Comparați anunțul cu traducerea
Crearea omului.... Căderea omului....
Spiritele căzute au avut nevoie de un timp infinit de lung pentru dezvoltarea lor ascendentă, iar creațiile Mele individuale au avut nevoie, de asemenea, de un timp infinit de lung, care, ca să spunem așa, trebuiau să se dezvolte și ele cu spiritele legate în ele pentru a putea conține spirite tot mai mature. Din nou și din nou au fost create noi forme și din nou și din nou un scop a fost atribuit acestor forme. Astfel, creația terestră nu a luat naștere într-o clipă, ci au trecut perioade de timp infinit de lungi până când spiritualul, în toate gradele de maturitate, a găsit forma exterioară necesară pentru el, deoarece maturitatea mereu în creștere a necesitat, de asemenea, din nou și din nou, noi creații care să-l poată găzdui. Dar atâta timp cât substanța spirituală trăia în legea constrângerii, activitatea Mea creatoare a însemnat crearea Pământului ca stație de maturizare pentru substanța spirituală profund decăzută, care urma să atingă în el o maturitate care să redea substanței spirituale legate liberul arbitru de care abuzase cândva....
Dar acum trebuia creată și o formă exterioară pentru această substanță spirituală maturizată, pentru ca ea să poată testa din nou liberul arbitru în această formă.... Această operă de creație a fost omul, care se deosebea de toate celelalte creații apărute anterior prin faptul că, pe lângă liberul arbitru, era înzestrat și cu intelect și rațiune.... cu capacitatea de a gândi, cu conștiința de sine și cu capacitatea de a comunica cu semenii săi prin intermediul limbajului, deoarece conviețuirea a oferit condițiile necesare pentru testarea voinței. Forma exterioară a ființei umane era deja prezentă în ultimele stadii în stare de constrângere și era destinată să primească nenumărate substanțe sufletești mature, însă aceste ființe vii acționau încă în stare de constrângere, așa cum cere legea naturală, și, prin urmare, nu erau responsabile pentru acțiunile lor. Ele nu erau capabile să gândească decât într-o foarte mică măsură, însă, în calitate de rezervor pentru substanțele spirituale care s-au maturizat într-un timp infinit de lung de dezvoltare, ele erau, de asemenea, opere de creație pe care înțelepciunea și iubirea Mea le-au modelat pentru aceste substanțe spirituale. Cu toate acestea, doar acele ființe vii care posedă liberul arbitru, intelectul și conștiința de sine trebuiau să fie considerate ființe umane....
Și abia acum a început planul de spiritualizare a acestor creaturi.... care acum cerea ca aceste ființe.... oamenii.... care au fost instruiți de Mine.... trebuiau să-și folosească capacitatea de gândire, intelectul și liberul arbitru în conformitate cu instrucțiunile Mele și care, în virtutea liberului lor arbitru, erau acum capabili să trăiască și să creeze pe Pământ.... care puteau să se transforme în dumnezei, dar care puteau, de asemenea, să acționeze complet împotriva instrucțiunilor Mele și a voinței Mele și să se întoarcă în abisul din care se înălțaseră.... Eu l-am creat pe om.... Am dat ființei spirituale, care atinsese un anumit grad de maturitate, o formă exterioară care corespundea din nou înțelepciunii și iubirii Mele și, de asemenea, sarcinii pe care ființa umană trebuia să o îndeplinească acum.... Forma exterioară a devenit o ființă vie doar atunci când substanța spirituală și-a stabilit reședința în ea - compoziția nenumăratelor particule care acum dădeau viață formei ca "suflet". Căci spiritualul este o putere activă în mod constant și, cu siguranță, a fost legat în timpul etapelor preliminare, în cursul nesfârșit de lung al dezvoltării, și incapabil de o activitate neîngrădită; dar în ultima formă exterioară, în ființa umană, poate deveni din nou activ. Ea își poate desfășura propria forță și o poate spori fără restricții prin unirea cu