• Înapoi

Viața terestră este calea, dar nu și scopul....

Lumea v-a fost dată pentru a vă testa voința, adică trebuia să fiți plasați într-un domeniu de activitate care să vă stimuleze pe voi, oamenii, să vă folosiți voința într-o anumită direcție. Această lume nu poate fi ocolită, ci trebuie să fie depășită de ființa umană care dorește să atingă scopul. Ultima întrupare a sufletului, a substanței spirituale din voi, ca ființă umană pe acest Pământ este absolut necesară, deoarece trebuia să se creeze o oportunitate pentru ca voi să vă folosiți voința liberă, care era anterior legată din cauza apostaziei voastre trecute față de Mine. Un suflet care ar dori să evite această ultimă întrupare nu poate intra nici el în posesia liberului arbitru, deoarece rezistența sa încă prea mare împotriva Mea nu i-ar permite să facă acest lucru. Numai atunci când este dispus să ia calea iubirii slujitoare pe Pământ i se va acorda harul întrupării, căci această disponibilitate atestă gradul de maturitate necesar pentru testul final al voinței. Și fiecare suflet este de asemenea dispus să parcurgă această ultimă cale înainte de întrupare, pentru că astfel poate câștiga eliberarea completă de formă și are și voința de a deveni liber. Dar el își pierde orice amintire, pășește pe acest Pământ lipsit complet de cunoaștere și trece acum printr-o dezvoltare lentă.... învață să-și folosească voința, este educat și instruit până când voința sa începe să se determine de la sine, iar apoi i se oferă ajutor din partea Mea în toate modurile pentru a ajunge să recunoască ceea ce este corect și bun și pentru a face apoi și el ceea ce este corect și bun în mod liber. Din partea Mea se întâmplă tot ceea ce este propice unei decizii corecte a voinței.... Cu toate acestea, libertatea de voință a omului rămâne, iar întreaga viață pământească are un efect asupra lui, ca să spunem așa, ca un obiect care trebuie ales sau respins.... Căci omul trebuie să treacă prin toate pentru a ajunge la Mine, pentru a intra în Împărăția Mea.... dar nu trebuie să se blocheze în el.... el nu trebuie să se lase prins într-o robie reînnoită acolo unde libertatea finală îl cheamă. Viața pământească este o cale pe care trebuie să o parcurgă, dar nu scopul în sine.... Și dacă își lasă ochii să rătăcească în Sus, atunci își va urma calea fără ezitare și cu hotărâre fermă; dar dacă ochii îi rămân fixați pe Pământ, atunci va vedea doar ceea ce se întâmplă în jurul său și va fi în pericol de a fi țintuit la pământ, astfel încât zborul său în sus să nu poată avea loc.... El trebuie să-și adune voința și puterea de a se elibera de ceea ce consideră dezirabil pe Pământ, atunci va ieși și el victorios, va parcurge calea pământească ca ultimă fază necesară a evoluției sale spre înălțare și va trece testul voinței, voința lui a fost și rămâne îndreptată spre Mine, în ciuda tuturor artelor de seducție ale adversarului Meu, care la fel se luptă pentru sufletul său, pentru voința sa.... El a devenit un învingător al acestei lumi și un aspirant la împărăția Mea, care nu este din această lume....

Amin

Het aardse leven is de weg, maar niet het doel

De wereld is u tot toetssteen van uw wil gegeven, dat wil zeggen: u moest in een arbeidsveld geplaatst worden dat u mensen aansporen zou uw wil in een bepaalde richting te gebruiken. Deze wereld kan dus niet vermeden worden, maar zij moet overwonnen worden door de mens die het doel bereiken wil. De laatste belichaming van de ziel, het geestelijke in de mens op deze aarde, is beslist noodzakelijk, omdat er voor u een mogelijkheid geschapen moest worden om uw vrije wil te gebruiken, die voorheen gebonden was door uw vroegere afval van Mij. Een ziel die deze laatste belichaming ontwijken wil kan ook niet in het bezit komen van een vrije wil, want haar nog te grote weerstand tegen Mij zou dat niet toelaten. Pas wanneer ze bereid is op aarde de weg van de dienende liefde te gaan, valt haar de genade van de belichaming ten deel. Want deze bereidwilligheid getuigt van de rijpheidsgraad die voor de laatste wilsproef nodig is. Ook is elke ziel voor haar intrede in het lichaam bereid deze laatste gang te gaan omdat dit haar het volkomen vrij worden uit de vorm kan brengen en zij ook de wil heeft vrij te worden. De ziel verliest echter iedere herinnering aan het verleden. Zij betreedt zonder enig besef deze aarde en maakt nu een langzame ontwikkeling door. Zij leert haar wil te gebruiken, zij wordt opgevoed en onderricht, totdat haar wil zelf begint te beslissen. En dan wordt haar door Mij op iedere wijze hulp geboden om tot inzicht van het goede en juiste te komen, om in vrije wil nu ook dat goede en juiste te doen.

Van mijn kant uit geschiedt alles wat voor een goede wilsbeslissing bevorderlijk is. Nochtans behoudt de mens de vrijheid van zijn wil, en het gehele aardse leven werkt nu in zekere zin op hem in als een te kiezen of af te wijzen voorwerp. Want de mens moet dit alles doorlopen om tot Mij in mijn rijk te komen. Maar hij moet er niet in blijven steken, hij mag zich niet laten vangen om opnieuw onvrij te worden, terwijl hem de uiteindelijke vrijheid wacht. Het aardse leven is een weg die hij moet gaan, maar is niet het doel zelf. En laat hij zijn blikken omhoog gaan, dan vervolgt hij ongestoord en vastberaden zijn weg. Maar blijven zijn ogen naar de grond gericht, dan zal hij alleen zien wat er om hem heen gebeurt en hij zal gevaar lopen vast te worden gehouden op de grond, zodat zijn vlucht omhoog niet plaatsvinden kan. Hij moet de wil en de kracht opbrengen zich los te maken van alles wat hem op aarde begerenswaardig lijkt, dan zal hij ook als overwinnaar tevoorschijn komen. Hij zal dan de aardse weg afleggen als noodzakelijke laatste fase van zijn opwaartse ontwikkeling en hij zal zijn wilsproef doorstaan. Zijn wil blijft dan naar Mij toegewend ondanks alle verleidingskunsten van mijn tegenstander, die eveneens om zijn ziel, om zijn wil worstelt. Hij wordt dan overwinnaar van deze wereld en kandidaat voor mijn rijk - dat niet van deze wereld is.

Amen