• Înapoi

Unul va sluji celuilalt.... Produs de tocmeală, Ocupație....

Fiecare ființă umană are sarcina de a-și ajuta semenii, căci de aceea am gândit oamenii în mod diferit, le-am dat capacități diferite, le-am distribuit forța în mod diferit și, de asemenea, le-am modelat situațiile de viață atât de diferit, încât o bună conviețuire între oameni necesită și un schimb reciproc al darurilor disponibile pentru fiecare. De aceea, fiecare trebuie să dea celuilalt ceea ce are și ceea ce îi lipsește..... Unul trebuie să-l slujească pe celălalt.... pentru că aceasta este sarcina ființei umane în viața pământească, de a se răscumpăra pe sine prin slujirea iubirii aproapelui.... Cer cu siguranță, pe de o parte, iubire altruistă față de aproapele, dar această iubire ar trebui, de asemenea, să fie recunoscută și răsplătită într-un mod corect. Astfel, orice activitate profesională poate contribui la atingerea maturității sufletești, dacă omul se străduiește întotdeauna să își servească semenii cât mai bine, dacă își desfășoară munca cu dragoste și dorește astfel să ofere plăcere.... dacă nu își desfășoară profesia doar pentru a fi remunerat. O astfel de conviețuire va fi întotdeauna benefică și va garanta o stare de pace și liniște și o anumită lipsă de griji, atâta timp cât se va ține cont de dragostea pentru Mine și pentru aproapele.... Astfel, dragostea pentru Mine și pentru aproapele este evident cultivată. Pentru că atunci totul se va rezolva de la sine, deoarece oamenii vor trăi o viață în ordine divină. Dar acum oamenii au părăsit complet această ordine, căci gândurile și aspirațiile lor sunt îndreptate doar spre creșterea bunurilor pământești, iar ceea ce fac, de obicei, le lipsește dragostea față de aproapele, pe de altă parte, dorințele materiale devin foarte proeminente..... Nu mai este vorba de un serviciu reciproc, ci mai degrabă de dorința de a se îmbogăți în detrimentul aproapelui. Și aproape orice ocupație are această caracteristică, aceea că este privită doar ca un mijloc de a câștiga un trai și nu ca un mijloc de a contribui la compensarea lipsurilor semenilor. Munca fiecărei ființe umane a devenit mai mult un produs de tocmeală, și chiar și munca pentru Mine și pentru Împărăția Mea este adesea lipsită de dragoste dezinteresată.... Chiar și această muncă este adesea privită doar ca o "profesie", care este exercitată în scopul câștigului. Iar acolo unde predomină gândurile și aspirațiile materiale, nu va exista nicio binecuvântare spirituală, niciun progres spiritual, iar acest lucru explică, de asemenea, nivelul spiritual scăzut al omenirii în această ultimă perioadă. Materia umple gândirea oamenilor și astfel adversarul Meu își exercită toată influența asupra lor, căci lumea materială este lumea lui, iar toată materia este spiritualul care se află mult sub ființa umană.... iar oamenii se străduiesc să obțină acest lucru. Dacă ar fi capabili să se detașeze de materie, iubirea care servește s-ar exprima și ea, iar pe Pământ ar fi recunoscută o armonie pașnică, iar oamenii și-ar îndeplini adevărata lor sarcină pe Pământ. Dar dragostea s-a răcit în rândul oamenilor și, prin urmare, adversarul Meu are o mare influență, iar lăcomia pentru bunuri materiale va crește întotdeauna, cu cât sfârșitul este mai aproape. Dar de două ori mai fericiți sunt acei oameni care se gândesc în mod dezinteresat la aproapele lor și își pun puterea la dispoziția lui.... Ei nu vor dobândi bunuri pământești, dar bogăția lor spirituală va fi mare și va rămâne și după ce toate lucrurile pământești vor dispărea. Pentru că nici o ființă umană nu va fi lăsată să se bucure mult timp de bunurile sale, și vai de cei care nu au altceva decât bogății pământești de arătat.... Pentru că dorința lor de materie va fi împlinită.... Ei vor deveni ei înșiși materie și va trece un timp infinit de lung până când vor fi din nou eliberați din sclavia lor grea, la care, totuși, au aspirat prin liberul arbitru și, prin urmare, vor fi înzestrați și ei conform voinței lor....

