Comparați anunțul cu traducerea
Crearea omului.... Căderea omului....
Spiritele căzute au avut nevoie de un timp infinit de lung pentru dezvoltarea lor ascendentă, iar creațiile Mele individuale au avut nevoie, de asemenea, de un timp infinit de lung, care, ca să spunem așa, trebuiau să se dezvolte și ele cu spiritele legate în ele pentru a putea conține spirite tot mai mature. Din nou și din nou au fost create noi forme și din nou și din nou un scop a fost atribuit acestor forme. Astfel, creația terestră nu a luat naștere într-o clipă, ci au trecut perioade de timp infinit de lungi până când spiritualul, în toate gradele de maturitate, a găsit forma exterioară necesară pentru el, deoarece maturitatea mereu în creștere a necesitat, de asemenea, din nou și din nou, noi creații care să-l poată găzdui. Dar atâta timp cât substanța spirituală trăia în legea constrângerii, activitatea Mea creatoare a însemnat crearea Pământului ca stație de maturizare pentru substanța spirituală profund decăzută, care urma să atingă în el o maturitate care să redea substanței spirituale legate liberul arbitru de care abuzase cândva....
Dar acum trebuia creată și o formă exterioară pentru această substanță spirituală maturizată, pentru ca ea să poată testa din nou liberul arbitru în această formă.... Această operă de creație a fost omul, care se deosebea de toate celelalte creații apărute anterior prin faptul că, pe lângă liberul arbitru, era înzestrat și cu intelect și rațiune.... cu capacitatea de a gândi, cu conștiința de sine și cu capacitatea de a comunica cu semenii săi prin intermediul limbajului, deoarece conviețuirea a oferit condițiile necesare pentru testarea voinței. Forma exterioară a ființei umane era deja prezentă în ultimele stadii în stare de constrângere și era destinată să primească nenumărate substanțe sufletești mature, însă aceste ființe vii acționau încă în stare de constrângere, așa cum cere legea naturală, și, prin urmare, nu erau responsabile pentru acțiunile lor. Ele nu erau capabile să gândească decât într-o foarte mică măsură, însă, în calitate de rezervor pentru substanțele spirituale care s-au maturizat într-un timp infinit de lung de dezvoltare, ele erau, de asemenea, opere de creație pe care înțelepciunea și iubirea Mea le-au modelat pentru aceste substanțe spirituale. Cu toate acestea, doar acele ființe vii care posedă liberul arbitru, intelectul și conștiința de sine trebuiau să fie considerate ființe umane....
Și abia acum a început planul de spiritualizare a acestor creaturi.... care acum cerea ca aceste ființe.... oamenii.... care au fost instruiți de Mine.... trebuiau să-și folosească capacitatea de gândire, intelectul și liberul arbitru în conformitate cu instrucțiunile Mele și care, în virtutea liberului lor arbitru, erau acum capabili să trăiască și să creeze pe Pământ.... care puteau să se transforme în dumnezei, dar care puteau, de asemenea, să acționeze complet împotriva instrucțiunilor Mele și a voinței Mele și să se întoarcă în abisul din care se înălțaseră.... Eu l-am creat pe om.... Am dat ființei spirituale, care atinsese un anumit grad de maturitate, o formă exterioară care corespundea din nou înțelepciunii și iubirii Mele și, de asemenea, sarcinii pe care ființa umană trebuia să o îndeplinească acum.... Forma exterioară a devenit o ființă vie doar atunci când substanța spirituală și-a stabilit reședința în ea - compoziția nenumăratelor particule care acum dădeau viață formei ca "suflet". Căci spiritualul este o putere activă în mod constant și, cu siguranță, a fost legat în timpul etapelor preliminare, în cursul nesfârșit de lung al dezvoltării, și incapabil de o activitate neîngrădită; dar în ultima formă exterioară, în