• Înapoi

Urmarea lui Iisus: Purtarea crucii....

Veți păși întotdeauna pe podul către împărăția spirituală dacă îl urmați pe Iisus, Răscumpărătorul divin, care a construit acest pod pentru voi, oamenii, și v-a precedat pe cale. El Însuși a acoperit această mare prăpastie dintre Pământ și împărăția spirituală prin actul Său de Mântuire, a luat calea cea mai dificilă și dureroasă spre cruce și astfel a construit podul spre împărăția luminii.... în care fiecare ființă umană poate păși și care va duce întotdeauna la țelul corect.... Calea de a-L urma pe Iisus trebuie urmată, adică, așa cum El a luat asupra sa toată suferința din iubire pentru omenirea nefericită, așa și omul trebuie să ia calea iubirii și a suferinței, el trebuie.... deși omul Iisus a luat asupra sa toată vina fraților căzuți și astfel, prin moartea de pe cruce, prin lucrarea de răscumpărare, marea vină originară a fost răscumpărată.... să caute să-L urmeze pentru purificarea sufletului său.... Sufletul său nu poate fi purificat și cristalizat decât prin iubire și suferință, iar această purificare trebuie să se realizeze încă pe Pământ dacă vrea să atingă un grad de lumină care să-i garanteze beatitudinea. Căci omul rămâne pe Pământ pentru ca sufletul său să se elibereze de toate impuritățile, de toate viciile și poftele, slăbiciunile și viciile, care încă se mai agață de el ca urmare a apostaziei voastre din trecut, de care ar trebui și poate să se elibereze dacă parcurge cu răbdare calea pământească în suferință și se străduiește să trăiască o viață de iubire. Căci iubirea este cel mai sigur mijloc de purificare, iubirea dizolvă toată zgura și învelișurile care încă mai împovărează un suflet. Și suferința.... purtată în predare.... este, de asemenea, potrivită pentru cristalizarea sufletului, care va deveni receptiv la lumină și permeabil la lumină atunci când va intra în împărăția de dincolo. De aceea Iisus a rostit cuvintele: "Cine vrea să vină după Mine, să-și ia crucea....". Nici o ființă umană nu va fi scutită în totalitate de suferință, chiar dacă aceasta este impusă oamenilor în diferite grade. Dar viața pământească nu este împlinirea finală, ci doar o stație pregătitoare pentru viața reală din împărăția spirituală...... Și tot ceea ce mai este impus sufletului pe Pământ nu poate decât să-i sporească beatitudinea în lumea de dincolo, cu condiția să fie îndurat cu umilință, în conformitate cu voința divină. Astfel, ființa umană ar trebui să ia în mod voluntar calea de a-L urma pe Iisus..... Trebuie să fie important pentru el ca sufletul său să atingă o mai mare maturitate pe Pământ, trebuie să decidă în mod conștient să îl urmeze pe Iisus, trebuie să recunoască actul Său de mântuire și să îl revendice pentru el însuși. Pentru că nici o existență pământească, oricât de dureroasă ar fi, nu va ajuta vreodată sufletul să ajungă la perfecțiune dacă ființa umană nu-L mărturisește pe Iisus, dacă nu se folosește de actul mântuirii Sale și de binecuvântările sale, dacă nu crede în El și că Dumnezeu Însuși a fost Cel care a înfăptuit actul mântuirii în omul Iisus. Atunci, drumul său pământesc poate fi oricât de dureros, nu va obține niciun beneficiu pentru sufletul său, pentru că atunci nu l-a "urmat pe Iisus" de bună voie..... Dar cu cât voi, oamenii, veți fi mai plini de iubire, cu atât mai puțină suferință vă va împovăra, căci iubirea este cel mai bun solvent, scânteia iubirii va dizolva toate învelișurile sufletului, va topi tot ce este impur și împietrit, iubirea va realiza purificarea sufletului în scurt timp și va fi posibil să se reducă cantitatea de suferință acolo unde iubirea a abordat deja purificarea sufletului.... De aceea, ființa umană va trebui să fie extrem de activă în slujire pentru a-și exprima iubirea, căci iubirea îndeamnă la activitate și, de îndată ce aceasta este destinată în mod dezinteresat aproapelui, ființa umană va realiza în mod constant fapte de iubire și atunci va urma calea lui Iisus, pe care iubirea l-a împins în mod repetat la fapte de ajutorare, care a căutat să aline suferința și greutățile semenilor săi și a folosit forțe extraordinare pentru a-i ajuta pe semenii săi. Și astfel, disponibilitatea constantă de a ajuta va fi și ea un mod de a-L urma pe Iisus, pentru că demonstrează iubire, care nu poate avea decât un efect benefic atât pentru cel care dăruiește, cât și pentru cel care se folosește de ajutor..... Pentru că iubirea este cea mai puternică, este divină, care trebuie să ducă irevocabil la perfecțiunea sufletului, care trebuie să purifice sufletul și să-l facă receptiv la lumină.... iubirea este scopul final pe Pământ, pentru că duce la unirea cu Iubirea eternă, pentru că restabilește starea inițială în care a fost creată ființa și, prin urmare, trebuie să garanteze și cea mai înaltă beatitudine, pe care ființa o găsește acum în uniunea cea mai strânsă cu Dumnezeul și Tatăl său din veșnicie, din a cărui iubire a ieșit odată....