Amin

6360 Contribuții la asigurări sociale....

Cât de des sunteți voi, oamenii, dependenți de ajutorul care vi se oferă și cât de des este posibil să îl oferiți în schimb, pentru că nicio ființă umană nu se poate baza doar pe ea însăși, fiecare are nevoie de ajutorul semenilor săi, așa cum fiecare se află în situații pentru a-și ajuta semenii. Cu toate acestea, oamenii se străduiesc să se facă complet independenți de aproapele lor și, de asemenea, să îndepărteze orice asistență de la ei înșiși.... Ei încearcă să reglementeze ceea ce ar trebui să fie ajutor voluntar conform legii, iar fiecare încearcă să extragă cel mai mare avantaj posibil pentru el însuși din această reglementare..... Ceea ce ar fi foarte valoros ca iubire altruistă față de aproapele pentru sufletul individului se transformă într-o contribuție involuntară și nu există niciun beneficiu pentru suflet atâta timp cât este eliminată orice activitate voluntară de iubire. Potrivit judecății umane, toate greutățile pământești ar putea fi astfel evitate de la oameni și aceasta este cu siguranță și aspirația celor care se simt responsabili de greutățile oamenilor, pentru că nu pot fi ascunse și îi împovărează.... Și atâta timp cât omenirea va fi lipsită de bunătate, astfel de eforturi vor fi o binecuvântare, în măsura în care oamenii nu vor pieri în mizerie.... Cu toate acestea, nivelul spiritual scăzut al oamenilor nu poate fi remediat prin aceasta, pentru că este nevoie de o activitate de iubire dezinteresată față de aproapele.... Oamenii trebuie să fie atinși de nevoia semenilor lor, astfel încât această iubire să se aprindă în ei.... Trebuie să existe o nevoie printre oameni de așa natură încât să stimuleze o persoană care este dispusă să iubească activitatea.... Ajutorul poate fi acordat semenilor în orice mod, prin încurajare reconfortantă, prin simpatie iubitoare, prin asistență energică.... Dar în viața omului este vorba mai ales de depășirea.... transformarea iubirii de sine în iubire altruistă față de aproapele. Ceea ce este de dorit pentru omul însuși, el trebuie să se detașeze de el însuși pentru a se oferi semenilor săi care au nevoie de el..... De aceea, bunurile sunt distribuite în mod inegal pentru a stimula tocmai această voință de a dărui, pentru că, în același timp, ființa umană poate exersa depășirea materiei și pentru că, astfel, își face cel mai mare dar atunci când se desprinde de bunurile materiale pentru a ușura nevoile semenilor săi.... Numai ceea ce este dat de bună voie va fi răsplătit din plin de ființa umană, deoarece numai voința liberă demonstrează iubire, în timp ce toate celelalte contribuții pe care ființa umană trebuie să le facă sunt complet lipsite de iubire, ba chiar pot mai degrabă să împietrească inima unei persoane care, prin urmare, reprimă orice dorință de a dărui în interiorul său, deoarece crede că a făcut suficient pentru binele semenilor săi. Dar oricât de mult ar încerca oamenii să atenueze dificultățile economice în acest fel.... nevoia se apropie totuși de ființa umană sub o altă formă, pe de o parte pentru propriul său beneficiu, dar pe de altă parte pentru a câștiga din nou inima semenilor săi... să o atingă pentru ca scânteia iubirii să se aprindă, pentru ca iubirea să nu se răcească complet printre oameni.... Și, adesea, tocmai oamenii care sunt afectați de nevoi de natură nematerială, ale căror inimi sunt atât de împietrite încât trebuie să urmeze o cale diferită dacă vor să fie ajutați: Sunt lipsiți de bucuria bunurilor pământești.... ceea ce nu au vrut să dea ei înșiși pentru a ușura nevoia altora, de care ei înșiși nu se mai pot bucura acum.... Materia își pierde acum valoarea, și binecuvântată este persoana care acum lucrează cu ea în mod corect.... care acum se leapădă de ea în mod voluntar pentru a o da semenilor săi nevoiași.... Ferice de cel care, în ultimele sale zile, câștigă prin fapte bune dragostea semenilor săi, care singuri îl vor urma în veșnicie.... Atunci nevoia lui nu a fost zadarnică pentru sufletul său....

