• Înapoi

Unul va sluji celuilalt.... Produs de tocmeală, Ocupație....

Fiecare ființă umană are sarcina de a-și ajuta semenii, căci de aceea am gândit oamenii în mod diferit, le-am dat capacități diferite, le-am distribuit forța în mod diferit și, de asemenea, le-am modelat situațiile de viață atât de diferit, încât o bună conviețuire între oameni necesită și un schimb reciproc al darurilor disponibile pentru fiecare. De aceea, fiecare trebuie să dea celuilalt ceea ce are și ceea ce îi lipsește..... Unul trebuie să-l slujească pe celălalt.... pentru că aceasta este sarcina ființei umane în viața pământească, de a se răscumpăra pe sine prin slujirea iubirii aproapelui.... Cer cu siguranță, pe de o parte, iubire altruistă față de aproapele, dar această iubire ar trebui, de asemenea, să fie recunoscută și răsplătită într-un mod corect. Astfel, orice activitate profesională poate contribui la atingerea maturității sufletești, dacă omul se străduiește întotdeauna să își servească semenii cât mai bine, dacă își desfășoară munca cu dragoste și dorește astfel să ofere plăcere.... dacă nu își desfășoară profesia doar pentru a fi remunerat. O astfel de conviețuire va fi întotdeauna benefică și va garanta o stare de pace și liniște și o anumită lipsă de griji, atâta timp cât se va ține cont de dragostea pentru Mine și pentru aproapele.... Astfel, dragostea pentru Mine și pentru aproapele este evident cultivată. Pentru că atunci totul se va rezolva de la sine, deoarece oamenii vor trăi o viață în ordine divină. Dar acum oamenii au părăsit complet această ordine, căci gândurile și aspirațiile lor sunt îndreptate doar spre creșterea bunurilor pământești, iar ceea ce fac, de obicei, le lipsește dragostea față de aproapele, pe de altă parte, dorințele materiale devin foarte proeminente..... Nu mai este vorba de un serviciu reciproc, ci mai degrabă de dorința de a se îmbogăți în detrimentul aproapelui. Și aproape orice ocupație are această caracteristică, aceea că este privită doar ca un mijloc de a câștiga un trai și nu ca un mijloc de a contribui la compensarea lipsurilor semenilor. Munca fiecărei ființe umane a devenit mai mult un produs de tocmeală, și chiar și munca pentru Mine și pentru Împărăția Mea este adesea lipsită de dragoste dezinteresată.... Chiar și această muncă este adesea privită doar ca o "profesie", care este exercitată în scopul câștigului. Iar acolo unde predomină gândurile și aspirațiile materiale, nu va exista nicio binecuvântare spirituală, niciun progres spiritual, iar acest lucru explică, de asemenea, nivelul spiritual scăzut al omenirii în această ultimă perioadă. Materia umple gândirea oamenilor și astfel adversarul Meu își exercită toată influența asupra lor, căci lumea materială este lumea lui, iar toată materia este spiritualul care se află mult sub ființa umană.... iar oamenii se străduiesc să obțină acest lucru. Dacă ar fi capabili să se detașeze de materie, iubirea care servește s-ar exprima și ea, iar pe Pământ ar fi recunoscută o armonie pașnică, iar oamenii și-ar îndeplini adevărata lor sarcină pe Pământ. Dar dragostea s-a răcit în rândul oamenilor și, prin urmare, adversarul Meu are o mare influență, iar lăcomia pentru bunuri materiale va crește întotdeauna, cu cât sfârșitul este mai aproape. Dar de două ori mai fericiți sunt acei oameni care se gândesc în mod dezinteresat la aproapele lor și își pun puterea la dispoziția lui.... Ei nu vor dobândi bunuri pământești, dar bogăția lor spirituală va fi mare și va rămâne și după ce toate lucrurile pământești vor dispărea. Pentru că nici o ființă umană nu va fi lăsată să se bucure mult timp de bunurile sale, și vai de cei care nu au altceva decât bogății pământești de arătat.... Pentru că dorința lor de materie va fi împlinită.... Ei vor deveni ei înșiși materie și va trece un timp infinit de lung până când vor fi din nou eliberați din sclavia lor grea, la care, totuși, au aspirat prin liberul arbitru și, prin urmare, vor fi înzestrați și ei conform voinței lor....

