• Înapoi

Unul va sluji celuilalt.... Produs de tocmeală, Ocupație....

Fiecare ființă umană are sarcina de a-și ajuta semenii, căci de aceea am gândit oamenii în mod diferit, le-am dat capacități diferite, le-am distribuit forța în mod diferit și, de asemenea, le-am modelat situațiile de viață atât de diferit, încât o bună conviețuire între oameni necesită și un schimb reciproc al darurilor disponibile pentru fiecare. De aceea, fiecare trebuie să dea celuilalt ceea ce are și ceea ce îi lipsește..... Unul trebuie să-l slujească pe celălalt.... pentru că aceasta este sarcina ființei umane în viața pământească, de a se răscumpăra pe sine prin slujirea iubirii aproapelui.... Cer cu siguranță, pe de o parte, iubire altruistă față de aproapele, dar această iubire ar trebui, de asemenea, să fie recunoscută și răsplătită într-un mod corect. Astfel, orice activitate profesională poate contribui la atingerea maturității sufletești, dacă omul se străduiește întotdeauna să își servească semenii cât mai bine, dacă își desfășoară munca cu dragoste și dorește astfel să ofere plăcere.... dacă nu își desfășoară profesia doar pentru a fi remunerat. O astfel de conviețuire va fi întotdeauna benefică și va garanta o stare de pace și liniște și o anumită lipsă de griji, atâta timp cât se va ține cont de dragostea pentru Mine și pentru aproapele.... Astfel, dragostea pentru Mine și pentru aproapele este evident cultivată. Pentru că atunci totul se va rezolva de la sine, deoarece oamenii vor trăi o viață în ordine divină. Dar acum oamenii au părăsit complet această ordine, căci gândurile și aspirațiile lor sunt îndreptate doar spre creșterea bunurilor pământești, iar ceea ce fac, de obicei, le lipsește dragostea față de aproapele, pe de altă parte, dorințele materiale devin foarte proeminente..... Nu mai este vorba de un serviciu reciproc, ci mai degrabă de dorința de a se îmbogăți în detrimentul aproapelui. Și aproape orice ocupație are această caracteristică, aceea că este privită doar ca un mijloc de a câștiga un trai și nu ca un mijloc de a contribui la compensarea lipsurilor semenilor. Munca fiecărei ființe umane a devenit mai mult un produs de tocmeală, și chiar și munca pentru Mine și pentru Împărăția Mea este adesea lipsită de dragoste dezinteresată.... Chiar și această muncă este adesea privită doar ca o "profesie", care este exercitată în scopul câștigului. Iar acolo unde predomină gândurile și aspirațiile materiale, nu va exista nicio binecuvântare spirituală, niciun progres spiritual, iar acest lucru explică, de asemenea, nivelul spiritual scăzut al omenirii în această ultimă perioadă. Materia umple gândirea oamenilor și astfel adversarul Meu își exercită toată influența asupra lor, căci lumea materială este lumea lui, iar toată materia este spiritualul care se află mult sub ființa umană.... iar oamenii se străduiesc să obțină acest lucru. Dacă ar fi capabili să se detașeze de materie, iubirea care servește s-ar exprima și ea, iar pe Pământ ar fi recunoscută o armonie pașnică, iar oamenii și-ar îndeplini adevărata lor sarcină pe Pământ. Dar dragostea s-a răcit în rândul oamenilor și, prin urmare, adversarul Meu are o mare influență, iar lăcomia pentru bunuri materiale va crește întotdeauna, cu cât sfârșitul este mai aproape. Dar de două ori mai fericiți sunt acei oameni care se gândesc în mod dezinteresat la aproapele lor și își pun puterea la dispoziția lui.... Ei nu vor dobândi bunuri pământești, dar bogăția lor spirituală va fi mare și va rămâne și după ce toate lucrurile pământești vor dispărea. Pentru că nici o ființă umană nu va fi lăsată să se bucure mult timp de bunurile sale, și vai de cei care nu au altceva decât bogății pământești de arătat.... Pentru că dorința lor de materie va fi împlinită.... Ei vor deveni ei înșiși materie și va trece un timp infinit de lung până când vor fi din nou eliberați din sclavia lor grea, la care, totuși, au aspirat prin liberul arbitru și, prin urmare, vor fi înzestrați și ei conform voinței lor....