Mine..... Forța Mea a fost pusă la dispoziția primelor ființe umane fără măsură; ele au fost echipate într-un mod neobișnuit, deoarece viața lor de încercare pe Pământ era menită să aibă ca rezultat lepădarea învelișului lor pământesc ca fiind complet spiritualizate și întoarcerea din nou în casa Tatălui lor ca adevărați copii.... Dar trebuia să li se supună testul voinței, pe care Eu îl cer de la fiecare ființă creată; trecerea acestui test de către primii oameni ar fi permis cu ușurință tuturor oamenilor care au urmat să atingă scopul final.... (1.11.1953) Prin primele ființe umane am creat ființe pentru Mine Însumi care, în ciuda inadecvării lor.... adică a lipsei lor de perfecțiune ca urmare a apostaziei față de Mine...., au fost totuși capabile să ajungă să Mă cunoască pe Mine Însumi, care s-au recunoscut pe ele însele ca ființe.... care, prin urmare, au fost capabile să recunoască și să îndeplinească voința Mea prin capacitatea lor de a gândi și prin voința lor liberă.... Îmi creasem ființe cărora Mă puteam face înțeles, în ciuda distanței lor față de Mine, care puteau să audă Cuvântul Meu și să lase ca acesta să aibă un efect asupra lor, ceea ce era anterior imposibil în starea de voință legată.... Astfel, ființa umană a fost prima operă pământească a creației care purta în sine un spirit primordial căzut și care trebuia acum să ajute acest spirit primordial să se întoarcă la starea sa inițială pentru a putea crea și lucra din nou ca ființă spirituală liberă în uniune eternă cu Mine.... Aceasta a fost sarcina primei ființe umane create și rămâne sarcina tuturor ființelor umane până la sfârșit, până la spiritualizarea completă a tot ceea ce a căzut.... A fost un test de voință nu prea dificil pe care primul om a trebuit să-l treacă.... Dar pentru acest test trebuia să i se acorde și adversarului Meu dreptul de a-l influența.... Iar omul a cedat acestei influențe.... El a devenit apostat față de Mine a doua oară, și aceasta a fost prima cădere în păcat pe acest Pământ.... cădere în păcat despre care omenirea are cunoștință, chiar dacă nu știe nimic despre apostazia anterioară a spiritualului față de Mine.... Dar acest lucru nu face decât să explice totul.... Căci primul om nu ar fi putut cădea dacă ar fi fost prima operă esențială a creației de la Mine, care ar fi trebuit să fie în deplinătatea puterii și a luminii, deoarece numai perfecțiunea poate ieși din Mine. Căci atunci nicio forță opusă nu ar fi putut avea efect asupra lui. Dar motivul căderii sale se găsește în apostazia spiritelor și, prin urmare, în sufletul ființei umane care nu era încă pe deplin maturizat, care putea să se dovedească pe sine, dar nu trebuia să se dovedească pe sine.... Omul avea totuși intelect și voință liberă și, prin urmare, trebuia să poarte și responsabilitatea pentru sufletul său.... Și, prin urmare, omul trebuia să ispășească vina sa.... Adversarul Meu și-a păstrat puterea asupra spiritului întrupat ca ființă umană, iar pentru fiecare ființă umană acest lucru înseamnă un curs laborios al vieții pământești asociat cu lupta și suferința cu scopul de a scăpa de controlul său.... un scop pe care ființa umană îl poate atinge și ea, deoarece Iisus Hristos a venit în ajutorul rasei umane slăbite de căderea lui Adam în păcat, și astfel răscumpărarea este garantată pentru oricine îl recunoaște ca Fiu al lui Dumnezeu și Răscumpărător al lumii și îl urmează de bunăvoie.... Prima ființă umană ar fi putut construi podul pe care toți urmașii săi ar fi putut ajunge apoi la Mine.... dar, deoarece a căzut, omenirea a trebuit să rămână în robia lui Satana pentru o lungă perioadă de timp până la venirea Răscumpărătorului, până când Iisus Hristos a coborât pe Pământ pentru a construi acum un pod către împărăția spirituală prin suferința și moartea Sa.... prin moartea Sa pe cruce.... (2.11.1953) Decizia