Comparați anunțul cu traducerea
Întrebare frecventă: De ce a lăsat Dumnezeul iubirii ca o ființă umană să sufere în felul acesta?....
Voi, oamenii, nu vă puteți imagina efectul păcatului vostru originar dacă nu ar fi putut fi răscumpărat.... În repetate rânduri vă spun, de asemenea, că sunteți capabili să înțelegeți doar lucruri limitate, dar că efectul păcatului originar ar fi nelimitat, deoarece legile Mele nu pot fi răsturnate pentru totdeauna. Iar un păcat săvârșit împotriva Mea, care era la fel de mare și de grav ca și apostazia față de Mine împotriva unei mai bune cunoașteri, trebuia să aibă o consecință la fel de cumplită, conform justiției divine, care consta în nefericirea veșnică a acelor ființe.... într-o stare de veșnic chin și întuneric.... Astfel, nenumărate ființe ar fi trebuit să îndure această stare, deoarece dreptatea Mea nu putea pur și simplu să anuleze o vină care nu a fost iertată. Dar aceste ființe nu au fost capabile să facă ele însele ispășirea, pentru că nu era vorba doar de faptul că ființele purtau o măsură a pedepsei și astfel vina păcatului ar fi fost stinsă.... ci despre faptul că aceste ființe au păcătuit împotriva iubirii însăși și că o ispășire a vinovăției nu putea, prin urmare, consta din nou decât într-o lucrare de iubire.... Era vorba despre faptul că ființele trebuiau să aprindă iubirea în ele însele, apoi trebuiau să recunoască amploarea vinovăției lor și să Mă cheme cu dragoste sinceră pentru iertare..... Dar ființele căzute nu mai erau capabile să facă acest lucru pentru că erau complet lipsite de iubire.... Și erau la fel de incapabile să achite această imensă vină pentru că, fiind complet împietrite, își pierduseră conștiința de sine și, astfel, nu mai exista nicio legătură conștientă cu Mine. Ceva creat pentru viață ajunsese la moarte și era incapabil să se întoarcă la Mine prin propriile forțe. Acum am putut într-adevăr să trezesc această ființă moartă la o viață slabă din nou din iubirea, înțelepciunea și puterea Mea.... dar a rămas marele păcat originar, care ținea ființa la nesfârșită distanță de Mine, și până la răscumpărarea acestei vinovății nu a existat o întoarcere completă la Mine. Și, din nou, niciuna dintre ființele căzute nu a fost capabilă să facă acest lucru pentru că erau complet lipsite de iubire.... Am prevăzut toate acestea din veșnicie și totuși nu aș fi putut împiedica apostazia ființelor față de Mine dacă nu aș fi vrut să le răpesc libertatea de voință.... Dar, de asemenea, am prevăzut din eternitate o cale de întoarcere a acestor ființe căzute de la Mine, am conceput un plan de întoarcere și l-am pus în aplicare..... Iar la realizarea planului de mântuire din veșnicie participă toate ființele rămase cu Mine care își găsesc beatitudinea în el.... Acestea sunt pătrunse în mod constant de iubirea Mea și în deplinătatea luminii și a puterii.... Iar dragostea lor le îndeamnă neîncetat să ajute spiritualul căzut care trece prin lucrările creației înviat pentru a se repatria.... Iubirea lor le împinge pe ele însele să fie active în a crea și a modela pentru a crea forme pentru spiritualul căzut care merge pe calea creației. Astfel, și acesta ajunge la gradul de maturitate în care poate decide din nou în mod liber. Și totuși, marele său păcat originar nu a fost răscumpărat și nici nu ar putea fi răscumpărat în veșnicie, pentru că ființele sunt lipsite de iubirea la care au renunțat cândva de bună voie. De aceea, o ființă de lumină s-a oferit de bunăvoie să răscumpere această datorie, pentru că era plină de iubire, iar iubirea ia totul asupra sa pentru a ferici și pentru a ajuta acolo unde vede mizerie și suferință. Dacă voi, oamenii, ați putea măsura acum magnitudinea păcatului originar, atunci ați înțelege și de ce a trebuit să îndurați un grad de suferință pentru a răscumpăra această vină care depășea cu mult puterea umană.... pe care o "ființă umană" nu ar fi fost niciodată capabilă