Amin

6360 Contribuții la asigurări sociale....

Cât de des sunteți voi, oamenii, dependenți de ajutorul care vi se oferă și cât de des este posibil să îl oferiți în schimb, pentru că nicio ființă umană nu se poate baza doar pe ea însăși, fiecare are nevoie de ajutorul semenilor săi, așa cum fiecare se află în situații pentru a-și ajuta semenii. Cu toate acestea, oamenii se străduiesc să se facă complet independenți de aproapele lor și, de asemenea, să îndepărteze orice asistență de la ei înșiși.... Ei încearcă să reglementeze ceea ce ar trebui să fie ajutor voluntar conform legii, iar fiecare încearcă să extragă cel mai mare avantaj posibil pentru el însuși din această reglementare..... Ceea ce ar fi foarte valoros ca iubire altruistă față de aproapele pentru sufletul individului se transformă într-o contribuție involuntară și nu există niciun beneficiu pentru suflet atâta timp cât este eliminată orice activitate voluntară de iubire. Potrivit judecății umane, toate greutățile pământești ar putea fi astfel evitate de la oameni și aceasta este cu siguranță și aspirația celor care se simt responsabili de greutățile oamenilor, pentru că nu pot fi ascunse și îi împovărează.... Și atâta timp cât omenirea va fi lipsită de bunătate, astfel de eforturi vor fi o binecuvântare, în măsura în care oamenii nu vor pieri în mizerie.... Cu toate acestea, nivelul spiritual scăzut al oamenilor nu poate fi remediat prin aceasta, pentru că este nevoie de o activitate de iubire dezinteresată față de aproapele.... Oamenii trebuie să fie atinși de nevoia semenilor lor, astfel încât această iubire să se aprindă în ei.... Trebuie să existe o nevoie printre oameni de așa natură încât să stimuleze o persoană care este dispusă să iubească activitatea.... Ajutorul poate fi acordat semenilor în orice mod, prin încurajare reconfortantă, prin simpatie iubitoare, prin asistență energică.... Dar în viața omului este vorba mai ales de depășirea.... transformarea iubirii de sine în iubire altruistă față de aproapele. Ceea ce este de dorit pentru omul însuși, el trebuie să se detașeze de el însuși pentru a se oferi semenilor săi care au nevoie de el..... De aceea, bunurile sunt distribuite în mod inegal pentru a stimula tocmai această voință de a dărui, pentru că, în același timp, ființa umană poate exersa depășirea materiei și pentru că, astfel, își face cel mai mare dar atunci când se desprinde de bunurile materiale pentru a ușura nevoile semenilor săi.... Numai ceea ce este dat de bună voie va fi răsplătit din plin de ființa umană, deoarece numai voința liberă demonstrează iubire, în timp ce toate celelalte contribuții pe care ființa umană trebuie să le facă sunt complet lipsite de iubire, ba chiar pot mai degrabă să împietrească inima unei persoane care, prin urmare, reprimă orice dorință de a dărui în interiorul său, deoarece crede că a făcut suficient pentru binele semenilor săi. Dar oricât de mult ar încerca oamenii să atenueze dificultățile economice în acest fel.... nevoia se apropie totuși de ființa umană sub o altă formă, pe de o parte pentru propriul său beneficiu, dar pe de altă parte pentru a câștiga din nou inima semenilor săi... să o atingă pentru ca scânteia iubirii să se aprindă, pentru ca iubirea să nu se răcească complet printre oameni.... Și, adesea, tocmai oamenii care sunt afectați de nevoi de natură nematerială, ale căror inimi sunt atât de împietrite încât trebuie să urmeze o cale diferită dacă vor să fie ajutați: Sunt lipsiți de bucuria bunurilor pământești.... ceea ce nu au vrut să dea ei înșiși pentru a ușura nevoia altora, de care ei înșiși nu se mai pot bucura acum.... Materia își pierde acum valoarea, și binecuvântată este persoana care acum lucrează cu ea în mod corect.... care acum se leapădă de ea în mod voluntar pentru a o da semenilor săi nevoiași.... Ferice de cel care, în ultimele sale zile, câștigă prin fapte bune dragostea semenilor săi, care singuri îl vor urma în veșnicie.... Atunci nevoia lui nu a fost zadarnică pentru sufletul său....