de voință, care a fost luată de prima ființă creată de Mine.... de către Lucifer.... nu trebuia în niciun caz să fie privită ca o poruncă, ci mai degrabă, a fost în întregime la latitudinea ființei de a-și îndrepta voința într-o direcție, iar direcția voinței sale s-a bazat exclusiv pe dorința sa de putere și de stăpânire exclusivă. Era foarte conștientă de faptul că a ieșit din Mine, dar se credea capabilă să conducă singură, deoarece nu Mă vedea pe Mine..... Mă recunoștea ca fiind originea sa, dar nu dorea să Mă recunoască.... Și nu Eu am plasat această voință în ființă, ci ființa însăși a schimbat astfel voința liberă pe care i-am dat-o Eu.... Aceasta a fost diferența dintre prima cădere a lui Lucifer și căderea în păcat a primei ființe umane.... căci aceasta din urmă purta încă în sine voința greșită și de aceea i-am dat o poruncă pe care nu trebuia să o încalce.... o poruncă pe care ar fi putut să o respecte cu ușurință dacă nu ar fi fost influențat de spiritul opus, care a avut, prin urmare, o influență puternică asupra ființei umane pentru că, în fond, era încă partea lui.... pentru că nu își recăpătase încă perfecțiunea care făcea imposibilă o cădere. O ființă umană perfect creată nu ar fi putut cădea, adică nu ar fi putut încălca această poruncă, pentru că spiritul desăvârșit din ființa umană l-ar fi reținut de la orice activitate potrivnică lui Dumnezeu..... Cu toate acestea, crearea ființei umane a fost doar rezultatul căderii lui Lucifer și a urmașilor săi, altfel, cu adevărat, nu ar fi fost nevoie să dau substanței spirituale chemate la viață de către Mine forme exterioare ca acoperire. Dar forma ființei umane conținea substanța spirituală căzută și, astfel, ființa umană Adam era deja împovărată de acest păcat trecut, pe care, totuși, l-ar fi putut respinge dacă ar fi ascultat de porunca Mea.... Ar fi fost posibil ca el să răscumpere datoria moștenită.... căderea sa a întârziat la nesfârșit întoarcerea ființei spirituale căzute din nou la Mine, însă a devenit posibilă prin lucrarea de răscumpărare a omului Iisus, Care, fără o poruncă din partea Mea, a făcut ceea ce trebuia să facă omul Adam.... să intre complet în voința Mea și, printr-o viață de iubire, să se unească din nou cu Mine pe Pământ și să ajungă la posesia deplină a puterii și a luminii....
Amin
Traducător
STVARJENJE ČLOVEKA .... PADEC V GREH ....
Neskončno dolgo časa je bilo potrebno padlemu duhovnemu za njegov razvoj navzgor, in neskončno dolgo časa je bilo potrebno Mojim posameznim stvaritvam, katere so se istočasno z v njih prebivajočim zavezanim duhovnim (snovmi) tudi morale razvijati, da bi v sebe sprejele vse bolj zrelo duhovno. Vedno znova so bile ustvarjene nove oblike in vedno znova je tem oblikam bila dana določitev.... Zemeljsko stvarstvo torej ni nastalo v trenutku, temveč so minila neskončno dolga obdobja časa, dokler duhovno v vseh stopnjah zrelosti ni našlo sebi potrebne zunanje oblike, ker je vse bolj rastoča zrelost zahtevala vedno nove stvaritve, katere bi ga lahko udomačile (mu dale dom). Toda vse dokler je duhovno bilo pod zakonom prisile, je Moja ustvarjalna dejavnost zajemala ustvarjanje Zemlje kot postaje za dozorevanje zelo nizko padlega duhovnega, ki je s tem moralo doseči zrelost in, ki bi zavezanemu duhovnemu vrnilo svobodno voljo, katero je nekoč zlorabilo.
Tako, da je potem morala biti ustvarjena tudi ena zunanja oblika za to dozorelo duhovno, da bi v tej obliki lahko ponovno preizkusilo svojo svobodno voljo. To delo stvarjenja je bil človek, ki se je od vseh prej ustvarjenih stvaritev razlikoval po tem, ker je zraven svobodne volje bil obdarjen tudi z razumevanjem (razmišljanjem) in racionalnostjo.... s sposobnostjo razmišljanja, z zavestjo o svojem Jaz in s sposobnostjo izmenjave govora s svojimi bližnjimi, ker je sobivanje nudilo potrebne predpogoje za izpit volje.