să o îndure dacă dragostea nu i-ar fi dat putere, căci dragostea este putere și numai dragostea a îndurat această durere și suferință pe care omul Iisus și le-a asumat în mod voluntar asupra Sa. El știa totul și, prin urmare, știa și despre lipsa de speranță a celui căzut de a se putea întoarce vreodată la Dumnezeu și la beatitudine dacă vina nu era răscumpărată.... El s-a oferit pe Sine ca spirit de lumină pentru a înfăptui actul de mântuire, pentru că, ca ființă de lumină, a fost capabil să evalueze ceea ce Îl aștepta, dar dragostea Lui a fost mai mare decât soarta pe care o avea de înfruntat ca ființă umană.... Căci ființa de lumină știa că este în permanență unită cu Mine și știa, de asemenea, că va fi în permanență alimentată cu putere de către Mine, pentru că iubirea este natura Mea fundamentală și astfel am fost cu natura Mea fundamentală în ființa umană Iisus.... "Ființa umană" Iisus a suportat cu siguranță o cantitate de neconceput de suferință și durere, dar, având în vedere amploarea păcatului originar al nenumăratelor ființe, un astfel de exces de suferință era necesar pentru a face ispășire pentru dreptatea Mea, care nu putea fi eludată.... Altfel aș fi anulat vina din milă, din dragoste nespus de mare. Starea nenorocită a ființelor căzute era o stare de veșnicie fără actul de ispășire.... Suferința lui Iisus a fost însă limitată în timp, iar Iisus Mi-a oferit cu plăcere jertfa pentru că astfel a răscumpărat întreaga lume de păcatul originar, chiar dacă fiecare ființă își stabilește singură, prin voința sa, momentul răscumpărării. Iisus a murit pe cruce pentru toți oamenii din trecut, prezent și viitor, iar suferința Sa imensă a adus iertarea păcatului lor originar tuturor ființelor căzute. Calea de întoarcere la Mine a devenit viabilă pentru fiecare ființă, prin imensa Sa iubire s-a dat din nou posibilitatea ca oamenii să aprindă iubirea în ei înșiși, să își schimbe natura și să se realizeze unificarea cu Mine, ceea ce era imposibil fără răscumpărarea păcatului originar....
Amin
Traducător
Pregunta frecuente: ¿Por qué el Dios del amor dejó que un ser humano sufriera así?....
Ustedes, los humanos, no pueden imaginar el efecto de su pecado original si no hubiera podido ser saldado.... Una y otra vez también lo digo, que sólo son capaces de captar cosas limitadas pero que aquel efecto del pecado original sería ilimitado porque Mis leyes eternamente no pueden ser anuladas. Y un pecado cometido contra Mí, que era tan grande y grave como la apostasía de Mí contraria al mejor conocimiento, tenía que resultar según la justicia divina en una consecuencia igualmente terrible, que para aquellos seres consistía en la infelicidad eterna.... en un eterno estado de tormentos y oscuridad.... Así, innumerables seres tendrían que soportar este estado porque Mi justicia no podría simplemente cancelar una culpa que no fue expiada. Pero estos seres no podían hacer la expiación por sí mismos, pues no se trataba simplemente de que los seres soportaran una medida de castigo y con eso haberse redimido la culpa del pecado.... sino que se trataba de que estos seres habían pecado contra el amor mismo y que, por tanto, una expiación de la culpa sólo podía consistir, de nuevo, en una obra de amor.... Se trataba de que los seres tendrían primero que encender dentro de sí el amor, luego reconocer la magnitud de su culpa y llamarme con amor sincero para solicitar el perdón.... Pero los seres caídos ya no podían hacerlo porque estaban completamente desprovistos de amor.... E igualmente eran incapaces de pagar esta inmensa culpa porque, al estar completamente endurecidos, habían perdido la conciencia de sí mismos y, por tanto, ya no existía ninguna conexión consciente Conmigo. Algo creado para la vida había llegado a la muerte y era incapaz de volver a Mí por sus propias fuerzas. Ahora bien, pude despertar lo muerto nuevamente a a una vida débil por Mi