ființa umană, poate deveni din nou activ. Ea își poate desfășura propria forță și o poate spori fără restricții prin unirea cu Mine..... Forța Mea a fost pusă la dispoziția primelor ființe umane fără măsură; ele au fost echipate într-un mod neobișnuit, deoarece viața lor de încercare pe Pământ era menită să aibă ca rezultat lepădarea învelișului lor pământesc ca fiind complet spiritualizate și întoarcerea din nou în casa Tatălui lor ca adevărați copii.... Dar trebuia să li se supună testul voinței, pe care Eu îl cer de la fiecare ființă creată; trecerea acestui test de către primii oameni ar fi permis cu ușurință tuturor oamenilor care au urmat să atingă scopul final.... (1.11.1953) Prin primele ființe umane am creat ființe pentru Mine Însumi care, în ciuda inadecvării lor.... adică a lipsei lor de perfecțiune ca urmare a apostaziei față de Mine...., au fost totuși capabile să ajungă să Mă cunoască pe Mine Însumi, care s-au recunoscut pe ele însele ca ființe.... care, prin urmare, au fost capabile să recunoască și să îndeplinească voința Mea prin capacitatea lor de a gândi și prin voința lor liberă.... Îmi creasem ființe cărora Mă puteam face înțeles, în ciuda distanței lor față de Mine, care puteau să audă Cuvântul Meu și să lase ca acesta să aibă un efect asupra lor, ceea ce era anterior imposibil în starea de voință legată.... Astfel, ființa umană a fost prima operă pământească a creației care purta în sine un spirit primordial căzut și care trebuia acum să ajute acest spirit primordial să se întoarcă la starea sa inițială pentru a putea crea și lucra din nou ca ființă spirituală liberă în uniune eternă cu Mine.... Aceasta a fost sarcina primei ființe umane create și rămâne sarcina tuturor ființelor umane până la sfârșit, până la spiritualizarea completă a tot ceea ce a căzut.... A fost un test de voință nu prea dificil pe care primul om a trebuit să-l treacă.... Dar pentru acest test trebuia să i se acorde și adversarului Meu dreptul de a-l influența.... Iar omul a cedat acestei influențe.... El a devenit apostat față de Mine a doua oară, și aceasta a fost prima cădere în păcat pe acest Pământ.... cădere în păcat despre care omenirea are cunoștință, chiar dacă nu știe nimic despre apostazia anterioară a spiritualului față de Mine.... Dar acest lucru nu face decât să explice totul.... Căci primul om nu ar fi putut cădea dacă ar fi fost prima operă esențială a creației de la Mine, care ar fi trebuit să fie în deplinătatea puterii și a luminii, deoarece numai perfecțiunea poate ieși din Mine. Căci atunci nicio forță opusă nu ar fi putut avea efect asupra lui. Dar motivul căderii sale se găsește în apostazia spiritelor și, prin urmare, în sufletul ființei umane care nu era încă pe deplin maturizat, care putea să se dovedească pe sine, dar nu trebuia să se dovedească pe sine.... Omul avea totuși intelect și voință liberă și, prin urmare, trebuia să poarte și responsabilitatea pentru sufletul său.... Și, prin urmare, omul trebuia să ispășească vina sa.... Adversarul Meu și-a păstrat puterea asupra spiritului întrupat ca ființă umană, iar pentru fiecare ființă umană acest lucru înseamnă un curs laborios al vieții pământești asociat cu lupta și suferința cu scopul de a scăpa de controlul său.... un scop pe care ființa umană îl poate atinge și ea, deoarece Iisus Hristos a venit în ajutorul rasei umane slăbite de căderea lui Adam în păcat, și astfel răscumpărarea este garantată pentru oricine îl recunoaște ca Fiu al lui Dumnezeu și Răscumpărător al lumii și îl urmează de bunăvoie.... Prima ființă umană ar fi putut construi podul pe care toți urmașii săi ar fi putut ajunge apoi la Mine.... dar, deoarece a căzut, omenirea a trebuit să rămână în robia lui