• Înapoi

Luptă împotriva iubirii de sine....

Oricine s-a învins pe sine în așa măsură încât este dispus să facă sacrificii de dragul aproapelui său a trecut victorios de lupta împotriva iubirii de sine, iar iubirea de aproapele întărită în el îl va conduce, de asemenea, cu siguranță, la perfecțiune. Cu toate acestea, lupta împotriva iubirii egoiste este dificilă, este nevoie de o voință puternică pentru a se învinge pe sine, dacă omul nu este împins să iubească din interior de scânteia spirituală latentă în el, care face parte din iubirea divină, care este întotdeauna dispusă să dăruiască. Atunci va fi ușor și pentru om să săvârșească fapte de iubire, pentru că atunci ființa sa este deja plină de iubire.... ea urmează îndemnul spiritului din ea, însăși ființa sa va deveni iubire și își va îndeplini și scopul vieții sale pământești.... Iubirea egoului va deveni din ce în ce mai mică, iar iubirea dătătoare, gratificantă, îl va umple din ce în ce mai mult; el va intra din nou în viața sa pământească (starea sa inițială), care era iubire pură. Dar acolo unde iubirea de sine este încă puternică și unde omul este conștientizat de poruncile divine ale iubirii, voința omului se poate strădui să facă ceea ce este corect în fața lui Dumnezeu în ochii Lui.... Prin urmare, el poate lupta în mod conștient împotriva iubirii de sine, poate să realizeze lucrări planificate de iubire.... mai puțin împins din interior decât în voința de a împlini poruncile lui Dumnezeu.... Atunci va fi cu siguranță o luptă la început, dar această bunăvoință îi va permite să iasă victorios din această luptă, căci va primi mult sprijin din partea lui Dumnezeu.... el va experimenta întărirea voinței sale și, de fiecare dată, i se vor oferi ocazii de a fi activ cu dragoste.... și va dobândi iubire în schimb, iar acest lucru îl va atinge lăuntric și îi va întări voința de a iubi. Și acum se va face simțită în el și dorința de a fi activ în iubire, nu se va împotrivi, și va fi trecut de luptă și sufletul său se va maturiza. Și astfel întoarcerea voinței spre Dumnezeu este decisivă.... Această voință se exprimă sau se dovedește întotdeauna prin împlinirea voinței Sale.... Acolo unde spiritul din ființa umană se poate exprima de timpuriu, aceasta se va putea recunoaște și prin activitatea iubitoare, printr-o natură serviabilă, prietenoasă, care este întotdeauna dispusă să slujească. Atunci, mica scânteie divină de iubire din inima ființei umane se poate dezvolta într-o flacără care se aprinde strălucitor, ceea ce înseamnă o disponibilitate sporită și o slujire plină de bucurie în iubire.... Dar omul se poate simți abordat și de Cuvântul lui Dumnezeu care îi este transmis și care conține poruncile divine ale iubirii. El poate crede că Dumnezeu cere iubire față de El și față de aproapele său, iar apoi poate fi de acord intelectual și poate face un efort pentru a trăi așa cum prescriu poruncile lui Dumnezeu..... Cu toate acestea, voința sa trebuie să fie întotdeauna deja îndreptată spre Dumnezeu, altfel nici măcar aceste învățături nu-l vor atinge și nu se va simți abordat în niciun fel atunci când i se predică iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele. Este cu siguranță posibil ca el să-și schimbe atitudinea prin marea adversitate a semenilor săi și să fie gata să ajute. Și atunci începe lupta împotriva iubirii de sine, care costă mult efort și nu se încheie întotdeauna cu o victorie. Cu toate acestea, astfel de oameni cu inima împietrită pot fi foarte mult ajutați dacă li se arată lor înșiși multă iubire altruistă, care este capabilă să trezească iubirea în schimb.... dacă sunt ajutați să iasă din greutăți într-un mod dezinteresat, dacă li se oferă în mod repetat iubire pe care o vor simți benefic și care le poate schimba și firea.... Căci scânteia divină strălucește în fiecare inimă umană și, de îndată ce reușește să i se adreseze, ea însăși lucrează din interior cu mare putere.... Cu toate acestea, din nou și din nou, învățătura divină a iubirii ar trebui să le fie vestită oamenilor, ei ar trebui să cunoască voința lui Dumnezeu și ar trebui să experimenteze efectele unei vieți de iubire, precum și să știe despre eșecul vieții pământești, că pot deveni fericiți doar prin iubire și că, prin urmare, trebuie să lupte împotriva iubirii de sine, pentru că aceasta este o iubire orientată greșit, care împiedică desăvârșirea ființei umane, pentru că este moștenirea celui care este lipsit de orice iubire și care, prin urmare, este și el nenorocit până când se va schimba și el, până când natura lui va redeveni iubire, așa cum a fost la început....

