• Înapoi

Turmă mică la sfârșit.... Decalajul se lărgește.... Ajutorul lui Dumnezeu....

Prăpastia se va mări tot mai mult între ai Mei și copiii Satanei, căci tot mai mulți oameni se îndepărtează de Mine și se întorc la cel care este Stăpânul materiei în măsura în care acesta încă mai adăpostește spiritualul, care este complet de acord cu el, adică se va îndepărta de Mine. De aceea, voi, cei care vă străduiți spiritual și vă îndreptați gândurile și aspirațiile spre Mine, veți sta mereu din ce în ce mai izolați în mijlocul lumii, veți fi evitați de copiii lumii sau batjocoriți și ridiculizați de semenii voștri care au devenit deja diavoli și sunt lipsiți de orice iubire și credință. Dar atunci vă veți da seama, de asemenea, că sfârșitul nu este departe, pentru că v-am prezis că, la sfârșit, va exista doar o mică turmă care este a Mea, care își recunoaște păstorul în Mine și care respectă vocea Mea. Majoritatea, însă, nu Mă mai cunosc, dar nu fără vină, căci dragostea Mea i-a curtat și pe ei, dar nu au acceptat iubirea Mea, s-au îndepărtat tot mai mult de Mine și au căzut în noaptea cea mai adâncă, pentru că s-au ferit de lumina pe care le-am oferit-o în iubirea Mea. În lume, însă, strălucesc doar flăcăruile nopții și ei aleargă după înfățișare și splendoare, fac ceea ce le poruncește prințul lumii, se străduiesc să aibă bunuri pământești și caută împlinirea în plăcerile lumii, se gândesc doar la confortul fizic, dar nu și la sufletul lor. De fiecare dată intru în calea individului, de fiecare dată se desprind căi înguste din calea largă, căi greu de trecut, pe care Eu stau și încerc să-i trag de pe calea care duce la ruină. Dar ei trec pe lângă Mine cu privirea întoarsă, nu văd pentru că nu vor să vadă.... Dar dacă întâlnesc un mesager de la Mine, ei blasfemiază și încearcă să-i facă rău oriunde pot, împinși de adversarul Meu, căruia îi sunt robi prin voința lor. Darul Meu de har nu este apreciat și voi, slujitorii Mei de pe Pământ, veți rămâne singuri cu cât se apropie mai mult sfârșitul. Dar nu trebuie să vă temeți de nimic, pentru că Eu sunt mereu cu voi și, prin urmare, nu veți fi niciodată singuri. Cu siguranță că veți fi singuri printre necredincioși, dar ai Mei se vor recunoaște unii pe alții, vor rămâne împreună și își vor trage mângâierea și puterea din Cuvântul Meu. Și acest Cuvânt al Meu le va da o compensație pentru tot ceea ce trebuie să se lipsească. Cei care sunt în robia adversarului Meu sunt bine aprovizionați pe Pământ, nu le lipsește nimic. Și de aceea îi privesc cu dispreț pe cei săraci și nevoiași și sunt fără milă. Cu toate acestea, dragostea Mea nu-i abandonează pe ai Mei, chiar dacă greutățile pământești se apropie de ei într-un mod neobișnuit. Ai Mei pot fi recunoscuți prin faptul că ei trăiesc cu siguranță în adversitate fizică, dar sufletele lor sunt lipsite de teamă, deoarece Mă recunosc ca Tată al lor și sunt siguri de grija Mea. Și astfel, ei vor fi adesea întăriți și mângâiați de semenii lor; cu toate acestea, ajutorul Meu va fi, de asemenea, evident, deoarece și Satana lucrează în mod evident. Despărțirea va fi întotdeauna tot mai desăvârșită cu cât se apropie sfârșitul, iar cele două tabere vor duce o luptă una cu cealaltă, copiii Satanei în ură și răutate, ai Mei, pe de altă parte, vor în continuare să îi convertească și să încerce să îi câștige pentru Mine și Împărăția Mea în dragoste. Dar prăpastia se va lărgi până când va deveni de netrecut, până când va veni sfârșitul ultim, ziua Judecății, când caprele vor fi separate de oi și amândouă vor primi pedeapsa sau răsplata în funcție de merite. Căci cine nu este pentru Mine este împotriva Mea, cine nu adună risipește.... Cel care crede în Mine Mă mărturisește și în fața lumii.... dar cel care nu Mă mărturisește aparține adversarului Meu și va avea și el parte de soarta lui, va fi condamnat în ziua judecății, când va vorbi dreptatea Mea, pentru că timpul este împlinit....