Zunanja oblika človeka je bila prisotna že v zadnjih stopnjah prisilnega stanja in je bila določena za sprejem neštetih dozorelih snovi duše. Vendar pa so ta bitja (pred-adamiti) še vedno delovala v stanju prisile, kot je to zahteval zakon narave, zato niso bili odgovorni za svoja dejanja.... Imeli so zelo omejeno sposobnost razmišljanja, vendar kot zbirne posode za duhovno bit, katera je bila popolnoma dozorela po neskončno dolgem času razvoja, so oni prav tako bili dela stvarjenja, katera je Moja modrost in Ljubezen oblikovala za to duhovno bit-bistvo. Vendar se kot ljudi lahko imenuje šele tista živa bitja, ki so imela v lasti svobodno voljo, razum in jaz-zavest (samozavest)....
In šele potem se je začel načrt poduhovljenja teh bitij.... ki je zahteval, da so ta bitja.... ljudje.... bili poučeni od Mene.... kateri so svojo sposobnost razmišljanja, svoj razum in svobodno voljo morali uporabljati glede na Moje poučevanje in kateri sedaj s pomočjo svoje svobodne volje lahko živijo in ustvarjajo na Zemlji.... kateri se lahko oblikujejo v bogove, vendar kateri lahko ravnajo tudi popolnoma nasprotno Mojim naukom in Moji volji in se vrnejo (nazaj) v brezno, iz katerega so se bili dvignili.
Ustvaril Sem človeka.... duhovnemu, ki se je nahajalo na določeni stopnji zrelosti, Sem dal zunanjo obliko katera je zopet primerna za Mojo modrost in Mojo Ljubezen, kakor tudi za nalogo katero je človek sedaj imel za izpolniti. Zunanja oblika je šele potem postala živo bitje, ko se je v njej naselilo duhovno.... sestava neštetih delcev, ki je sedaj kot "duša" oživela zunanjo obliko. Ker duhovno je nenehno delujoča moč in je bila v prejšnjih fazah v neskončno dolgem procesu razvoja zavezana in nesposobna za nemoteno delovanje; vendar v zadnji zunanji obliki, v človeku je lahko ponovno aktivna. Razvije lahko svojo lastno moč in jo lahko skozi združitev z Mano neomejeno pomnoži.
Prvim ljudem je Moja moč bila dana neomejeno; opremljeni so bili na nenavaden način, ker jih je njihovo poskusno življenje na Zemlji moralo voditi k temu, da kot popolno poduhovljeni odložijo svoj zemeljski ovoj in se kot resnični Otroci vrnejo v Očetovo Hišo. Vendar jim je moral biti določen izpit volje, katerega Sem zahteval od vsakega ustvarjenega bitja; uspeh prvih ljudi na tem izpitu (volje) bi vsem ostalim ljudem omogočil lažjo dosego končnega cilja....
(1. 11. 1953) V prvih ljudeh Sem Si ustvaril bitja, katera so kljub svojim pomanjkljivostim.... kar pomeni kljub njihovi pomanjkljivi popolnosti kot posledici odpadništva od Mene.... lahko prišla do spoznanja Mojega Jaza, katera so se sama prepoznavala kot bitja.... katera so torej s svojo sposobnostjo razmišljanja in s svojo svobodno voljo lahko prepoznala in vršila Mojo voljo. Ustvaril Sem Si bitja, katerim Sem kljub oddaljenosti od Mene lahko bil razumljiv, katera so lahko dojemala Mojo Besedo, in katera je na njih lahko delovala, kar prej v stanju zavezane volje ni bilo mogoče.
Človek je bil torej prvo zemeljsko delo stvarjenja, ki je v sebi nosil padlega izvirnega duha in, ki je temu izvirnemu duhu moral pomagati, da se ponovno vrne v svoje izvirno stanje, da bi lahko spet kot svobodno duhovno (bitje) v večni združitvi z Menoj ustvarjal in deloval. To je bila naloga prvega ustvarjenega človeka in to ostaja naloga vseh ljudi do konca, do popolnega poduhovljenja vsega padlega.
To je bil en ne preveč težki izpit volje, ki ga je prvi človek moral opraviti. Toda pri tem izpitu je tudi Mojemu nasprotniku morala biti dana pravica, da na njega vpliva.... in temu vplivu je človek podlegel.... že drugič je odpadel od Mene, in to je bil prvi greh na tej Zemlji.... greh kateri je človeštvu poznan, čeprav o nekdanjem padcu duhov od Mene ne vedo ničesar.... Toda šele ta (padec) pojasnjuje vse.... Kajti prvi človek (Adam) ne bi mogel pasti, če bi bil prvo-ustvarjeno bitje iz Mene, katero bi moralo biti v polnem posedovanju Moči in Svetlobe, zato ker iz Mene lahko pride samo popolno. Ker tedaj na njega še ne bi mogla vplivati nobena nasprotna sila.