Amin

La lutte contre l'amour propre

Celui qui s’est dépassé lui-même au point d’être disposé à porter un sacrifice pour le prochain a soutenu victorieusement la lutte contre l'amour propre, et l'amour pour le prochain qui s’est renforcé en lui le portera certainement à la perfection. Mais la lutte contre l'amour propre est difficile, elle demande une forte volonté pour l'autodépassement, lorsque l'homme lui-même n'est pas poussé de l'intérieur à l'amour à travers l’étincelle spirituelle qui somnole en lui, qui est la part de l'Amour divin qui est toujours prêt à donner. Alors il sera aussi facile pour l'homme de dérouler des œuvres d'amour, parce qu'alors son être est déjà rempli d'amour, il suit la poussée de l'esprit en lui, son être lui-même devient amour et il s'acquittera aussi du but de sa vie terrestre. L'amour propre diminuera toujours davantage et il sera rempli toujours plus par l'amour qui veut rendre heureux ; durant la vie terrestre il entre de nouveau dans son état primordial qui était pur amour. Mais là où l'amour propre est encore fort et où à l'homme il doit être fait découvrir les divins Commandements de l'amour, la volonté de l'homme peut aspirer à faire devant Dieu ce qui est juste devant Ses Yeux. L'homme peut donc combattre consciemment contre l'amour propre, il peut dérouler des œuvres d'amour comme prévu, moins poussé de l'intérieur que par la volonté de s'acquitter des Commandements de Dieu. Alors initialement il y aura bien une lutte, mais sa bonne volonté le fera sortir victorieux de cette lutte, parce qu'il aura beaucoup de Soutien de la part de Dieu, il expérimentera la fortification de sa volonté et il lui sera toujours de nouveau offert des occasions dans lesquelles il peut s'activer affectueusement. Et il se conquerra l'amour en retour et cela le touchera intérieurement et fortifiera sa volonté d'amour. Et maintenant en lui la poussée à agir dans l'amour devient perceptible, il ne s’y oppose pas et a dépassé la lutte et son âme mûrit. Et donc il est déterminant de tourner sa volonté vers Dieu. Cette volonté se manifestera toujours de nouveau ou se montrera à travers l'accomplissement de Sa Volonté. Là où l'esprit dans l'homme peut déjà se manifester, l'homme sera aussi reconnaissable par ses actions d'amour, à travers un être prêt à aider, gentil, qui est toujours prêt à servir. Alors la divine étincelle d'amour dans le cœur de l'homme peut se développer dans une flamme qui éclate clairement et cela signifie une grande disponibilité d'aide et un service gentil dans l'amour. Mais l'homme peut aussi se sentir interpelé par la Parole de Dieu qui lui est guidée et qui a pour contenu les divins Commandements de l'amour. Il peut croire que Dieu exige de lui l'amour pour Lui et pour le prochain et alors il peut l’approuver intellectuellement et s’efforcer de vivre de la manière qui lui est prescrite par les Commandements de Dieu. Mais sa volonté doit déjà être toujours tournée vers Dieu, autrement ces enseignements ne le touchent pas et lui-même ne se sent interpelé d’aucune manière lorsqu’il lui est prêché l'amour pour Dieu et pour le prochain. Il est bien possible qu’au travers de la grande misère du prochain il change sa mentalité et soit prêt à aider. Et alors il commence donc aussi la lutte contre l'amour propre qui coûte le plus grand dépassement et ne se termine pas toujours avec une victoire. Mais à de tels hommes endurcis dans le cœur il peut être prêté une grande aide, lorsqu’à eux-mêmes il est apporté beaucoup d'amour désintéressé qui est en mesure de réveiller l'amour en retour, lorsqu’ils sont aidés d’une manière désintéressée à sortir de la misère, lorsqu’il leur est apporté toujours de nouveau l’amour qu'ils perçoivent certes avec bienveillance et qui peut aussi changer leur être. Parce que dans chaque cœur d'homme brûle une étincelle divine et dès qu'elle réussit seulement à être interpelée, elle-même agit de l'intérieur avec une grande Force. Mais aux hommes il doit toujours de nouveau être annoncé la divine Doctrine de l'amour, ils doivent savoir la Volonté de Dieu et ils doivent aussi savoir l'effet d'une vie dans l'amour comme aussi l'échec de la vie terrestre, et qu’ils peuvent devenir bienheureux seulement à travers l'amour et donc ils doivent combattre contre l'amour propre, parce que celui-ci est un amour orienté erronément qui est un obstacle au perfectionnement de l'homme, parce qu'il est la part d'héritage de celui qui est dépourvu de n'importe quel amour et qui donc est aussi malheureux tant qu’il ne change pas, tant que son être ne sera pas devenu amour, comme il l’était au début.

Amen