Amin

6360 Contribuții la asigurări sociale....

Cât de des sunteți voi, oamenii, dependenți de ajutorul care vi se oferă și cât de des este posibil să îl oferiți în schimb, pentru că nicio ființă umană nu se poate baza doar pe ea însăși, fiecare are nevoie de ajutorul semenilor săi, așa cum fiecare se află în situații pentru a-și ajuta semenii. Cu toate acestea, oamenii se străduiesc să se facă complet independenți de aproapele lor și, de asemenea, să îndepărteze orice asistență de la ei înșiși.... Ei încearcă să reglementeze ceea ce ar trebui să fie ajutor voluntar conform legii, iar fiecare încearcă să extragă cel mai mare avantaj posibil pentru el însuși din această reglementare..... Ceea ce ar fi foarte valoros ca iubire altruistă față de aproapele pentru sufletul individului se transformă într-o contribuție involuntară și nu există niciun beneficiu pentru suflet atâta timp cât este eliminată orice activitate voluntară de iubire. Potrivit judecății umane, toate greutățile pământești ar putea fi astfel evitate de la oameni și aceasta este cu siguranță și aspirația celor care se simt responsabili de greutățile oamenilor, pentru că nu pot fi ascunse și îi împovărează.... Și atâta timp cât omenirea va fi lipsită de bunătate, astfel de eforturi vor fi o binecuvântare, în măsura în care oamenii nu vor pieri în mizerie.... Cu toate acestea, nivelul spiritual scăzut al oamenilor nu poate fi remediat prin aceasta, pentru că este nevoie de o activitate de iubire dezinteresată față de aproapele.... Oamenii trebuie să fie atinși de nevoia semenilor lor, astfel încât această iubire să se aprindă în ei.... Trebuie să existe o nevoie printre oameni de așa natură încât să stimuleze o persoană care este dispusă să iubească activitatea.... Ajutorul poate fi acordat semenilor în orice mod, prin încurajare reconfortantă, prin simpatie iubitoare, prin asistență energică.... Dar în viața omului este vorba mai ales de depășirea.... transformarea iubirii de sine în iubire altruistă față de aproapele. Ceea ce este de dorit pentru omul însuși, el trebuie să se detașeze de el însuși pentru a se oferi semenilor săi care au nevoie de el..... De aceea, bunurile sunt distribuite în mod inegal pentru a stimula tocmai această voință de a dărui, pentru că, în același timp, ființa umană poate exersa depășirea materiei și pentru că, astfel, își face cel mai mare dar atunci când se desprinde de bunurile materiale pentru a ușura nevoile semenilor săi.... Numai ceea ce este dat de bună voie va fi răsplătit din plin de ființa umană, deoarece numai voința liberă demonstrează iubire, în timp ce toate celelalte contribuții pe care ființa umană trebuie să le facă sunt complet lipsite de iubire, ba chiar pot mai degrabă să împietrească inima unei persoane care, prin urmare, reprimă orice dorință de a dărui în interiorul său, deoarece crede că a făcut suficient pentru binele semenilor săi. Dar oricât de mult ar încerca oamenii să atenueze dificultățile economice în acest fel.... nevoia se apropie totuși de ființa umană sub o altă formă, pe de o parte pentru propriul său beneficiu, dar pe de altă parte pentru a câștiga din nou inima semenilor săi... să o atingă pentru ca scânteia iubirii să se aprindă, pentru ca iubirea să nu se răcească complet printre oameni.... Și, adesea, tocmai oamenii care sunt afectați de nevoi de natură nematerială, ale căror inimi sunt atât de împietrite încât trebuie să urmeze o cale diferită dacă vor să fie ajutați: Sunt lipsiți de bucuria bunurilor pământești.... ceea ce nu au vrut să dea ei înșiși pentru a ușura nevoia altora, de care ei înșiși nu se mai pot bucura acum.... Materia își pierde acum valoarea, și binecuvântată este persoana care acum lucrează cu ea în mod corect.... care acum se leapădă de ea în mod voluntar pentru a o da semenilor săi nevoiași.... Ferice de cel care, în ultimele sale zile, câștigă prin fapte bune dragostea semenilor săi, care singuri îl vor urma în veșnicie.... Atunci nevoia lui nu a fost zadarnică pentru sufletul său....

Amin

Einer soll dem anderen dienen.... Schacherprodukte, Beruf....

