• Înapoi

Viața terestră este calea, dar nu și scopul....

Lumea v-a fost dată pentru a vă testa voința, adică trebuia să fiți plasați într-un domeniu de activitate care să vă stimuleze pe voi, oamenii, să vă folosiți voința într-o anumită direcție. Această lume nu poate fi ocolită, ci trebuie să fie depășită de ființa umană care dorește să atingă scopul. Ultima întrupare a sufletului, a substanței spirituale din voi, ca ființă umană pe acest Pământ este absolut necesară, deoarece trebuia să se creeze o oportunitate pentru ca voi să vă folosiți voința liberă, care era anterior legată din cauza apostaziei voastre trecute față de Mine. Un suflet care ar dori să evite această ultimă întrupare nu poate intra nici el în posesia liberului arbitru, deoarece rezistența sa încă prea mare împotriva Mea nu i-ar permite să facă acest lucru. Numai atunci când este dispus să ia calea iubirii slujitoare pe Pământ i se va acorda harul întrupării, căci această disponibilitate atestă gradul de maturitate necesar pentru testul final al voinței. Și fiecare suflet este de asemenea dispus să parcurgă această ultimă cale înainte de întrupare, pentru că astfel poate câștiga eliberarea completă de formă și are și voința de a deveni liber. Dar el își pierde orice amintire, pășește pe acest Pământ lipsit complet de cunoaștere și trece acum printr-o dezvoltare lentă.... învață să-și folosească voința, este educat și instruit până când voința sa începe să se determine de la sine, iar apoi i se oferă ajutor din partea Mea în toate modurile pentru a ajunge să recunoască ceea ce este corect și bun și pentru a face apoi și el ceea ce este corect și bun în mod liber. Din partea Mea se întâmplă tot ceea ce este propice unei decizii corecte a voinței.... Cu toate acestea, libertatea de voință a omului rămâne, iar întreaga viață pământească are un efect asupra lui, ca să spunem așa, ca un obiect care trebuie ales sau respins.... Căci omul trebuie să treacă prin toate pentru a ajunge la Mine, pentru a intra în Împărăția Mea.... dar nu trebuie să se blocheze în el.... el nu trebuie să se lase prins într-o robie reînnoită acolo unde libertatea finală îl cheamă. Viața pământească este o cale pe care trebuie să o parcurgă, dar nu scopul în sine.... Și dacă își lasă ochii să rătăcească în Sus, atunci își va urma calea fără ezitare și cu hotărâre fermă; dar dacă ochii îi rămân fixați pe Pământ, atunci va vedea doar ceea ce se întâmplă în jurul său și va fi în pericol de a fi țintuit la pământ, astfel încât zborul său în sus să nu poată avea loc.... El trebuie să-și adune voința și puterea de a se elibera de ceea ce consideră dezirabil pe Pământ, atunci va ieși și el victorios, va parcurge calea pământească ca ultimă fază necesară a evoluției sale spre înălțare și va trece testul voinței, voința lui a fost și rămâne îndreptată spre Mine, în ciuda tuturor artelor de seducție ale adversarului Meu, care la fel se luptă pentru sufletul său, pentru voința sa.... El a devenit un învingător al acestei lumi și un aspirant la împărăția Mea, care nu este din această lume....

Amin

Erdenleben ist der Weg, nicht aber das Ziel....

Die Welt ist euch zur Erprobung eures Willens beigegeben worden, d.h., ihr mußtet in ein Tätigkeitsfeld hineinversetzt werden, das euch Menschen anregen sollte, den Willen nach einer Richtung hin zu gebrauchen. Diese Welt kann nicht umgangen werden, sondern sie muß überwunden werden von dem Menschen, der zum Ziel gelangen will. Die letzte Verkörperung der Seele, des Geistigen in euch, als Mensch auf dieser Erde ist unbedingt nötig, weil für euch eine Gelegenheit geschaffen werden mußte, um euren freien Willen zu gebrauchen, der zuvor gebunden war durch euren einstigen Abfall von Mir. Eine Seele, die dieser letzten Verkörperung ausweichen möchte, kann auch nicht in den Besitz des freien Willens gelangen, denn ihr noch zu großer Widerstand gegen Mich ließe das nicht zu. Erst wenn sie bereit ist, auf Erden den Weg dienender Liebe zu gehen, wird ihr die Gnade der Verkörperung zuteil, denn diese Bereitwilligkeit bezeugt den Reifegrad, der zur letzten Willensprobe benötigt wird. Und es ist auch jede Seele vor ihrer Einzeugung bereit, diesen letzten Gang zu gehen, weil er ihr restlose Freiwerdung aus der Form eintragen kann und sie auch den Willen hat, frei zu werden. Doch sie verliert jegliche Rückerinnerung, sie betritt völlig erkenntnislos diese Erde und macht nun eine langsame Entwicklung durch.... sie lernt ihren Willen gebrauchen, sie wird erzogen und belehrt so lange, bis ihr Wille selbst zu bestimmen beginnt, und dann wird ihr von Mir in jeder Weise Hilfe geboten, zum Erkennen des Rechten und Guten zu kommen und im freien Willen nun auch das Rechte und Gute zu tun. Von Meiner Seite geschieht alles, was für einen rechten Willensentscheid förderlich ist.... Dennoch bleibt dem Menschen die Freiheit seines Willens, und das ganze Erdenleben wirket nun auf ihn ein, gewissermaßen als zu wählendes oder abzulehnendes Objekt.... Denn es soll der Mensch hindurchgehen durch alles, um zu Mir, in Mein Reich zu gelangen.... aber er soll nicht darin steckenbleiben.... er soll sich nicht fangen lassen zu erneuter Unfreiheit, wo ihm endgültige Freiheit winkt. Es ist das Erdenleben ein Weg, den er zu gehen hat, doch nicht das Ziel selbst.... Und lässet er seine Blicke zur Höhe schweifen, dann verfolgt er unbeirrt und fest entschlossen seinen Weg; bleiben aber seine Augen hängen am Boden, dann wird er nur sehen, was um ihn her vorgeht, und in der Gefahr sein, festgehalten zu werden am Boden, so daß sein Höhenflug nicht stattfinden kann.... Er muß den Willen und die Stärke aufbringen, sich frei zu machen von dem, was ihm auf Erden begehrenswert dünkt, dann wird er auch als Sieger hervorgehen, er wird den Erdenweg zurücklegen als notwendige letzte Phase seiner Entwicklung zur Höhe, und er wird seine Willensprobe bestehen, sein Wille war und bleibt Mir zugewandt trotz aller Verführungskünste Meines Gegners, der gleichfalls um seine Seele, um seinen Willen ringt.... Er wurde Überwinder dieser Welt und Anwärter Meines Reiches, das nicht von dieser Welt ist....

Amen