Amin

Que chacun serve l’autre.... Objets de marchandage, métier....

Chaque homme a la tâche d’assister son prochain, voilà pourquoi J’ai pourvu de dons différents les êtres humains, Je leur ai donné des facultés différentes, Je leur ai distribué de la force en quantité différente et formé les circonstances de leurs vies de manière très diverse, de sorte qu’une vie en commun bien conduite exige de la part des humains un échange mutuel des dons dont chacun dispose.

Chaque homme doit donc donner à l’autre ce qu’il possède et qui manque au prochain.... Que chacun serve l’autre.... parce que c’est là la tâche de l’homme pendant la vie terrestre, à savoir : de se racheter par un amour qui sert le prochain.... D’un côté, J’exige un amour désintéressé du prochain, mais d’autre part, cet amour doit être reconnu et récompensé justement. Et aussi toute activité professionnelle peut-elle contribuer à atteindre la maturité de l’âme si l’homme n’aspire toujours qu’à servir le prochain tant qu’il peut, s’il exécute son travail dans l’amour et pour le bien du prochain.... s’il ne fait pas son métier que pour être récompensé.

Vécue de cette manière, une vie en commun entre hommes sera toujours bénie, et elle garantira aussi un état de tranquillité et de paix ainsi qu’une certaine insouciance, dès qu’on Me reste fidèle en même temps.... c’est à dire dès que l’amour pour Moi et pour le prochain est apparemment cultivé. Car alors, tout s’arrange de soi parce que les hommes mènent une vie dans l’ordre divin. Mais à présent, les hommes sont totalement sortis du cadre de l’ordre divin, car ils n’aspirent qu’à augmenter leurs biens terrestres, et le plus souvent, leurs actions manquent d’amour pour le prochain tandis que la convoitise matérielle y est très apparente.... Ce n’est plus un service mutuel, mais plutôt la volonté de s’enrichir soi-même aux dépens des autres. Et presque toute profession porte cette marque qu’elle n’est pratiquée que pour gagner, mais non pas pour aider le prochain à compenser ce qui lui manque. Tout travail humain est plutôt devenu un objet de marchandage, et même dans le travail pour Moi et Mon royaume, l’amour désintéressé fait souvent défaut.... même ce travail-là n’est souvent considéré que comme un «métier» exécuté pour le profit.

Et là où les considérations matérielles sont déterminantes, il n’en résultera pas de grâce spirituelle, il n’y aura aucun progrès spirituel, ce qui explique aussi le niveau bas où se trouve l’humanité pendant cette phase finale. C’est la matière qui remplit la pensée des hommes, et ainsi Mon adversaire exerce toute son influence sur ceux-ci, car le monde matériel, c’est son monde à lui, et toute matière est du spirituel situé loin en dessous de l’homme.... et les hommes y aspirent. S’ils pouvaient se détacher de la matière, alors l’amour servant pourrait s’exprimer sur la terre, alors une harmonie paisible s’établirait aussi, et les hommes poursuivraient leur tâche terrestre proprement dite. Pourtant parmi les hommes l’amour s’est refroidi et c’est pourquoi Mon adversaire a beaucoup d’influence, et plus la fin approche, plus la convoitise de possessions matérielles s’accroît. Mais deux fois bénis seront les humains qui, dans leur désintéressement, ont de la considération pour leurs prochains en mettant leur énergie à la disposition de ceux-ci.... Ils n’acquerront pas d’importants biens terrestres mais leur richesse spirituelle sera grande et sera conservée lorsque tout ce qui est de la terre passera. Car personne ne jouira plus très longtemps de ses possessions, et malheur à ceux qui n’auront rien d’autre à présenter que des richesses terrestres.... Car leur convoitise de la matière sera satisfaite.... Ils deviendront de la matière eux-mêmes, et des durées infinies de temps passeront avant qu’ils ne soient libérés de leur lourde chaîne à laquelle ils ont pourtant aspiré dans leur libre arbitre, donc ils seront récompensés selon leur volonté....

Amen