Amin

3557 -----

Venind pe nori.... Răpirea.... ------------------------------

Un vuiet neobișnuit va umple aerul când se va apropia Ziua Judecății. Și acesta va fi ultimul semn pentru oameni, dar acesta va fi recunoscut ca atare doar de credincioșii care sunt plini de mare bucurie. Deocamdată ei așteaptă venirea Domnului.... Este nevoie de o credință puternică pentru a vă aștepta ca Dumnezeu să vină pe nori, pentru că este un eveniment de o natură atât de extraordinară încât cei răi nu vor face decât să râdă și să batjocorească atunci când li se vorbește despre el. Cu siguranță că și ei vor auzi vuietul, dar nu Îl văd pe Domnul pe nori și, de aceea, nu acordă prea multă atenție sunetului neobișnuit din aer și nu-și lasă viața să fie tulburată.... sunt gălăgioși și lipsiți de scrupule și umblă după plăcerile lor. Dar credincioșii se vor aduna și se vor pregăti cu inima veselă pentru primirea Domnului. Ei se află la capătul puterilor lor pământești și știu că timpul lor de suferință a luat sfârșit, și cu un singur gând Îl mărturisesc pe Dumnezeu în ultimul ceas, chiar dacă acest lucru va însemna pierderea vieții pământești, deoarece lumea acționează fără milă împotriva lor. Dar apariția Domnului le pune bețe în roate celor răi.... Căci ei deodată văd mulțimea credincioșilor ridicându-se de pe fața pământului și înălțându-se în sus.... În același timp, se aud tunete groaznice, iar oamenii își dau seama cu groază că ceva teribil se va întâmpla cu ei. Înghețați de evenimentul neobișnuit al Răpirii, ei nu mai pot gândi, caută să fugă și văd peste tot același lucru.... flăcări de foc care izbucnesc din Pământ, din care nu există scăpare. Și-și găsesc sfârșitul în cel mai cumplit mod, căci nu există mântuire pentru oamenii care, asemenea dracilor, se dezlănțuie pe Pământ și sunt plini de păcat. Dar turma credincioșilor vede sfârșitul Vechiului Pământ; în fața ochilor lor are loc lucrarea divină de distrugere, în timp ce ei înșiși au scăpat de ea și locuiesc în siguranță într-un loc de pace, așa cum a promis Dumnezeu. Acesta este sfârșitul unei perioade de răscumpărare și începutul uneia noi, de îndată ce Vechiul Pământ va fi refăcut prin voia lui Dumnezeu. Atunci, cei care sunt credincioși lui Dumnezeu vor trăi ca seminție a noii rase umane, cu care începe noua epocă a răscumpărării. Procesul răpirii este de înțeles și, prin urmare, credibil doar pentru ființa umană care are o cunoaștere profundă, dar încununează un timp de anevoioase greutăți și suferințe, este absolvirea și dovada gloriei lui Dumnezeu, Care pregătește și pentru ai Săi o soartă care mărturisește gloria Sa.... Este un act de profundă iubire divină pentru creaturile Sale care recunosc în El pe Tatăl lor din veșnicie, care și-au regăsit drumul spre El și au devenit una cu El prin iubire.... pentru că El Însuși poate umbla acum printre ei, fiindcă nu există nici un obstacol în calea iubirii divine dacă ființa umană a devenit ea însăși iubire....

Amin

Kleine Herde am Ende.... Kluft erweitert sich.... Gottes Hilfe....

