• Înapoi

Luptă împotriva iubirii de sine....

Oricine s-a învins pe sine în așa măsură încât este dispus să facă sacrificii de dragul aproapelui său a trecut victorios de lupta împotriva iubirii de sine, iar iubirea de aproapele întărită în el îl va conduce, de asemenea, cu siguranță, la perfecțiune. Cu toate acestea, lupta împotriva iubirii egoiste este dificilă, este nevoie de o voință puternică pentru a se învinge pe sine, dacă omul nu este împins să iubească din interior de scânteia spirituală latentă în el, care face parte din iubirea divină, care este întotdeauna dispusă să dăruiască. Atunci va fi ușor și pentru om să săvârșească fapte de iubire, pentru că atunci ființa sa este deja plină de iubire.... ea urmează îndemnul spiritului din ea, însăși ființa sa va deveni iubire și își va îndeplini și scopul vieții sale pământești.... Iubirea egoului va deveni din ce în ce mai mică, iar iubirea dătătoare, gratificantă, îl va umple din ce în ce mai mult; el va intra din nou în viața sa pământească (starea sa inițială), care era iubire pură. Dar acolo unde iubirea de sine este încă puternică și unde omul este conștientizat de poruncile divine ale iubirii, voința omului se poate strădui să facă ceea ce este corect în fața lui Dumnezeu în ochii Lui.... Prin urmare, el poate lupta în mod conștient împotriva iubirii de sine, poate să realizeze lucrări planificate de iubire.... mai puțin împins din interior decât în voința de a împlini poruncile lui Dumnezeu.... Atunci va fi cu siguranță o luptă la început, dar această bunăvoință îi va permite să iasă victorios din această luptă, căci va primi mult sprijin din partea lui Dumnezeu.... el va experimenta întărirea voinței sale și, de fiecare dată, i se vor oferi ocazii de a fi activ cu dragoste.... și va dobândi iubire în schimb, iar acest lucru îl va atinge lăuntric și îi va întări voința de a iubi. Și acum se va face simțită în el și dorința de a fi activ în iubire, nu se va împotrivi, și va fi trecut de luptă și sufletul său se va maturiza. Și astfel întoarcerea voinței spre Dumnezeu este decisivă.... Această voință se exprimă sau se dovedește întotdeauna prin împlinirea voinței Sale.... Acolo unde spiritul din ființa umană se poate exprima de timpuriu, aceasta se va putea recunoaște și prin activitatea iubitoare, printr-o natură serviabilă, prietenoasă, care este întotdeauna dispusă să slujească. Atunci, mica scânteie divină de iubire din inima ființei umane se poate dezvolta într-o flacără care se aprinde strălucitor, ceea ce înseamnă o disponibilitate sporită și o slujire plină de bucurie în iubire.... Dar omul se poate simți abordat și de Cuvântul lui Dumnezeu care îi este transmis și care conține poruncile divine ale iubirii. El poate crede că Dumnezeu cere iubire față de El și față de aproapele său, iar apoi poate fi de acord intelectual și poate face un efort pentru a trăi așa cum prescriu poruncile lui Dumnezeu..... Cu toate acestea, voința sa trebuie să fie întotdeauna deja îndreptată spre Dumnezeu, altfel nici măcar aceste învățături nu-l vor atinge și nu se va simți abordat în niciun fel atunci când i se predică iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele. Este cu siguranță posibil ca el să-și schimbe atitudinea prin marea adversitate a semenilor săi și să fie gata să ajute. Și atunci începe lupta împotriva iubirii de sine, care costă mult efort și nu se încheie întotdeauna cu o victorie. Cu toate acestea, astfel de oameni cu inima împietrită pot fi foarte mult ajutați dacă li se arată lor înșiși multă iubire altruistă, care este capabilă să trezească iubirea în schimb.... dacă sunt ajutați să iasă din greutăți într-un mod dezinteresat, dacă li se oferă în mod repetat iubire pe care o vor simți benefic și care le poate schimba și firea.... Căci scânteia divină strălucește în fiecare inimă umană și, de îndată ce reușește să i se adreseze, ea însăși lucrează din interior cu mare putere.... Cu toate acestea, din nou și din nou, învățătura divină a iubirii ar trebui să le fie vestită oamenilor, ei ar trebui să cunoască voința lui Dumnezeu și ar trebui să experimenteze efectele unei vieți de iubire, precum și să știe despre eșecul vieții pământești, că pot deveni fericiți doar prin iubire și că, prin urmare, trebuie să lupte împotriva iubirii de sine, pentru că aceasta este o iubire orientată greșit, care împiedică desăvârșirea ființei umane, pentru că este moștenirea celui care este lipsit de orice iubire și care, prin urmare, este și el nenorocit până când se va schimba și el, până când natura lui va redeveni iubire, așa cum a fost la început....

Amin

Kampf gegen die Ichliebe....