Satana pentru o lungă perioadă de timp până la venirea Răscumpărătorului, până când Iisus Hristos a coborât pe Pământ pentru a construi acum un pod către împărăția spirituală prin suferința și moartea Sa.... prin moartea Sa pe cruce.... (2.11.1953) Decizia de voință, care a fost luată de prima ființă creată de Mine.... de către Lucifer.... nu trebuia în niciun caz să fie privită ca o poruncă, ci mai degrabă, a fost în întregime la latitudinea ființei de a-și îndrepta voința într-o direcție, iar direcția voinței sale s-a bazat exclusiv pe dorința sa de putere și de stăpânire exclusivă. Era foarte conștientă de faptul că a ieșit din Mine, dar se credea capabilă să conducă singură, deoarece nu Mă vedea pe Mine..... Mă recunoștea ca fiind originea sa, dar nu dorea să Mă recunoască.... Și nu Eu am plasat această voință în ființă, ci ființa însăși a schimbat astfel voința liberă pe care i-am dat-o Eu.... Aceasta a fost diferența dintre prima cădere a lui Lucifer și căderea în păcat a primei ființe umane.... căci aceasta din urmă purta încă în sine voința greșită și de aceea i-am dat o poruncă pe care nu trebuia să o încalce.... o poruncă pe care ar fi putut să o respecte cu ușurință dacă nu ar fi fost influențat de spiritul opus, care a avut, prin urmare, o influență puternică asupra ființei umane pentru că, în fond, era încă partea lui.... pentru că nu își recăpătase încă perfecțiunea care făcea imposibilă o cădere. O ființă umană perfect creată nu ar fi putut cădea, adică nu ar fi putut încălca această poruncă, pentru că spiritul desăvârșit din ființa umană l-ar fi reținut de la orice activitate potrivnică lui Dumnezeu..... Cu toate acestea, crearea ființei umane a fost doar rezultatul căderii lui Lucifer și a urmașilor săi, altfel, cu adevărat, nu ar fi fost nevoie să dau substanței spirituale chemate la viață de către Mine forme exterioare ca acoperire. Dar forma ființei umane conținea substanța spirituală căzută și, astfel, ființa umană Adam era deja împovărată de acest păcat trecut, pe care, totuși, l-ar fi putut respinge dacă ar fi ascultat de porunca Mea.... Ar fi fost posibil ca el să răscumpere datoria moștenită.... căderea sa a întârziat la nesfârșit întoarcerea ființei spirituale căzute din nou la Mine, însă a devenit posibilă prin lucrarea de răscumpărare a omului Iisus, Care, fără o poruncă din partea Mea, a făcut ceea ce trebuia să facă omul Adam.... să intre complet în voința Mea și, printr-o viață de iubire, să se unească din nou cu Mine pe Pământ și să ajungă la posesia deplină a puterii și a luminii....
Amin
Traducător
Criação da man.... Fall of Man....
O espiritual caído necessitava de um tempo infinitamente longo para o seu desenvolvimento ascendente, e um tempo infinitamente longo foi também requerido pelas Minhas criações individuais, que, por assim dizer, também tiveram de se desenvolver com o limite espiritual nelas, a fim de poderem albergar dentro de si mesmas um espiritual cada vez mais maduro. Uma e outra vez foram criadas novas formas e uma e outra vez foi atribuído um objectivo a estas formas. Assim, a criação terrena não surgiu num instante, mas em períodos de tempo infinitamente longos, até que o espiritual, em todos os graus de maturidade, encontrou a forma externa necessária para ela, porque a maturidade sempre crescente também exigiu tempo e novamente novas criações que a pudessem acomodar. Mas enquanto a substância espiritual vivesse na lei da compulsão A minha actividade criativa significava criar a terra como uma estação de amadurecimento para a substância espiritual profundamente caída, que devia atingir uma maturidade na mesma que devolvia à substância espiritual ligada o livre arbítrio que outrora tinha abusado....
