... ci despre faptul că aceste ființe au păcătuit împotriva iubirii însăși și că o ispășire a vinovăției nu putea, prin urmare, consta din nou decât într-o lucrare de iubire.... Era vorba despre faptul că ființele trebuiau să aprindă iubirea în ele însele, apoi trebuiau să recunoască amploarea vinovăției lor și să Mă cheme cu dragoste sinceră pentru iertare..... Dar ființele căzute nu mai erau capabile să facă acest lucru pentru că erau complet lipsite de iubire.... Și erau la fel de incapabile să achite această imensă vină pentru că, fiind complet împietrite, își pierduseră conștiința de sine și, astfel, nu mai exista nicio legătură conștientă cu Mine. Ceva creat pentru viață ajunsese la moarte și era incapabil să se întoarcă la Mine prin propriile forțe. Acum am putut într-adevăr să trezesc această ființă moartă la o viață slabă din nou din iubirea, înțelepciunea și puterea Mea.... dar a rămas marele păcat originar, care ținea ființa la nesfârșită distanță de Mine, și până la răscumpărarea acestei vinovății nu a existat o întoarcere completă la Mine. Și, din nou, niciuna dintre ființele căzute nu a fost capabilă să facă acest lucru pentru că erau complet lipsite de iubire.... Am prevăzut toate acestea din veșnicie și totuși nu aș fi putut împiedica apostazia ființelor față de Mine dacă nu aș fi vrut să le răpesc libertatea de voință.... Dar, de asemenea, am prevăzut din eternitate o cale de întoarcere a acestor ființe căzute de la Mine, am conceput un plan de întoarcere și l-am pus în aplicare..... Iar la realizarea planului de mântuire din veșnicie participă toate ființele rămase cu Mine care își găsesc beatitudinea în el.... Acestea sunt pătrunse în mod constant de iubirea Mea și în deplinătatea luminii și a puterii.... Iar dragostea lor le îndeamnă neîncetat să ajute spiritualul căzut care trece prin lucrările creației înviat pentru a se repatria.... Iubirea lor le împinge pe ele însele să fie active în a crea și a modela pentru a crea forme pentru spiritualul căzut care merge pe calea creației. Astfel, și acesta ajunge la gradul de maturitate în care poate decide din nou în mod liber. Și totuși, marele său păcat originar nu a fost răscumpărat și nici nu ar putea fi răscumpărat în veșnicie, pentru că ființele sunt lipsite de iubirea la care au renunțat cândva de bună voie. De aceea, o ființă de lumină s-a oferit de bunăvoie să răscumpere această datorie, pentru că era plină de iubire, iar iubirea ia totul asupra sa pentru a ferici și pentru a ajuta acolo unde vede mizerie și suferință. Dacă voi, oamenii, ați putea măsura acum magnitudinea păcatului originar, atunci ați înțelege și de ce a trebuit să îndurați un grad de suferință pentru a răscumpăra această vină care depășea cu mult puterea umană.... pe care o "ființă umană" nu ar fi fost niciodată capabilă să o îndure dacă dragostea nu i-ar fi dat putere, căci dragostea este putere și numai dragostea a îndurat această durere și suferință pe care omul Iisus și le-a asumat în mod voluntar asupra Sa. El știa totul și, prin urmare, știa și despre lipsa de speranță a celui căzut de a se putea întoarce vreodată la Dumnezeu și la beatitudine dacă vina nu era răscumpărată.... El s-a oferit pe Sine ca spirit de lumină pentru a înfăptui actul de mântuire, pentru că, ca ființă de lumină, a fost capabil să evalueze ceea ce Îl aștepta, dar dragostea Lui a fost mai mare decât soarta pe care o avea de înfruntat ca ființă umană.... Căci ființa de lumină știa că este în permanență unită cu Mine și știa, de asemenea, că va fi în permanență alimentată cu putere de către Mine, pentru că iubirea este natura Mea fundamentală și astfel am fost cu natura Mea fundamentală în ființa umană Iisus.... "Ființa umană" Iisus a suportat cu siguranță o cantitate de neconceput de suferință și durere, dar, având în vedere amploarea păcatului originar al nenumăratelor ființe, un astfel de exces de suferință era necesar pentru a face ispășire pentru dreptatea Mea, care nu putea fi eludată.... Altfel aș fi anulat vina din milă, din dragoste nespus de mare. Starea nenorocită a ființelor căzute era o stare de veșnicie fără actul de ispășire.... Suferința lui Iisus a fost însă limitată în timp, iar Iisus Mi-a oferit cu plăcere jertfa pentru că astfel a răscumpărat întreaga lume de păcatul originar, chiar dacă fiecare ființă își stabilește singură, prin voința sa, momentul răscumpărării. Iisus a murit pe cruce pentru toți oamenii din trecut, prezent și viitor, iar suferința Sa imensă a adus iertarea păcatului lor originar tuturor ființelor căzute. Calea de întoarcere la Mine a devenit viabilă pentru fiecare ființă, prin imensa Sa iubire s-a dat din nou posibilitatea ca oamenii să aprindă iubirea în ei înșiși, să își schimbe natura și să se realizeze unificarea cu Mine, ceea ce era imposibil fără răscumpărarea păcatului originar....
Amin
Traducător
Question fréquente : Pourquoi le Dieu de l’amour a-t-il admis qu’un homme souffre tant ?
En tant qu’hommes, vous êtes incapables de vous représenter les conséquences de votre péché originel au cas où il n’aurait pas pu être expié … C’est pourquoi Je redis toujours de nouveau que vous n’arrivez qu’à saisir du limité, tandis que les conséquences du péché originel auraient été illimitées, Mes lois ne pouvant éternellement pas être modifiées. Et il fallait selon l’équité divine qu’un péché commis contre Moi qui fût si grand et si grave que celui de la défection de Moi pour une meilleure connaissance eût des conséquences également épouvantables pour les êtres en question, conséquences consistant en un éternel malheur.... en un état de tourments et de ténèbres éternelles....
