• Înapoi

Mai multe traduceri:

Crearea omului.... Căderea omului....

Spiritele căzute au avut nevoie de un timp infinit de lung pentru dezvoltarea lor ascendentă, iar creațiile Mele individuale au avut nevoie, de asemenea, de un timp infinit de lung, care, ca să spunem așa, trebuiau să se dezvolte și ele cu spiritele legate în ele pentru a putea conține spirite tot mai mature. Din nou și din nou au fost create noi forme și din nou și din nou un scop a fost atribuit acestor forme. Astfel, creația terestră nu a luat naștere într-o clipă, ci au trecut perioade de timp infinit de lungi până când spiritualul, în toate gradele de maturitate, a găsit forma exterioară necesară pentru el, deoarece maturitatea mereu în creștere a necesitat, de asemenea, din nou și din nou, noi creații care să-l poată găzdui. Dar atâta timp cât substanța spirituală trăia în legea constrângerii, activitatea Mea creatoare a însemnat crearea Pământului ca stație de maturizare pentru substanța spirituală profund decăzută, care urma să atingă în el o maturitate care să redea substanței spirituale legate liberul arbitru de care abuzase cândva....

Dar acum trebuia creată și o formă exterioară pentru această substanță spirituală maturizată, pentru ca ea să poată testa din nou liberul arbitru în această formă.... Această operă de creație a fost omul, care se deosebea de toate celelalte creații apărute anterior prin faptul că, pe lângă liberul arbitru, era înzestrat și cu intelect și rațiune.... cu capacitatea de a gândi, cu conștiința de sine și cu capacitatea de a comunica cu semenii săi prin intermediul limbajului, deoarece conviețuirea a oferit condițiile necesare pentru testarea voinței. Forma exterioară a ființei umane era deja prezentă în ultimele stadii în stare de constrângere și era destinată să primească nenumărate substanțe sufletești mature, însă aceste ființe vii acționau încă în stare de constrângere, așa cum cere legea naturală, și, prin urmare, nu erau responsabile pentru acțiunile lor. Ele nu erau capabile să gândească decât într-o foarte mică măsură, însă, în calitate de rezervor pentru substanțele spirituale care s-au maturizat într-un timp infinit de lung de dezvoltare, ele erau, de asemenea, opere de creație pe care înțelepciunea și iubirea Mea le-au modelat pentru aceste substanțe spirituale. Cu toate acestea, doar acele ființe vii care posedă liberul arbitru, intelectul și conștiința de sine trebuiau să fie considerate ființe umane....