Mas agora também tinha de ser criada uma forma externa para este ser espiritual amadurecido, para que pudesse testar novamente o livre arbítrio nesta forma.... Este trabalho de criação foi o ser humano, que se distinguia de todas as criações que tinham surgido antes, na medida em que, para além do livre arbítrio, era também dotado de intelecto e razão.... com a capacidade de pensar, com autoconsciência e com a capacidade de comunicar com os seus semelhantes através da língua, porque a convivência proporcionou as condições necessárias para testar a vontade. A forma exterior do ser humano já estava presente nas últimas fases num estado de compulsão e estava destinada a receber inúmeras substâncias anímicas maduras, no entanto, estes seres vivos ainda actuavam num estado de compulsão, como exigido pela lei natural, e não eram, portanto, responsáveis pelos seus actos. Só em muito pouco tempo foram capazes de pensar, mas como reservatório para as substâncias espirituais que tinham amadurecido num tempo de desenvolvimento infinitamente longo, foram também obras de criação que a Minha sabedoria e amor tinham moldado para estas substâncias espirituais. No entanto, apenas os seres vivos na posse do livre arbítrio, intelecto e autoconsciência deviam ser considerados seres humanos....
E só agora começou o plano de espiritualização destas criaturas.... que agora exigia que estes seres.... os seres humanos.... foram instruídos por Mim.... que deviam usar a sua capacidade de pensamento, o seu intelecto e o seu livre arbítrio de acordo com as Minhas instruções e que, em virtude do seu livre arbítrio, podiam agora viver e criar na terra.... quem pudesse moldar-se em deuses mas que também pudesse agir completamente contra as Minhas instruções e a Minha vontade e regressar ao abismo do qual tinham ascendido.... Eu criei man.... Dei ao ser espiritual, que tinha atingido um certo grau de maturidade, uma forma externa que mais uma vez correspondia à Minha sabedoria e ao Meu amor e também à tarefa que o ser humano tinha agora de cumprir.... A forma externa só se tornou um ser vivo quando a substância espiritual tomou residência em it‖ a composição de inúmeras partículas que agora deram vida à forma como uma 'alma'. Pois o espiritual está constantemente activo e foi certamente ligado durante as fases preliminares, durante o interminável longo curso de desenvolvimento, e incapaz de uma actividade desinibida; mas na última forma exterior, no ser humano, pode tornar-se activo novamente. Pode desdobrar a sua própria força e aumentá-la sem restrições através da união com Me..... A minha força estava disponível para os primeiros seres humanos sem medida; estavam equipados de uma forma invulgar porque a sua vida de teste na terra pretendia que eles se desfizessem da sua concha terrestre tão completamente espiritualizada e voltassem à casa do seu Pai como verdadeiros filhos.... Mas o teste da vontade teve de ser posto à prova, o que exijo de todos os seres criados; a aprovação deste teste pelas primeiras pessoas teria facilmente permitido a todas as pessoas subsequentes alcançar o objectivo final.... (1.11.1953) Nos primeiros seres humanos que criei para Mim mesmo que, apesar da sua inadequação...., ou seja, a sua falta de perfeição em resultado da apostasia de Mim...., conseguiram no entanto alcançar a realização de Mim mesmo, que se reconheceram como criaturas.... que foram portanto capazes de reconhecer e realizar a Minha vontade através da sua capacidade de pensar e do seu livre arbítrio.... Tinha criado seres para Mim mesmo a quem Mim podia fazer-me compreender apesar da sua distância de Mim, que podiam ouvir a Minha Palavra e deixá-la ter um efeito sobre eles, o que anteriormente era impossível no estado de vontade.... Assim, o ser humano foi a primeira obra terrena da criação que transportou um espírito original caído dentro de si e que agora deveria ajudar este espírito original a regressar ao seu estado original para poder criar e trabalhar novamente como um ser espiritual livre em eterna união com Mim.... Esta foi a tarefa do primeiro ser humano criado, e continua a ser a tarefa de todos os seres humanos até ao fim, até à completa espiritualização de tudo o que caiu.... Foi uma prova de vontade não muito difícil que o primeiro