• Înapoi

Urmarea lui Iisus: Purtarea crucii....

Veți păși întotdeauna pe podul către împărăția spirituală dacă îl urmați pe Iisus, Răscumpărătorul divin, care a construit acest pod pentru voi, oamenii, și v-a precedat pe cale. El Însuși a acoperit această mare prăpastie dintre Pământ și împărăția spirituală prin actul Său de Mântuire, a luat calea cea mai dificilă și dureroasă spre cruce și astfel a construit podul spre împărăția luminii.... în care fiecare ființă umană poate păși și care va duce întotdeauna la țelul corect.... Calea de a-L urma pe Iisus trebuie urmată, adică, așa cum El a luat asupra sa toată suferința din iubire pentru omenirea nefericită, așa și omul trebuie să ia calea iubirii și a suferinței, el trebuie.... deși omul Iisus a luat asupra sa toată vina fraților căzuți și astfel, prin moartea de pe cruce, prin lucrarea de răscumpărare, marea vină originară a fost răscumpărată.... să caute să-L urmeze pentru purificarea sufletului său.... Sufletul său nu poate fi purificat și cristalizat decât prin iubire și suferință, iar această purificare trebuie să se realizeze încă pe Pământ dacă vrea să atingă un grad de lumină care să-i garanteze beatitudinea. Căci omul rămâne pe Pământ pentru ca sufletul său să se elibereze de toate impuritățile, de toate viciile și poftele, slăbiciunile și viciile, care încă se mai agață de el ca urmare a apostaziei voastre din trecut, de care ar trebui și poate să se elibereze dacă parcurge cu răbdare calea pământească în suferință și se străduiește să trăiască o viață de iubire. Căci iubirea este cel mai sigur mijloc de purificare, iubirea dizolvă toată zgura și învelișurile care încă mai împovărează un suflet. Și suferința.... purtată în predare.... este, de asemenea, potrivită pentru cristalizarea sufletului, care va deveni receptiv la lumină și permeabil la lumină atunci când va intra în împărăția de dincolo. De aceea Iisus a rostit cuvintele: "Cine vrea să vină după Mine, să-și ia crucea....". Nici o ființă umană nu va fi scutită în totalitate de suferință, chiar dacă aceasta este impusă oamenilor în diferite grade. Dar viața pământească nu este împlinirea finală, ci doar o stație pregătitoare pentru viața reală din împărăția spirituală...... Și tot ceea ce mai este impus sufletului pe Pământ nu poate decât să-i sporească beatitudinea în lumea de dincolo, cu condiția să fie îndurat cu umilință, în conformitate cu voința divină. Astfel, ființa umană ar trebui să ia în mod voluntar calea de a-L urma pe Iisus..... Trebuie să fie important pentru el ca sufletul său să atingă o mai mare maturitate pe Pământ, trebuie să decidă în mod conștient să îl urmeze pe Iisus, trebuie să recunoască actul Său de mântuire și să îl revendice pentru el însuși. Pentru că nici o existență pământească, oricât de dureroasă ar fi, nu va ajuta vreodată sufletul să ajungă la perfecțiune dacă ființa umană nu-L mărturisește pe Iisus, dacă nu se folosește de actul mântuirii Sale și de binecuvântările sale, dacă nu crede în El și că Dumnezeu Însuși a fost Cel care a înfăptuit actul mântuirii în omul Iisus. Atunci, drumul său pământesc poate fi oricât de dureros, nu va obține niciun beneficiu pentru sufletul său, pentru că atunci nu l-a "urmat pe Iisus" de bună voie..... Dar cu cât voi, oamenii, veți fi mai plini de iubire, cu atât mai puțină suferință vă va împovăra, căci iubirea este cel mai bun solvent, scânteia iubirii va dizolva toate învelișurile sufletului, va topi tot ce este impur și împietrit, iubirea va realiza purificarea sufletului în scurt timp și va fi posibil să se reducă cantitatea de suferință acolo unde iubirea a abordat deja purificarea sufletului.... De aceea, ființa umană va trebui să fie extrem de activă în slujire pentru a-și exprima iubirea, căci iubirea îndeamnă la activitate și, de îndată ce aceasta este destinată în mod dezinteresat aproapelui, ființa umană va realiza în mod constant fapte de iubire și atunci va urma calea lui Iisus, pe care iubirea l-a împins în mod repetat la fapte de ajutorare, care a căutat să aline suferința și greutățile semenilor săi și a folosit forțe extraordinare pentru a-i ajuta pe semenii săi. Și astfel, disponibilitatea constantă de a ajuta va fi și ea un mod de a-L urma pe Iisus, pentru că demonstrează iubire, care nu poate avea decât un efect benefic atât pentru cel care dăruiește, cât și pentru cel care se folosește de ajutor..... Pentru că iubirea este cea mai puternică, este divină, care trebuie să ducă irevocabil la perfecțiunea sufletului, care trebuie să purifice sufletul și să-l facă receptiv la lumină.... iubirea este scopul final pe Pământ, pentru că duce la unirea cu Iubirea eternă, pentru că restabilește starea inițială în care a fost creată ființa și, prin urmare, trebuie să garanteze și cea mai înaltă beatitudine, pe care ființa o găsește acum în uniunea cea mai strânsă cu Dumnezeul și Tatăl său din veșnicie, din a cărui iubire a ieșit odată....