Și abia acum a început planul de spiritualizare a acestor creaturi.... care acum cerea ca aceste ființe.... oamenii.... care au fost instruiți de Mine.... trebuiau să-și folosească capacitatea de gândire, intelectul și liberul arbitru în conformitate cu instrucțiunile Mele și care, în virtutea liberului lor arbitru, erau acum capabili să trăiască și să creeze pe Pământ.... care puteau să se transforme în dumnezei, dar care puteau, de asemenea, să acționeze complet împotriva instrucțiunilor Mele și a voinței Mele și să se întoarcă în abisul din care se înălțaseră.... Eu l-am creat pe om.... Am dat ființei spirituale, care atinsese un anumit grad de maturitate, o formă exterioară care corespundea din nou înțelepciunii și iubirii Mele și, de asemenea, sarcinii pe care ființa umană trebuia să o îndeplinească acum.... Forma exterioară a devenit o ființă vie doar atunci când substanța spirituală și-a stabilit reședința în ea - compoziția nenumăratelor particule care acum dădeau viață formei ca "suflet". Căci spiritualul este o putere activă în mod constant și, cu siguranță, a fost legat în timpul etapelor preliminare, în cursul nesfârșit de lung al dezvoltării, și incapabil de o activitate neîngrădită; dar în ultima formă exterioară, în ființa umană, poate deveni din nou activ. Ea își poate desfășura propria forță și o poate spori fără restricții prin unirea cu Mine..... Forța Mea a fost pusă la dispoziția primelor ființe umane fără măsură; ele au fost echipate într-un mod neobișnuit, deoarece viața lor de încercare pe Pământ era menită să aibă ca rezultat lepădarea învelișului lor pământesc ca fiind complet spiritualizate și întoarcerea din nou în casa Tatălui lor ca adevărați copii.... Dar trebuia să li se supună testul voinței, pe care Eu îl cer de la fiecare ființă creată; trecerea acestui test de către primii oameni ar fi permis cu ușurință tuturor oamenilor care au urmat să atingă scopul final.... (1.11.1953) Prin primele ființe umane am creat ființe pentru Mine Însumi care, în ciuda inadecvării lor.... adică a lipsei lor de perfecțiune ca urmare a apostaziei față de Mine...., au fost totuși capabile să ajungă să Mă cunoască pe Mine Însumi, care s-au recunoscut pe ele însele ca ființe.... care, prin urmare, au fost capabile să recunoască și să îndeplinească voința Mea prin capacitatea lor de a gândi și prin voința lor liberă.... Îmi creasem ființe cărora Mă puteam face înțeles, în ciuda distanței lor față de Mine, care puteau să audă Cuvântul Meu și să lase ca acesta să aibă un efect asupra lor, ceea ce era anterior imposibil în starea de voință legată.... Astfel, ființa umană a fost prima operă pământească a creației care purta în sine un spirit primordial căzut și care trebuia acum să ajute acest spirit primordial să se întoarcă la starea sa inițială pentru a putea crea și lucra din nou ca ființă spirituală liberă în uniune eternă cu Mine.... Aceasta a fost sarcina primei ființe umane create și rămâne sarcina tuturor ființelor umane până la sfârșit, până la spiritualizarea completă a tot ceea ce a căzut.... A fost un test de voință nu prea dificil pe care primul om a trebuit să-l treacă.... Dar pentru acest test trebuia să i se acorde și adversarului Meu dreptul de a-l influența.... Iar omul a cedat acestei influențe.... El a devenit apostat față de Mine a doua oară, și aceasta a fost prima cădere în păcat pe acest Pământ.... cădere în păcat despre care omenirea are cunoștință, chiar dacă nu știe nimic despre apostazia anterioară a spiritualului față de Mine.... Dar acest lucru nu face decât să explice totul.... Căci primul om nu ar fi putut cădea dacă ar fi fost prima operă esențială a creației de la Mine, care ar fi trebuit să fie în deplinătatea puterii și a luminii, deoarece numai perfecțiunea poate ieși din Mine. Căci atunci nicio forță opusă nu ar fi putut avea efect asupra lui. Dar motivul căderii sale se găsește în apostazia spiritelor și, prin urmare, în sufletul ființei umane care nu era încă pe deplin maturizat, care putea să se dovedească pe sine, dar nu trebuia să se dovedească pe sine.... Omul avea totuși intelect și voință liberă și, prin urmare, trebuia să poarte și responsabilitatea pentru sufletul său.... Și, prin urmare, omul trebuia să ispășească vina sa.... Adversarul Meu și-a păstrat puterea asupra spiritului întrupat ca ființă umană, iar pentru fiecare ființă umană acest lucru înseamnă un curs laborios al vieții pământești asociat cu lupta și suferința cu scopul de a scăpa de controlul său.... un scop pe care ființa umană îl poate atinge și ea, deoarece Iisus Hristos a venit în ajutorul rasei umane slăbite de căderea lui Adam în păcat, și astfel răscumpărarea este garantată pentru oricine îl recunoaște ca Fiu al lui Dumnezeu și Răscumpărător al lumii și îl urmează de bunăvoie.... Prima ființă umană ar fi putut construi podul pe care toți urmașii săi ar fi putut ajunge apoi la Mine.... dar, deoarece a căzut, omenirea a trebuit să rămână în robia lui Satana pentru o lungă perioadă de timp până la venirea Răscumpărătorului, până când Iisus Hristos a coborât pe Pământ pentru a construi acum un pod către împărăția spirituală prin suferința și moartea Sa.... prin moartea Sa pe cruce.... (2.11.1953) Decizia de voință, care a fost luată de prima ființă creată de Mine.... de către Lucifer.... nu trebuia în niciun caz să fie privită ca o poruncă, ci mai degrabă, a fost în întregime la latitudinea ființei de a-și îndrepta voința într-o direcție, iar direcția voinței sale s-a bazat exclusiv pe dorința sa de putere și de stăpânire exclusivă. Era foarte conștientă de faptul că a ieșit din Mine, dar se credea capabilă să conducă singură, deoarece nu Mă vedea pe Mine..... Mă recunoștea ca fiind originea sa, dar nu dorea să Mă recunoască.... Și nu Eu am plasat această voință în ființă, ci ființa însăși a schimbat astfel voința liberă pe care i-am dat-o Eu.... Aceasta a fost diferența dintre prima cădere a lui Lucifer și căderea în păcat a primei ființe umane.... căci aceasta din urmă purta încă în sine voința greșită și de aceea i-am dat o poruncă pe care nu trebuia să o încalce.... o poruncă pe care ar fi putut să o respecte cu ușurință dacă nu ar fi fost influențat de spiritul opus, care a avut, prin urmare, o influență puternică asupra ființei umane pentru că, în fond, era încă partea lui.... pentru că nu își recăpătase încă perfecțiunea care făcea imposibilă o cădere. O ființă umană perfect creată nu ar fi putut cădea, adică nu ar fi putut încălca această poruncă, pentru că spiritul desăvârșit din ființa umană l-ar fi reținut de la orice activitate potrivnică lui Dumnezeu..... Cu toate acestea, crearea ființei umane a fost doar rezultatul căderii lui Lucifer și a urmașilor săi, altfel, cu adevărat, nu ar fi fost nevoie să dau substanței spirituale chemate la viață de către Mine forme exterioare ca acoperire. Dar forma ființei umane conținea substanța spirituală căzută și, astfel, ființa umană Adam era deja împovărată de acest păcat trecut, pe care, totuși, l-ar fi putut respinge dacă ar fi ascultat de porunca Mea.... Ar fi fost posibil ca el să răscumpere datoria moștenită.... căderea sa a întârziat la nesfârșit întoarcerea ființei spirituale căzute din nou la Mine, însă a devenit posibilă prin lucrarea de răscumpărare a omului Iisus, Care, fără o poruncă din partea Mea, a făcut ceea ce trebuia să facă omul Adam.... să intre complet în voința Mea și, printr-o viață de iubire, să se unească din nou cu Mine pe Pământ și să ajungă la posesia deplină a puterii și a luminii....