ser humano teve de passar.... Mas para este teste também teve de ser concedido ao meu adversário o direito de o influenciar.... E o ser humano sucumbiu a esta influência.... Ele tornou-se apóstata de Mim uma segunda vez, e esta foi a primeira queda do pecado nesta terra.... a queda do pecado de que a humanidade tem conhecimento, mesmo que nada saiba da antiga apostasia do espiritual de Mim.... Mas isto só explica tudo.... Pois o primeiro ser humano não poderia ter caído se tivesse sido a primeira obra essencial de criação de Mim, que teria de estar em plena posse de força e luz, pois só a perfeição pode emergir de Mim. Pois então nenhuma força contrária poderia ter tido um efeito sobre ele. Mas a razão da sua queda encontra-se na apostasia dos espíritos e, portanto, na alma ainda não totalmente amadurecida do ser humano, que foi capaz de se provar mas não teve de o fazer.... O homem tinha intelecto e livre arbítrio e, portanto, também tinha de assumir a responsabilidade pela sua alma.... E por isso o homem teve de expiar a sua culpa.... O meu adversário reteve o poder sobre o espiritual encarnado como ser humano, e para cada ser humano isto significa um curso laborioso da vida terrena associado à luta e ao sofrimento com o objectivo de escapar ao seu controlo.... um objectivo que o ser humano também pode alcançar porque Jesus Cristo veio em auxílio da raça humana que foi enfraquecida pela queda de Adão no pecado, e assim a redenção é garantida para todos os que O reconhecem como Filho de Deus e Redentor do mundo e O seguem de bom grado.... O primeiro ser humano poderia ter construído a ponte sobre a qual todos os seus descendentes poderiam então alcançar Me.... mas, desde que caiu, a humanidade teve de permanecer na escravidão de Satanás durante muito tempo até à vinda do Redentor, até Jesus Cristo ter descido à terra para agora construir uma ponte para o reino espiritual através do Seu sofrimento e morrer.... através da Sua morte na cruz.... (2.11.1953) A decisão da vontade, que foi tomada pelo Meu primeiro criado sendo.... por Lucifer.... não era de modo algum para ser considerado como um mandamento, pelo contrário, cabia inteiramente ao ser virar a sua vontade numa direcção, e a direcção da sua vontade baseava-se unicamente no seu desejo de poder e domínio exclusivo. Estava bem ciente de ter surgido de Mim mas acreditava poder governar por si só porque não me via..... Reconheceu-me como sua origem mas não quis reconhecer Me.... E eu não tinha colocado esta vontade no ser, mas o próprio ser tinha mudado o livre arbítrio que lhe foi dado por Me.... Esta foi a diferença entre a primeira queda de Lúcifer e a primeira queda do ser humano no pecado.... pois este último ainda trazia dentro de si a vontade errada, e por isso dei-lhe um mandamento que ele não deve transgredir.... um mandamento que ele poderia facilmente ter guardado se não tivesse sido influenciado pelo espírito oposto, que por isso teve uma forte influência sobre o ser humano porque ele ainda era basicamente a sua parte.... porque ainda não tinha recuperado a perfeição que tornava impossível uma queda. Um ser humano perfeitamente criado não teria sido capaz de cair, ou seja, não teria sido capaz de transgredir este mandamento, porque o espiritual perfeito no ser humano tê-lo-ia impedido de qualquer acção de oposição a Deus..... No entanto, a criação do ser humano foi apenas o resultado da queda de Lúcifer e dos seus seguidores, caso contrário eu não teria realmente precisado de dar a substância espiritual chamada à vida por Mim formas externas como cobertura. Mas a forma do ser humano continha a substância espiritual caída, e assim o ser humano Adão já estava sobrecarregado com este pecado passado que, no entanto, poderia ter rejeitado se tivesse atendido ao Meu comando.... Teria sido possível para ele resgatar a dívida herdada.... a sua queda atrasou novamente o regresso do ser espiritual caído a Mim por tempos intermináveis, mas tornou-se possível através do trabalho redentor do homem Jesus, que, sem um mandamento da Minha parte, fez o que o homem Adão devia fazer.... Para entrar completamente na Minha vontade e através de uma vida de amor para se unir novamente a Mim na terra e para entrar em plena posse de força e luz...._>Ámen
Traducător