Razlog njegovega padca je bil v prejšnjem (prvotnem-izvirnem) padcu-odpadništvu duhov in s tem v nepopolni zrelosti duše človeka katera bi se lahko dokazala, vendar se ni morala dokazati. Človek je sicer imel razum in svobodno voljo, zato je moral tudi prevzeti odgovornost za svojo dušo.... In zato je človek moral trpeti za svojo krivdo. Moj nasprotnik je obdržal oblast nad duhovnim, ki je utelešeno v človeku, in to pomeni za vsakega človeka težavno, z borbo in trpljenjem povezano pot življenja na Zemlji, s ciljem osvoboditi se izpod njegove oblasti.... cilj katerega človek lahko tudi doseže, ker je Jezus Kristus človeštvu, oslabljenemu s padcem Adama prišel na pomoč, zaradi česar je omogočena Odrešitev vsakemu, kdor Ga prizna kot Božjega Sina in Odrešenika sveta in Mu voljno sledi.
Prvi človek bi lahko zgradil most, preko katerega bi vsi njegovi potomci lahko prispeli k Meni.... vendar, ker je padel, je človeštvo moralo še dolgo ostati v Satanovem suženjstvu, vse dokler ni prišel Odrešenik, vse dokler se ni Jezus Kristus spustil na Zemljo, da bi zgradil most do duhovnega kraljestva s Svojim trpljenjem in umiranjem.... skozi Svojo smrt na Križu....
(2. 11. 1953) Odločitve volje, ki je bila zahtevana od Mojega prvo ustvarjenega bitja.... Luciferja.... nikakor ni mogoče obravnavati kot zapovedi, temveč je bitju bilo popolnoma svobodno prepuščeno, da svojo voljo obrne na eno stran, in smer njegove volje je bila utemeljena edino v njegovi želji za oblastjo in samovlado. On (Lucifer) se je zavedal, da je izšel iz Mene, vendar je tudi verjel, da bi lahko vladal sam, zato ker Me ni videl....
On Me je prepoznal kot svoj izvor, vendar Me ni hotel priznati.... in te volje nisem Jaz vsadil v bitje, temveč je bitje osebno, svojo od Mene njemu podarjeno svobodno voljo tako spreobrnilo. To je bila razlika med prvim padcem Luciferja in padcem v greh prvega človeka.... kajti ta je v sebi še nosil napačno voljo, in zato Sem mu Jaz dal zapoved, katere ni smel prekršiti.... zapoved, ki bi jo zlahka lahko izpolnil, če na njega ne bi deloval nasprotni duh, kateri je na človeka imel močan vpliv zato, ker je ta (Adam) še vedno bil njegov del-delež.... ker še vedno ni dosegel popolnosti, katera bi padec onemogočila.
Človek ustvarjen kot popoln ne bi mogel pasti, to pomeni, da ne bi bil sposoben prekršiti te zapovedi, ker bi popolno duhovno v človeku njemu preprečilo kakršnokoli Bogu nasprotno delovanje.... Toda stvarjenje človeka je bila le posledica padca Luciferja in njegovih privržencev, ker Jaz potem resnično ne bi imel potrebe temu, od Mene v življenje poklicanemu duhovnemu dajati zunanje oblike kot ovoj (telo).
Vendar je človeška oblika skrila padlo duhovno, in s tem je človek Adam že bil obremenjen s prejšnjim grehom, katerega pa bi lahko zavrnil, če bi pazil na Mojo zapoved. Bilo mu je mogoče izkoreniniti dedno krivdo.... njegov padec pa je znova upočasnil vrnitev padlega duhovnega nazaj k Meni za neskončno dolgo časa, kar pa je (vrnitev) kljub temu omogočeno po dejanju Odrešitve človeka Jezusa, Kateri je brez kakršne koli Moje zapovedi naredil to, kar bi človek Adam moral narediti.... popolnoma "vstopiti v Mojo voljo" in se skozi življenje Ljubezni na Zemlji ponovno povezati z Mano, da bi prispel v popolno posedovanje Moči in Svetlobe. AMEN
Traducător