Amin

Traducător

Creation of the human being.... The fall of man....

The fallen spiritual substance needed an endless time for its higher development, and an endless time was also required for My individual creations, which more or less had to evolve in line with the indwelling constrained spiritual substances in order to hold ever more mature spiritual substances. Time and again new forms were created, and time and again these forms were assigned a task.... Hence, earthly creation did not arise in an instant but infinitely long periods of time passed until the spiritual substance of all degrees of maturity found the appropriate external form, since the constantly increasing maturity also necessitated constantly new creations which could accommodate it. But as long as the spirits were subject to the law of compulsion My creative activity meant: Creation of earth as a place to mature for the lowest fallen spirits, which had to acquire the level of maturity that would return free will to the constrained spirits again, which they had abused in the past.... But now an external form had to be created for this fully matured spiritual essence, so that it could test its free will again in this form....

This work of creation was the human being, who differed from all previously arisen creations such that he, apart from free will, was also endowed with intelligence and reason.... with a faculty of thought, with self-awareness and with the ability to interact with his fellow human beings through language, because coexistence provided the necessary conditions for the test of will. The human being’s external form already existed in its last stages in the state of compulsion and was destined to receive countless fully matured substances of soul, but these living beings still acted in a compulsive state as required by natural law, and therefore they were not responsible for their actions.... They only had very limited ability of thought but as receptacles for the spiritual essence, which was fully matured after an endless time of development, they were also works of creation formed by My wisdom and love for this spiritual essence. But only the living beings who possessed free will, intelligence and self-awareness were human beings.... and only then started the plan of spiritualising the latter.... This required that the living creations.... the human beings.... were educated by Me.... that they should use their ability of thought, their intelligence and their free will in accordance with My instructions and by virtue of their free will could then live and work on earth.... that they could shape themselves into Gods but also act in opposition to My advice and My will and regress to the abyss from where they had ascended.... I created the human being....

Having attained a specific degree of maturity I gave the spiritual essence an external form in accordance with My love and wisdom, and the task the human being subsequently had so carry out.... The external form only became a living being after the spiritual essence had entered it.... the composition of innumerable minute particles which, as ‘soul’, gave life to the form. For the spiritual essence is a constantly effective strength and was in fact constrained and incapable of unrestrained activity during the preliminary stages, during the endless process of development. However, in its ultimate external form, in the human being, it can be active again. It can unfold its inherent strength and through unity with Me increase it without limitation.... The first human beings had My strength at their unrestricted disposal, they were extraordinarily well equipped in view of the fact that their test of life on earth should have resulted in their leaving their earthly form completely spiritualised in order to return as true children into their Father’s house again.... But the test of will, which I demand of every created being, was required of them. The first human beings’ passing of this test would have enabled all subsequent generations to reach the final goal with ease.