Wer sich selbst so weit überwunden hat, daß er um des Nächsten willen Opfer zu bringen bereit ist, der hat den Kampf gegen die Ichliebe siegreich bestanden, und die in ihm verstärkte Nächstenliebe führt ihn auch sicher zur Vollendung. Doch es ist der Kampf schwer gegen die Ichliebe, er erfordert einen starken Willen zur Selbstüberwindung, wenn der Mensch nicht selbst von innen heraus angetrieben wird zur Liebe durch den in ihm schlummernden Geistesfunken, der Anteil ist der göttlichen Liebe, die immer zu geben bereit ist. Dann wird es auch dem Menschen leichtfallen, Liebewerke zu verrichten, denn dann ist sein Wesen schon liebeerfüllt.... er folgt dem Drängen des Geistes in ihm, es wird sein Wesen selbst zur Liebe, und er wird auch seinen Erdenlebenszweck erfüllen.... Es wird die Ichliebe immer kleiner werden und die gebende, beglückenwollende Liebe wird ihn stets mehr erfüllen; er geht wieder in sein Erdenleben (seinen Urzustand) ein, der pur Liebe war. Doch wo die Ichliebe noch stark ist und dem Menschen die göttlichen Liebegebote nahegebracht werden, kann der Wille des Menschen es anstreben, vor Gott das zu tun, was recht ist in Seinen Augen.... Er kann also bewußt gegen die Ichliebe ankämpfen, er kann planmäßig Liebewerke verrichten.... weniger von innen angetrieben als im Willen, die Gebote Gottes zu erfüllen.... Dann wird es anfangs wohl ein Kampf sein, aber jener gute Wille lässet ihn siegreich hervorgehen aus diesem Kampf, denn ihm wird viel Unterstützung von seiten Gottes zuteil.... er wird Kräftigung seines Willens erfahren, und immer wieder werden ihm Gelegenheiten geboten, wo er sich liebend betätigen kann.... Und er wird sich Gegenliebe erwerben, und diese wird ihn innerlich berühren und seinen Liebewillen stärken. Und nun wird auch in ihm das Drängen zum Liebewirken spürbar, er widersetzt sich nicht, und er hat den Kampf bestanden, und seine Seele reifet aus. Und also ist ausschlaggebend das Zuwenden des Willens zu Gott.... Immer wird dieser Wille sich äußern oder beweisen durch das Erfüllen Seines Willens.... Wo der Geist im Menschen schon frühzeitig sich äußern kann, wird auch der Mensch durch Liebewirken erkenntlich sein, durch ein hilfsbereites, freundliches Wesen, das immer zu dienen bereit ist. Dann kann sich das göttliche Liebefünkchen im Herzen des Menschen entwickeln zu einer hellodernden Flamme, und das bedeutet erhöhte Hilfsbereitschaft und freudiges Dienen in Liebe.... Aber es kann der Mensch auch sich angesprochen fühlen von dem Wort Gottes, das ihm zugeführt wird und das die göttlichen Liebegebote zum Inhalt hat. Er kann es glauben, daß Gott von ihm Liebe zu Ihm und zum Nächsten verlangt, und er kann dann verstandesmäßig zustimmen und sich bemühen, so zu leben, wie es ihm die Gebote Gottes vorschreiben.... Doch immer muß sein Wille schon Gott zugewandt sein, ansonsten ihn auch jene Lehren nicht berühren und er sich selbst in keiner Weise angesprochen fühlt, wenn Liebe zu Gott und zum Nächsten gepredigt wird. Wohl ist es möglich, daß er durch große Not des Mitmenschen seine Gesinnung wandelt und zur Hilfe bereit ist. Und dann also setzt auch der Kampf ein gegen die Ichliebe, der eine größere Überwindung kostet und nicht immer mit einem Sieg endet.... Doch solchen im Herzen verhärteten Menschen kann eine große Hilfe geleistet werden, wenn ihnen selbst viel uneigennützige Liebe entgegengebracht wird, die fähig ist, Gegenliebe zu erwecken.... wenn ihnen aus Nöten herausgeholfen wird in selbstloser Weise, wenn ihnen immer wieder Liebe angetragen wird, die sie wohltätig empfinden werden und die auch ihr Wesen wandeln kann.... Denn der göttliche Funke glimmt in einem jeden Menschenherzen, und sowie es nur gelingt, ihn anzusprechen, wirket er selbst von innen mit großer Kraft.... Doch immer wieder soll die göttliche Liebelehre den Menschen verkündet werden, sie sollen wissen um den Willen Gottes, und sie sollen auch erfahren um die Auswirkung eines Liebelebens sowie auch um den Mißerfolg des Erdenlebens wissen, daß sie nur selig werden können durch die Liebe und daß sie darum gegen die Eigenliebe ankämpfen müssen, weil diese eine verkehrt gerichtete Liebe ist, die der Vollendung des Menschen hinderlich ist, weil sie das Erbteil ist dessen, der bar ist jeder Liebe und der darum auch unselig ist, bis auch er sich wandeln wird, bis auch sein Wesen wieder zur Liebe geworden ist, wie es war im Anbeginn....

Amen