Jeder Mensch hat die Aufgabe, seinem Mitmenschen beizustehen, denn darum habe Ich die Menschen verschieden bedacht, ihnen verschiedene Fähigkeiten verliehen, ihnen Kraft verschieden ausgeteilt und auch ihre Lebenslagen so verschieden gestaltet, daß ein rechtes Zusammenleben der Menschen auch einen gegenseitigen Austausch der jedem zur Verfügung stehenden Gaben erfordert. Und jeder Mensch also soll dem anderen geben, was er besitzet und jenem fehlt.... Es soll einer dem anderen dienen.... weil dies die Aufgabe des Menschen im Erdenleben ist, sich durch dienende Nächstenliebe zu erlösen.... Ich fordere wohl eine uneigennützige Nächstenliebe einerseits, aber diese Liebe soll auch anerkannt werden und vergolten in gerechter Weise. Und so kann auch jede berufliche Tätigkeit zur Erlangung der Seelenreife beitragen, wenn der Mensch immer nur bestrebt ist, dem Mitmenschen nach Kräften zu dienen, wenn er seine Arbeit in Liebe verrichtet und er damit Freude bereiten möchte.... wenn er nicht nur der Entgeltung wegen seinen Beruf ausübt. Ein Zusammenleben der Menschen in dieser Weise wird stets segensreich sein und auch einen Zustand von Ruhe und Frieden und gewisser Sorglosigkeit garantieren, sowie dabei auch Meiner gedacht wird.... also die Liebe zu Mir und zum Nächsten offensichtlich gepflegt wird. Denn dann regelt sich auch alles von selbst, weil die Menschen ein Leben führen in göttlicher Ordnung. Es sind aber die Menschen nun völlig aus dieser Ordnung herausgetreten, denn ihr Sinnen und Trachten gilt nur noch dem Vermehren irdischer Güter, und was sie tun, läßt zumeist die Liebe zum Nächsten vermissen, dagegen das materielle Verlangen stark hervortreten.... Es ist kein gegenseitiges Dienen mehr, sondern vielmehr ein Sich-selbst-bereichern-Wollen auf Kosten des Nebenmenschen. Und fast jeder Beruf trägt dieses Merkmal an sich, daß er nur als Erwerb angesehen wird und nicht als helfender Ausgleich dort, wo es dem Mitmenschen mangelt. Jede Arbeit des Menschen ist mehr zum Schacherprodukt geworden, und selbst die Arbeit für Mich und Mein Reich lässet oft die uneigennützige Liebe vermissen.... selbst diese Arbeit wird oft nur als "Beruf" angesehen, der des Erwerbs wegen ausgeführt wird. Und wo das materielle Sinnen und Trachten überwiegt, dort wird auch kein geistiger Segen, kein geistiger Fortschritt zu verzeichnen sein, und auch daraus erklärt sich der geistige Tiefstand, in dem sich die Menschheit befindet in dieser letzten Zeit. Die Materie erfüllt das Denken der Menschen, und es übt also Mein Gegner seinen ganzen Einfluß aus auf jene, denn die materielle Welt ist seine Welt, und jegliche Materie ist das weit unter dem Menschen stehende Geistige.... und diesem streben die Menschen zu. Könnten sie sich von der Materie lösen, so würde auch die dienende Liebe sich äußern und auch eine friedvolle Harmonie auf der Erde zu erkennen sein, und die Menschen würden ihrer eigentlichen Erdenaufgabe nachkommen. Doch die Liebe ist erkaltet unter den Menschen, und darum hat Mein Gegner großen Einfluß, und die Gier nach materiellem Besitz wird stets größer, je näher das Ende ist. Doch doppelt gesegnet die Menschen, die in Uneigennützigkeit des Nächsten gedenken und ihm ihre Kraft zur Verfügung stellen.... Irdische Güter zwar erwerben sie sich nicht, aber ihr geistiger Reichtum wird groß sein und bestehenbleiben, wenn alles Irdische vergangen ist. Denn lange wird sich kein Mensch mehr seines Besitzes erfreuen dürfen, und wehe denen, die keinen anderen als irdischen Reichtum aufzuweisen haben.... Denn ihr Verlangen nach der Materie wird erfüllt werden.... Sie werden selbst zur Materie werden, und endlos lange Zeit wird vergehen, bis sie wieder aus ihrer harten Fessel erlöst werden, die sie jedoch im freien Willen anstrebten und darum auch bedacht werden nach ihrem Willen....

Amen