Amin

Suivre Jésus : porter sa croix....

En suivant Jésus, vous trouverez surement le pont menant au royaume spirituel, car c’est Jésus, le rédempteur divin Qui a érigé ce pont pour vous autres les hommes, et Qui vous a précédé sur ce chemin. C'est Lui-même Qui, par Son œuvre de rédemption, a franchi le large précipice entre la terre et le royaume spirituel, Il a suivi le chemin le plus rugueux et le plus douloureux qui menait à la croix, et de ce fait, Il a érigé le pont pour atteindre le royaume de la lumière.... pont accessible a chacun, et menant toujours au bon but....

Il faut s'engager sur le chemin de l'imitation de Jésus, il faut suivre Son exemple, c’est-à-dire que comme Lui Qui a accepté toutes les souffrances par amour de l'humanité déchue, il faut que l'homme s'engage dans le chemin de l'amour et de la souffrance,.... et bien que l'homme Jésus Se soit chargé de l'entière culpabilité des frères déchus et que donc, par Sa mort sur la croix, par Son œuvre de rédemption, l'énorme péché originel ai été annulé.... il faut que l'homme cherche à L'imiter pour purifier son âme.... Son âme ne peut être purifiée de ses scories et cristallisée que par l'amour et les souffrances, et si elle veut atteindre un degré de lumière lui garantissant la béatitude il lui faut effectuer cette purification encore sur terre. Car le but du séjour terrestre de l'homme, c'est que son âme se libère de toute impureté, de tous les vices et convoitises, de toutes les faiblesses et des défauts que, par suite de votre ancienne défection, elle contient toujours et dont elle doit se délivrer, ce qui lui est possible si, dans la souffrance, elle suit patiemment son chemin terrestre en s'appliquant à mener une vie d'amour. Car l'amour est le moyen de décrassage le plus sûr, l'amour dissoudra toutes les scories et les voiles encore adhérents à une âme. Et de même, les douleurs.... portées avec soumission.... sont efficaces pour rendre l'âme comme du cristal afin que dès qu'elle entrera dans le royaume de l'au-delà, elle soit devenue réceptive et transparente à la lumière.

Voici pourquoi Jésus a dit: "Si quelqu'un veut Me suivre, qu'il se charge de sa croix...." La souffrance ne sera entièrement épargnée à personne, bien que les hommes en soient chargés en mesure différente. Car la vie terrestre n'est pas la réalisation ultime, ce n'est toujours qu'un stage préparatoire pour la vie proprement dite : celle du royaume spirituel.... Et à la condition que soit porté avec résignation à la volonté divine tout ce qui sera imposé à l'âme sur la terre cela ne pourra qu'augmenter sa béatitude dans l'au-delà. C’est donc volontairement que l'homme doit s'engager dans le chemin de l'imitation de Jésus. Il faut qu'il désire lui-même que son âme atteigne plus de maturité pendant sa vie sur terre, c'est consciemment qu'il faut qu'il se décide à suivre Jésus, aussi faut-il qu'il reconnaisse Son œuvre de rédemption et qu'il y prétende pour lui-même.... Car même la vie la plus douloureuse ne mènera jamais à la perfection de l'âme à moins que l'homme ne professe Jésus, à moins qu'il ne prétende à Son œuvre de rédemption et à ses grâces, à moins qu'il croie en Lui et que ce soit Dieu Lui-même Qui, en l'homme Jésus, ait achevé l'œuvre de rédemption. Sinon, son parcours terrestre, aussi douloureux soit-il, ne sera d'aucun avantage pour son âme, car alors il n’aura point "suivi Jésus" de son propre gré....

Plus vous autres les hommes serez dominés par l'amour, moins la douleur vous pèsera, car c'est l'amour qui est le meilleur solvant, l'ardeur de l'amour dissoudra tous les voiles enveloppant l'âme, elle fera fondre tout ce qui est encore impur ou endurci, en peu de temps, l'amour réussira le décrassage de l'âme, et là où l'amour aura déjà entrepris de purifier l'âme, la mesure de souffrance pourra être réduite....

Voici la raison pour laquelle il faudra que l'homme, pour exprimer son amour, soit actif autant que possible en servant, car l'amour le pousse à être actif, et si c'est un amour du prochain désintéressé, l'homme n'aura de cesse de faire des actes d'amour, et par là, il se sera engagé dans la voie de l'imitation de Jésus Qui a toujours été poussé à faire des actes de serviabilité, à chercher à adoucir les chagrins et les détresses du prochain et à déployer une énergie extraordinaire à aider le prochain.

Ainsi donc une serviabilité continuelle sera-t-elle une façon de suivre Jésus parce que toute preuve d'amour ne peut qu'avoir des effets bénéfiques aussi bien sur celui qui donne que sur celui qui profite de l'assistance.... Car l'Amour, est la plus grande Force Divine qui conduit irréfutablement à la perfection de l'âme au travers d’une purification nécessaire qui la rendra susceptible de recevoir la lumière.... l'amour est l'ultime but sur la terre puisqu'il aboutit à l'union avec l'Amour Eternel en rétablissant l'état originel de l'être tel qu'il a été lors de sa création, c'est donc la garantie de l'ultime béatitude retrouvée maintenant par l'être dans l'union directe avec son Dieu et Père d'Eternité de l'amour duquel il fut issu jadis....

Amen