• Înapoi

Grija constantă a lui Dumnezeu pentru om....

Cât de des mă apropii de voi, oameni, cât de des vă vorbesc, cât de des vă trag înapoi de la pericol și vă ofer îndrumarea Mea pe drumul vostru în viață? Dar rareori Mă recunoașteți. Voi considerați călăuzirea Mea evidentă ca pe o coincidență și adresa Mea se estompează în urechile voastre, nu sunteți în stare să Mă recunoașteți pe Mine Însuși pentru că ochii voștri sunt îndreptați dincolo de Mine, spre lume.... Dar grija Mea te urmărește. Și chiar dacă vă aflați în mijlocul agitației lumii, eu tot nu vă voi părăsi, așteptând mereu momentul în care îmi veți atrage atenția asupra mea, în care vă veți plasa de bunăvoie sub protecția mea...., în care vă veți simți totuși greutățile în mijlocul poftelor lumii și veți căuta în jurul vostru pe Cel care vă urmărește și care vă poate ajuta. Eu nu încetez să Mă dezvălui oamenilor.... Chiar dacă reușita este foarte mică, dacă abia dacă poate fi simțită.... Eu iau aminte la cea mai mică dorință de a se apropia de Mine, și atunci nu voi pleca niciodată de lângă el.... Iubirea Mea mă îndeamnă să nu vă abandonez, chiar dacă treceți prin viața pământească în cea mai mare indiferență și nu căutați o legătură cu Mine. Cu toate acestea, nu vă forțez voința de a Mă asculta și, de aceea, Cuvintele Mele sunt doar liniștite și discrete, astfel încât le puteți auzi cu ușurință dacă nu-mi acordați atenție. Ele nu sună la fel de tare ca vocea lumii, care, prin urmare, primește toată atenția dumneavoastră. Și pentru că însăși voința ta se va întoarce spre Mine, de aceea nu fac niciodată un pas în față în mod ostentativ, dar nici nu duc lipsă de mici atingeri, te împing cu blândețe pe cărări unde cauți ajutor în jur, singur și slab, pentru ca apoi să pot face un pas în față și să-ți ofer ajutorul Meu.... Nu voi lăsa pe niciunul dintre voi, oameni, pe dinafară atâta timp cât nu M-a găsit și nu M-a recunoscut încă, și pentru că nu a mai rămas mult timp până la sfârșit, oamenii vor trebui să parcurgă și distanțe mai scurte, iar acestea sunt mult mai grele și mai laborioase de parcurs, pentru că vreau ca ei să aibă nevoie și să ceară călăuzirea Mea. Loviturile sorții se vor înmulți, oamenii vor trebui să treacă în continuare prin multe greutăți și mizerii pentru că sunt mai departe de Mine ca niciodată, chiar dacă îi urmăresc la fiecare pas.... Nu voi renunța la ei până la sfârșitul vieții lor, iar impulsurile Mele vor fi întotdeauna mai violente pentru a-i scoate din indiferență, însă modul în care vor reacționa nu este determinat de Mine, ci soarta lor va fi decisă într-o zi în regnul spiritual.... Căci voința lor este și rămâne liberă și nici măcar dragostea mea mai mare decât cea mare nu determină o voință care alege moartea când ar fi putut dobândi viața veșnică....

Amin

Gottes ständige Sorge um den Menschen....

Wie oft trete Ich euch Menschen nahe, wie oft spreche Ich euch an, wie oft reiße Ich euch von einer Gefahr zurück und biete euch Meine Führung an auf eurem Lebenswege.... Selten aber erkennet ihr Mich. Meine offensichtliche Führung sehet ihr als Zufall an, und Meine Ansprache verklingt an euren Ohren, Mich Selbst vermögt ihr nicht zu erkennen, weil eure Augen an Mir vorüber nach der Welt gerichtet sind.... Meine Sorge aber verfolgt euch. Und ob ihr mitten im Weltgetriebe euch befindet, Ich weiche dennoch nicht von eurer Seite, immer nur des Momentes harrend, da ihr auf Mich aufmerksam werdet, daß ihr freiwillig euch unter Meinen Schutz stellet.... daß ihr inmitten der Weltlust doch eure Not empfindet und euch nun umsehet nach Dem, Der euch verfolgt und Der euch helfen kann. Ich lasse nicht ab, Mich den Menschen zu offenbaren.... Selbst wenn der Erfolg nur sehr klein ist, wenn er kaum zu spüren ist.... den geringsten Willen zur Annäherung an Mich beachte Ich, und dann werde Ich nimmermehr von seiner Seite weichen.... Meine Liebe veranlaßt Mich, euch nicht aufzugeben, selbst wenn ihr in größter Gleichgültigkeit durch das Erdenleben gehet und eine Bindung mit Mir nicht suchet. Doch Ich zwinge nicht euren Willen, Mich anzuhören, und darum sind Meine Worte nur leise und unaufdringlich, so daß ihr sie leicht überhören könnet, wenn ihr Meiner nicht achtet. Sie tönen nicht so laut, wie die Stimme der Welt ertönt, die deshalb eure volle Aufmerksamkeit findet. Und weil euer Wille selbst sich zu Mir wenden soll, darum trete Ich niemals auffällig hervor, aber Ich lasse es auch nicht an kleinen Berührungen fehlen, Ich dränge euch sanft auf Wege, da ihr einsam und schwach euch nach Hilfe umsehet, um dann hervortreten zu können und euch Meine Hilfe anzubieten.... Keinen von euch Menschen lasse Ich aus, solange er Mich noch nicht gefunden und erkannt hat, und weil nicht mehr viel Zeit bleibt bis zum Ende, müssen die Menschen auch kürzere Wegstrecken zurücklegen, und diese sind viel beschwerlicher und mühsamer zu gehen, weil Ich will, daß sie Meine Führerschaft benötigen und erbitten. Die Schicksalsschläge werden sich häufen, es werden die Menschen noch durch viel Not und Elend gehen müssen, weil sie weiter denn je von Mir entfernt sind, selbst wenn Ich sie verfolge auf Schritt und Tritt.... Bis zu ihrem Lebensende gebe Ich sie nicht auf, und Meine Anstöße werden stets heftiger sein, um sie aus ihrer Gleichgültigkeit aufzuschrecken, doch wie sie darauf reagieren, das bestimme Ich nicht, entscheidet aber ihr Schicksal dereinst im geistigen Reich.... Denn ihr Wille ist und bleibt frei, und selbst Meine übergroße Liebe bestimmet nicht einen Willen, der sich für den Tod entscheidet, wo er sich doch ein ewiges Leben erwerben konnte....

Amen