Donc une quantité innombrable d’êtres auraient dû rester dans cet état parce que Mon équité ne pouvait pas simplement rayer une culpabilité qui était inexpiée. Mais ces êtres eux-mêmes n’étaient pas capables d’en soutenir l’expiation parce que, pour les êtres, il ne s’agissait pas simplement de supporter une certaine punition de sorte que la dette du péché en eut été annulée.... car il s’agissait d’un péché de ces êtres commirent contre l’amour même, donc une expiation correspondante à la faute ne pouvait consister qu’en une œuvre d’amour....
Il s’agissait de la nécessité pour les êtres d’attiser en eux l’amour, puis de reconnaître la mesure de leur culpabilité, et animés de leur amour intrinsèque, de faire appel à Moi pour les pardonner.... Mais les êtres déchus n’étaient plus capables d’une telle action, car ils étaient complètement dénués d’amour.... Et en outre ils ne pouvaient pas accomplir l’annulation de cette dette immense parce que, dans leur état complètement durci, ils avaient perdu leur conscience d’être des « Je » et donc il n’y avait plus de liaison consciente avec Moi. Des sujets créés pour vivre étaient arrivés à l’état mort et incapables de retourner auprès de Moi par leur propre force.
Il est vrai qu’en faisant agir Mon amour, Ma sagesse et Ma force Je pouvais réveiller à une faible vie cette chose morte.... malgré cela le grand péché originel aurait continué à exister, et il tenait l’être à une distance infinie de Moi, et tant que cette dette n’était pas annulée, il n’y avait pas de retour complet à Moi. Et d’autre part, aucun des êtres déchus n’en était capable parce qu’ils étaient complètement sans amour … D’éternité Je prévoyais tout cela sans pouvoir empêcher la défection de Moi des êtres sans leur enlever le libre arbitre.... Mais d’éternité aussi Je prévoyais un chemin de retour vers Moi de ces êtres déchus, et J’imaginais un plan de reconduite, et Je l’exécutai....
Tous les êtres demeurés auprès de Moi prennent part à l’exécution du plan de salut d’éternité, et y trouvent leur béatitude.... Ces êtres-là sont constamment pénétrés par Mon amour, ils sont en pleine possession de lumière et de force.... Leur amour les pousse incessamment à prêter eux-mêmes assistance au spirituel déchu passant par les œuvres de création surgies dans l’intention de la reconduite…. Leur amour les pousse eux-mêmes à des activités de création et de formation afin de créer des formes pour le spirituel déchu s’engageant dans le chemin par la création. Et ainsi, ce spirituel peut atteindre un degré de maturité où de nouveau, il pourra se décider librement. Malgré cela, sa grande faute originelle n’est pas expiée, et ne pouvait éternellement pas être expiée parce que ces êtres sont sans amour, amour dont ils se sont dépossédés volontairement jadis. Et c’est pourquoi un être de la lumière S’est offert volontairement pour annuler cette faute, parce qu’Il était rempli d’amour et que l’amour supporte tout pour béatifier et pour secourir là où il voit de la misère et des souffrances.
Si vous autres hommes vous pouviez mesurer la grandeur de la culpabilité originelle, vous pourriez comprendre également pourquoi il a fallu pour expier cette faute-là supporter une mesure de souffrances surpassant de loin une force humaine…. que jamais un « homme » n’aurait pu supporter à moins que l’amour ne Lui en ait donné la force, car l’amour est force, et seul l’amour a supporté ces peines et ces douleurs que l’homme Jésus avait pris volontairement sur Lui.
Il savait tout et donc Il connaissait aussi le manque absolu d’espoir pour le déchu de pouvoir jamais retourner à Dieu et à la béatitude tant que la culpabilité n’aurait pas été annulée.... En esprit de lumière, il s’offrait pour exécuter l’œuvre de rédemption, car en être lumineux Il fut à même d’apprécier ce qui L’attendait, mais l’amour fut plus grand que la destinée vers laquelle Il avançait en homme.... Car l’être lumineux Se savait toujours relié à Moi, et Il savait aussi qu’Il sera continuellement pourvu de force par Moi, parce que l’Amour est Mon essence originelle, et que donc, par Mon essence originelle, J’étais dans l’homme Jésus.... En effet l’homme Jésus a porté une mesure inimaginable de souffrances et de douleurs, mais compte tenu de la grandeur de la faute originelle d’innombrables êtres, un tel excès de souffrances était nécessaire pour répondre à Mon équité qui ne pouvait être effacée.... sinon par pitié, J’aurais rayé la dette par amour excessif.
Sans l’acte du sacrifice d’expiation, l’état funeste des êtres déchus aurait été un état éternel…. Mais les souffrances de Jésus étaient temporairement limitées, et Jésus a bien voulu Me faire l’offrande parce que par cet acte, Il a racheté de la culpabilité originelle le monde entier, bien que par sa volonté, chaque être fixe lui-même le moment de sa rédemption. Jésus est mort sur la croix pour tous les hommes du passé, du présent et de l’avenir, et Son immense souffrance a apporté à tous les êtres déchus la rémission de leur culpabilité originelle. Le chemin du retour est devenu praticable pour chaque être, et de nouveau Son amour excessif a rendu la chance aux hommes d’attiser eux-mêmes l’amour en eux, de transformer leur caractère, de sorte qu’il peut y avoir union avec Moi, ce qui aurait été impossible sans l’annulation de la dette originelle....
Amen
Traducător