Amin

SLIJEDITI ISUSA: NOSITI KRIŽ

Vi ćete uvijek prijeći most do duhovnog kraljevstva ako slijedite Isusa, Božanskog Spasitelja, Koji je izradio ovaj most za vas ljude i hodio putem pred vama. On Osobno je premostio ovaj široki zaljev između Zemlje i duhovnog kraljevstva putem Svojeg djela spasenja, On je hodao najtežim i najbolnijim putem ka križu i na taj način izgradio most do kraljevstva svjetla.... kojeg svako ljudsko biće može preći i koji će uvijek voditi do ispravnog cilja....

Put praćenja Isusa se mora poduzeti, tj., baš kao što je On prihvatio svu patnju iz ljubavi prema pokvarenoj/bijednoj ljudskoj rasi tako čovjek, također, treba poduzeti put ljubavi i patnje, on Ga treba nastojati slijediti kako bi pročistio svoju dušu.... čak i ako je čovjek Isus uzeo sav grijeh Svoje pale braće na Sebe i time je ogroman prvobitni grijeh iskupljen kroz raspeće, kroz djelo spasenja.... Njegova duša jedino može postati oprana i (pr)očišćena kroz ljubav i patnju, i ona mora ostvariti ovo pročišćavanje dok je još na Zemlji ako želi postići stupanj svjetla koji joj garantira sreću. Jer ljudsko biće živi na Zemlji sa ciljem da svoju dušu oslobodi od svih nečistoća, od svih poroka i žudnji, slabosti i loših navika, koje i dalje prianjaju uz vas kao rezultat vašeg prošlog otpadništva, koje bi trebala i bila u stanju odbaciti ako strpljivo putuje zemaljski put u patnji i trudi se živjeti život ljubavi. Jer ljubav je najsigurnije sredstvo pročišćavanja, ljubav razlaže sve nečistoće i slojeve koji i dalje opterećuju dušu. A patnja.... ponizno pretrpljena.... je isto tako prikladna da kristalizira dušu, koja je onda postala prijemčiva za svjetlo i prozirna kada uđe u onostrano kraljevstvo.

Iz ovog razloga je Isus izrekao riječi ‘Tko god hoće poći za Mnom, neka uzme svoj križ....’ Ni jedno ljudsko biće neće biti u potpunosti pošteđeno patnje, čak ako i težina tereta varira sa svakom osobom. Ipak zemaljski život nije konačno ispunjenje, on je jedino uvijek pripremna faza za istinski život u duhovnom kraljevstvu.... A svaki tovar kojim je duša i dalje opterećena na Zemlji može samo podići/povećati njezino blaženstvo u onostranom, pod uvjetom da je ponizno podnijet kao Božja volja. Na ovaj način će čovjek krenuti putem praćenja Isusa svojom vlastitom voljom.... On osobno treba željeti da njegova duša postigne veći stupanj zrelosti/savršenstva na Zemlji, on svjesno treba odlučiti slijediti Isusa, on također treba priznati/prepoznati Njegovo djelo spasenja i iskoristiti ga za sebe. Jer ni jedno ljudsko postojanje neće, bez obzira kako tužno, ikad pomoći duši do savršenstva ako ljudsko biće ne prizna Isusa, ako ne iskoristi Njegovo djelo spasenja i njegova blaženstva, ako ne vjeruje u Njega i činjenicu da je to bio Bog Osobno Koji je ostvario djelo spasenja u čovjeku Isusu. Onda njegov zemaljski put može biti bijedan/jadan kao bilo što, on neće izvući nikakve dobrobiti za svoju dušu, jer onda on nije dobrovoljno ‘slijedio Isusa’....

Ipak, što ste više vi ljudi ispunjeni sa ljubavlju manje ćete biti opterećeni sa patnjom, jer ljubav je najbolje sredstvo oslobađanja, vatra ljubavi će razložiti svaku duševnu naslagu, ona će otopiti sve što je nečisto i otvrdnuto, ljubav će postići duševno pročišćavanje u kratkom vremenu, i opseg/mjera patnje može biti reduciran/a gdje ljubav već vlada duševnim procesom pročišćavanja....

I čovjek će prema tome morati biti od pomoći u velikoj mjeri sa ciljem da bi tako izrazio svoju ljubav, jer ljubav nagoni/tjera ljude da budu aktivni, i čim se ona tako nesebično primjenjuje na drugoj osobi ljudsko biće će neprestano vršiti djela ljubavi, i onda će on putovati put praćenja Isusa, Koji je uvijek i iznova bio isto tako ljubavlju nagonjen ostvariti korisna djela, Koji je za cilj imao smanjiti patnju i jad svojih bližnjih i koristio izvanrednu snagu sa ciljem da bi pomogao svojim bližnjima.

I tako neprestana voljnost/spremnost za pomaganjem će biti put praćenja Isusa, pošto ona demonstrira ljubav, koja može uvijek jedino imati blagotvoran efekt, i za pružatelja kao i za onoga koji prihvaća pomoć.... Jer ljubav je najmoćnija, Božanska, koja treba voditi do duševnog savršenstva bez greške, koja treba pročistiti dušu i učiniti je prijemčivom za svjetlo.... ljubav je konačni cilj na Zemlji, pošto vodi do sjedinjenja sa Vječnom Ljubavlju, pošto obnavlja originalno stanje stvorenog bića i prema tome osigurava najviše blaženstvo, koje biće onda pronalazi u najbližem jedinstvu sa svojim Bogom i Ocem od vječnosti, iz Čije je ljubavi jednom (pro)izašlo.

AMEN