(01.11.1953) By creating the first human beings I had created beings for Myself who, in spite of their inadequacy.... i.e. their lack of perfection as a result of the apostasy from Me.... could nevertheless have attained realisation of Me Myself since they recognised themselves as living creations.... Thus, due to their ability of thought and their free will, they were able to recognise My will and act in accordance with it.... I had created beings for Myself with whom I could communicate despite their distance from Me, who could hear My Word and let it take effect on them, which was impossible in the earlier state of constrained will.... Thus the human being was the first earthly work of creation which carried a fallen original spirit in himself, and he was then meant to help this original spirit to return to its original state in order to work and create in eternal unity with Me as a free spirit again.... This was the task of the first created human being, and it will remain the task of all people until the end, until the final spiritualisation of all fallen spirits....

The test of will the first human being had to pass was not too difficult.... Yet for the sake of this test My adversary also had to be allowed to exert his influence on him.... And the human being succumbed to this influence.... He deserted Me for the second time, and this was the first fall into sin on this earth.... the original sin which is known to humanity, even if it does not know of the apostasy of the spirits from Me.... But only the latter explains everything.... For the first human being could not have fallen had he been the first created being externalised by Me, as he would have been in full possession of strength and light since only perfection can emerge from Me. In that case he could not have been influenced by an opposing force.

But the reason for his fall is to be found in the apostasy of the spirits and thus in the still immature human soul which could indeed have passed the test but was not obliged to pass it.... Nevertheless, the human being was in possession of intelligence and free will and therefore also had to accept responsibility for his soul.... And thus the human being has to do penance for his guilt.... My adversary kept his authority over the spirit embodied in the human being, and that means a laborious path of struggle and suffering during every human being’s earthly life with the goal to free himself from his control.... The human being is able to achieve this goal because Jesus Christ came to help humanity which was weakened by Adam’s fall into sin, and therefore salvation is assured to everyone who recognises Him as Son of God and Redeemer of the world and follows Him willingly.... The first human being would have been able to built the bridge on which all his descendants could have reached Me.... but since he fell, humanity still had to remain in Satan’s bondage for a long time until the arrival of the Saviour, until Jesus Christ descended to earth in order to build a bridge into the spiritual kingdom by way of His suffering and death.... by way of His crucifixion....

(02.11.1953) The decision of will demanded of My first created being.... of Lucifer.... was by no means to be regarded as a commandment; rather, it was entirely left to the being’s choice to direct its will either way, and the direction of its will was totally based on its yearning for power and dictatorship. It was certainly aware that it had originated from Me but believed that it could also rule on its own because it could not see Me.... It recognised Me as its source but it did not want to acknowledge Me.... And this will was not placed into the being by Me but the being itself had changed the free will I bestowed on it.... This was the difference between the first fall of Lucifer and the first human being’s fall into sin.... because the wrong will was still in the human being and therefore I gave him a commandment which he should not transgress.... a commandment he could easily have kept had the opposing spirit not influenced him. The opposing spirit’s influence on the human being was so strong because the human being was still part of him.... since he had not yet regained perfection, which would have made a fall impossible.

A perfectly created human being could not have fallen, that is, he would not have been able to violate this commandment, because the perfect spirit in the human being would have prevented him from every God-opposing action.... But the creation of the human being was only the consequence of Lucifer’s fall and his followers, or it truly would not have been necessary for Me to give the spirits, who had been brought into life by Me, an external form as a cover. The human form, however, contained the fallen spirit, and therefore the human being Adam was already burdened by the past sin which he nevertheless could have pushed away had he kept My commandment.... It would have been possible for him to redeem the inherited sin.... his fall delayed the fallen spirits’ return to Me for an infinitely long period of time again. Yet is has become possible through the act of Salvation by the man Jesus Who did, without any commandment on My part, what the human being Adam should have done.... to completely accept My will and through a life of love unite with Me again on earth and achieve full possession of strength and light....

Amen

Traducător