amor, sabiduría y fuerza.... pero el gran pecado original permaneció, pecado que mantuvo al ser infinitamente alejado de Mí, y antes de que esta culpa fue redimida no existió un retorno completo a Mí. Y una vez más, ninguno de los seres caídos fue capaz de hacerlo porque estaban totalmente desprovistos de amor.... Todo esto Yo lo ví desde la eternidad y, sin embargo, no habría podido impedir la apostasía de los seres respecto a Mí sin quitarles su libertad de voluntad.... Pero también preví desde la eternidad una forma de retorno a Mí de estos seres caídos, diseñé un plan de retorno y lo llevé a cabo.... Y en la ejecución del plan de Salvación desde la eternidad participan todos los seres que permanecieron conmigo y que encuentran su felicidad en ello.... Estos están constantemente impregnados de Mi amor y en plena posesión de luz y fuerza.... Y su amor les impulsa incesantemente a ayudar a lo espiritual caído que pasa por las obras de la creación que surgieron con el propósito del retorno..... Su amor les impulsa a estar activos ellos mismos en la creación y modelado de formas para lo espiritual caído que recorre el camino de la creación. Y así éste también alcanza el grado de madurez en el que puede volver a decidir libremente. Y con todo esto, su gran pecado original aún no ha sido redimido y tampoco podría serlo eternamente, porque los seres están sin el amor que un día entregaron voluntariamente. Y por eso un ser de luz se ofreció voluntariamente para redimir esta deuda porque estaba lleno de amor y el amor carga con todo para hacer feliz y ayudar donde ve miseria y sufrimiento. Si ustedes, los humanos, pudieran medir ahora la magnitud del pecado original, entonces entenderían también por qué para redimir esta culpa hubo que soportar un grado de sufrimiento que superaba con creces las fuerzas humanas...., que un "ser humano" nunca hubiera podido soportar si el amor no le hubiera regalado la fuerza, pues el amor es fuerza y sólo el amor soportó ese dolor y ese sufrimiento que el hombre Jesús había asumido voluntariamente. Él sabía todo eso y, por tanto, también de la situación sin esperanza del caído de poder volver a Dios y a la felicidad si no se redimía la culpa.... Se ofreció como espíritu de luz para llevar a cabo el acto de Salvación, ya que como ser de luz pudo evaluar lo que le esperaba, pero su amor fue más grande que el destino al que se enfrentaba como ser humano.... Porque el ser de luz sabía que estaba constantemente unido a Mí y también sabía que sería constantemente provisto de fuerza por Mí, porque el amor es Mi naturaleza fundamental y también estuve en el ser humano Jesús con Mi naturaleza fundamental.... El "ser humano" Jesús soportó ciertamente una cantidad inconcebible de sufrimiento y dolor, sin embargo, en vista de la magnitud del pecado original de innumerables seres, tal exceso de sufrimiento era necesario para hacer la expiación ante Mi justicia, que no podía ser eludida.... de otro modo, habría anulado la culpa por misericordia, por amor excesivo. El estado miserable de los seres caídos era un estado de eternidad sin el sacrificio expiatorio.... El sufrimiento de Jesús, sin embargo, estaba limitado en el tiempo, y Jesús Me ofreció gustosamente el sacrificio porque así redimió al mundo entero del pecado original, aunque cada ser determina por sí mismo el tiempo de su redención a través de su voluntad. Jesús murió en la cruz por todas las personas del pasado, del presente y del futuro, y su inmenso sufrimiento trajo el perdón de su pecado original a todos los seres caídos. El camino de retorno a Mí se ha hecho viable para todo ser, y a través de Su amor más que grande también se ha dado de nuevo la posibilidad de que las personas enciendan el amor dentro de sí mismas, de que cambien en su naturaleza y se pueda producir la unificación Conmigo, la que era imposible sin la redención del pecado original....
Amén
Traducător