Die Kluft wird immer größer werden zwischen den Meinen und den Kindern des Satans, denn immer mehr entfernen sich die Menschen von Mir und wenden sich dem zu, der Herr der Materie ist insofern, als diese noch das Geistige birgt, das vollkommen seines Sinnes ist, d.h. Mir abgewandten Willens. Daher werdet ihr, die ihr geistig strebt und Mir euer Denken und Trachten zuwendet, stets mehr und mehr isoliert dastehen inmitten der Welt, ihr werdet gemieden von den Kindern der Welt oder verlästert und verspottet von den schon zu Teufeln gewordenen Mitmenschen, die bar sind jeder Liebe und jeglichen Glaubens. Doch dann erkennet ihr auch, daß das Ende nicht mehr weit ist, denn dieses habe Ich euch vorausgesagt, daß am Ende nur noch eine kleine Herde sein wird, die Mein ist, die in Mir ihren Hirten erkennt und Meiner Stimme achtet. Die Mehrzahl aber kennt Mich nicht mehr, doch nicht ohne Verschulden, denn Meine Liebe warb auch um sie, doch sie nahmen Meine Liebe nicht an, sie strebten immer mehr ab von Mir und gerieten in tiefste Nacht, weil sie das Licht scheuten, das Ich ihnen in Meiner Liebe darbot. In der Welt aber leuchten nur Irrlichter, und ihrem Schein und Glanz jagen sie nach, sie tun, was der Fürst der Welt ihnen gebietet, sie streben irdischen Besitz an und suchen in den Genüssen der Welt Erfüllung, sie gedenken nur körperlichen Wohlbehagens, nicht aber ihrer Seele. Immer wieder trete Ich den einzelnen in den Weg, immer wieder zweigen sich vom breiten Weg schmale, schwer passierbare Pfade ab, wo Ich stehe und sie herüberzuziehen versuche von dem Wege, der ins Verderben führt. Sie aber gehen abgewandten Blickes an Mir vorüber, sie sehen nicht, weil sie nicht sehen wollen.... So sie aber einen Sendboten von Mir treffen, dann lästern sie und suchen ihm zu schaden, wo sie nur können, angetrieben von Meinem Gegner, dem sie hörig sind durch ihren Willen. Meine Gnadengabe findet keinen Anklang, und ihr, Meine Diener auf Erden, werdet vereinzelt dastehen, je näher es dem Ende zugeht. Doch ihr brauchet nichts zu fürchten, weil Ich stets bei euch bin und ihr darum niemals einsam seid. Ihr werdet wohl allein stehen unter Ungläubigen, doch die Meinen erkennen sich und halten zusammen und schöpfen Trost und Kraft aus Meinem Wort. Und dieses Mein Wort wird ihnen Ersatz geben für alles, was sie entbehren müssen. Die Meinem Gegner hörig sind, sind irdisch wohlversorgt, ihnen mangelt nichts. Und darum sehen sie herab auf die dürftigen, notleidenden Menschen, und sie sind ohne Erbarmen. Doch Meine Liebe verlässet die Meinen nicht, wenngleich die irdische Not an sie herantritt in ungewöhnlicher Weise. Daran sind die Meinen zu erkennen, daß sie wohl in Not des Leibes leben, aber ihre Seelen frei sind von Angst, weil sie Mich als ihren Vater erkennen und Meiner Fürsorge gewiß sind. Und so werden sie gestärkt und getröstet werden oft von den Mitmenschen; doch auch offensichtlich wird Meine Hilfe sein, wie auch der Satan offensichtlich wirkt. Die Trennung wird stets mehr und mehr vollzogen, je näher das Ende ist, und die beiden Lager werden einen Kampf miteinander führen, die Kinder des Satans in Haß und Lieblosigkeit, die Meinen dagegen wollen sie noch bekehren und versuchen in Liebe sie zu gewinnen für Mich und Mein Reich. Doch die Kluft erweitert sich, bis sie unüberbrückbar geworden ist, bis das letzte Ende kommt, der Tag des Gerichtes, da die Böcke von den Schafen geschieden werden und beide Strafe oder Lohn empfangen nach Verdienst. Denn wer nicht für Mich ist, der ist wider Mich, wer nicht sammelt, der zerstreut.... Wer an Mich glaubt, der bekennt Mich auch vor der Welt.... wer aber nicht Mich bekennet, der gehört Meinem Gegner an, und er wird auch dessen Los teilen, er wird verurteilt werden am Tage des Gerichtes, wo Meine Gerechtigkeit sprechen wird, weil die Zeit erfüllt ist....

Amen