Amin

De een moet de ander dienen - Producten om mee te sjacheren - Beroep

Ieder mens heeft de opdracht zijn medemensen bij te staan, want daarom heb Ik de mensen verschillend bedeeld, hun verschillende vermogens verleend, kracht aan hen ongelijk uitgedeeld en ook hun levensomstandigheden zo uiteenlopend vorm gegeven dat een echt samenleven van mensen ook een onderlinge uitwisseling van de ieder ter beschikking staande gaven vereist.

En ieder mens moet dus de ander geven wat hij bezit en die ander ontbreekt. De een moet de ander dienen omdat dit de opdracht van de mens in het aardse leven is: zich door dienende naastenliefde te verlossen. Enerzijds vraag Ik wel onbaatzuchtige naastenliefde, maar deze liefde moet ook gewaardeerd worden en op een passende manier vergolden. En zo kan ook elke beroepsuitoefening bijdragen de zielerijpheid te verkrijgen wanneer de mens zich maar steeds beijvert de medemens naar vermogen te dienen, wanneer hij zijn arbeid in liefde verricht en hij daarmee vreugde zou willen bereiden, wanneer hij niet alleen zijn beroep uitoefent omwille van de vergoeding.

Een samenleven van mensen op deze manier zal steeds zegenrijk zijn en ook een toestand van rust en vrede en een zekere zorgeloosheid garanderen zodra daarbij ook aan Mij wordt gedacht, dus de liefde tot Mij en tot de naaste duidelijk beoefend wordt. Want dan regelt zich ook alles vanzelf omdat de mensen een leven leiden in goddelijke ordening. Maar de mensen zijn nu volledig uit de ordening getreden, want hun denken en streven geldt alleen nog het vermeerderen van aardse goederen en bij wat ze doen ontbreekt meestal de liefde voor de naaste en het laat daarentegen het materiële verlangen sterk naar voren komen. Het is geen onderling dienen meer, maar veel eerder een zichzelf willen verrijken op kosten van de buren. En bijna elk beroep heeft op zichzelf beschouwd dit kenmerk dat het alleen maar als kostwinning wordt beschouwd en niet als een helpend gelijktrekken daar waar het de medemens ontbreekt. Elke arbeid van de mens is meer tot een product om mee te sjacheren geworden en zelfs bij de arbeid voor Mij en mijn rijk zal vaak de onbaatzuchtige liefde ontbreken, zelfs deze arbeid wordt vaak alleen als "beroep" beschouwd dat omwille van de verdienste wordt verricht.

En waar het materiële denken en streven de overhand heeft, daar zal geen geestelijke zegen, geen geestelijke vooruitgang te zien zijn en ook daaruit laat het geestelijk dieptepunt zich duidelijk verklaren waarin de mensheid zich in de laatste tijd bevindt. De materie neemt het denken van de mensen in beslag en dus oefent mijn tegenstander zijn hele invloed op hen uit, want de materiële wereld is zijn wereld en elke materie is het ver beneden de mensen staande geestelijke en hier streven de mensen naar. Als ze zich konden losmaken van de materie, dan zou ook de dienende liefde zich uiten. En ook zou er een vredevolle harmonie op de aarde te zien zijn en zouden de mensen hun eigenlijke opdracht op aarde uitvoeren. Maar de liefde onder de mensen is bekoeld en daarom heeft mijn tegenstander grote invloed en de hebzucht naar materieel bezit wordt steeds groter, hoe dichterbij het einde is. Maar dubbel gezegend zijn de mensen die in onbaatzuchtigheid aan de naaste denken en hem hun kracht ter beschikking stellen. Weliswaar verwerven zij zich geen aardse goederen, maar hun geestelijke rijkdom zal groot zijn en blijven bestaan wanneer al het aardse is vergaan. Want geen mens zal zich nog lang kunnen verheugen op zijn bezit en wee degenen die geen andere dan aardse rijkdom kunnen laten zien. Want hun verlangen naar de materie zal vervuld worden. Ze zullen zelf tot materie worden en eindeloos lange tijd zal vergaan tot ze weer uit hun harde keten worden verlost, waarnaar ze toch in vrije wil streefden en daarom ook volgens hun wil worden bedacht.

Amen