• Înapoi

Pocăința sufletelor care au respins darul divin al harului....

În mare suferință spirituală se află sufletele de care M-am apropiat prin Cuvântul pe care nu l-au acceptat ca fiind vocea Tatălui. Căci ele au capacitatea de a recunoaște, le lipsește doar voința de a examina serios. Cu toate acestea, într-o zi aceste suflete vor ajunge să cunoască și atunci vor simți remușcări copleșitoare pentru că nu au evaluat un dar prețios de har de la Mine, iar reproșurile lor vor fi chinuri nemăsurate. Oricine primește darul Meu de har este, într-o anumită măsură, chemat la activitate spirituală, deoarece îi cunosc gradul de maturitate a sufletului pe care vreau să-l ajut să se înalțe mai departe. El este capabil să recunoască de îndată ce este dispus să se miște în adevăr. Prin urmare, el se află acum la o răscruce de drumuri, pentru a merge spre adevărul etern sau spre lume, iar acum este voința sa proprie ce cale alege. O persoană care poate să meargă pe două căi și care acum alege de bunăvoie calea greșită trebuie să răspundă pentru aceasta, iar sufletul simte acest lucru în mod inconștient și, prin urmare, este în suferință, chiar dacă intelectul ființei umane ar dori să alunge astfel de îndoieli. Există mari contradicții spirituale pe care sufletul și intelectul le schimbă acum, iar ființa umană este binecuvântată dacă sufletul mai poate convinge intelectul de eroarea sa înainte de a fi prea târziu, adică înainte ca sufletul să părăsească învelișul pământesc. Dar dacă intră în împărăția spirituală într-o stare de întuneric, atunci lumina, care ar trebui să-i aducă iluminarea, arde în el ca un foc, deoarece conștiința rămâne cu el chiar și în starea de ignoranță, că el locuiește în întuneric din vina sa, deoarece a fugit de lumina pe care dragostea și harul Meu au aprins-o pentru el. (1.5.1950) Atunci el trăiește într-un mare chin, tânjind după acest mare dar al harului care nu-i mai poate fi oferit odată ce a fost respins. Deși poate fi ajutat de ființele de lumină, acestea nu apar sufletului ca aducătoare de lumină, în schimb, liberul arbitru al sufletului este pus la încercare într-un mod diferit, astfel încât acesta se află din nou în fața unei răscruci.... să urmeze sufletele de lumină care, deși nu se dezvăluie, vor să-l ajute.... sau să rămână din nou încăpățânat și să respingă ajutorul ființelor de lumină. Așa cum pe Pământ ființa umană nu este obligată să accepte lumina care strălucește de Sus pe Pământ, tot așa în împărăția spirituală voința sufletelor este decisivă în ceea ce privește modul în care se adaptează la ajutorul pe care iubirea Mea eternă îl acordă întotdeauna pentru a le ghida în sus. Pe Pământ, însă, ele au un dar de har extrem de mare în Cuvântul Meu, care le va aduce cu siguranță maturitatea spirituală. Și, prin urmare, este iresponsabil să nu acorde atenție Cuvântului Meu, care le este oferit de Sus, și astfel să adopte o atitudine indiferentă sau complet negativă față de el. Și este de înțeles că trebuie să fie extrem de dureros pentru un suflet dacă a ignorat cel mai sigur mijloc de a obține viața veșnică și acum locuiește într-o stare jalnică în sferele spirituale, unde domnesc întunericul și mizeria. Cu toate acestea, a fost voința lui liberă, și-a creat singur starea jalnică prin voința lui și trebuie acum să o suporte sau să se străduiască să se schimbe din nou de bunăvoie, folosind astfel toate oportunitățile pe care dragostea și mila Mea le creează pentru el în lumea de dincolo, astfel încât să poată încă să se înalțe și să intre în împărăția luminii, chiar dacă numai după un timp infinit de lung. Doar voința lui îi pregătește soarta în eternitate.... Voința lui trezește sufletul la viață, dar poate fi și cauza morții spirituale....

Amin

GRIZODUŠJE DUŠA KOJE SU ODBILE BOŽANSKE DAROVE MILOSTI....

Duše će se naći u ozbiljnjim duhovnim poteškoćama ako Sam im bio pristupio u Riječi a oni ju nisu prihvatili kao Očev glas. Jer one imaju sposobnost prepoznati ju, njima samo nedostaje volje najozbiljnije ju razmotriti. Ipak jednog će dana ove duše to realizirati i onda će njihovo grizodušje što nisu iskoristile Moj dragocjeni dar milosti biti ogromno i njihovi će samo-prijekori biti nezamislive muke. Svatko kome je ponuđen Moj dar milosti je u stvari bio pozvan raditi duhovno, pošto Ja znam stupanj zrelosti njegove duše i želim unaprijediti njezin napredak. On je sposoban razumjeti čim je voljan živjeti u istini. Otud će se suočiti sa presudnom odlukom da ili slijedi vječnu istinu ili svijet, i onda je na njegovoj volji odabrati koji će put slijediti. Posljedično tome, osoba koja može odlučiti između dva pravca i dobrovoljno krene pogrešnim putem mora za to odgovarati. Duša je podsvjesno svjesna ovog i prema tome u neprilici, čak ako intelekt ljudskog bića želi otjerati takva razmatranja. Onda će se duša i intelekt svađati u svezi značajnih duhovnih neslaganja, i blažena je osoba čija je duša i dalje u stanju uvjeriti intelekt o njegovoj pogrešci prije nego bude prekasno, to jest, prije nego duša napusti njezinu smrtnu čauru/omotač.

Ali ako uđe u duhovno kraljevstvo u mračnom stanju onda će doživjeti svjetlo, koje bi ju trebalo osvijetliti, kao vatru unutar sebe. Jer čak u stanju neznanja će duša ostati svjesna činjenice da boravi u tami zbog svoje vlastite greške, pošto je pobjegla od svjetla koje je bilo zapaljeno od strane Moje ljubavi i milosti. Onda će živjeti u velikoj patnji i žudjeti za ovim ogromnim darom milosti, kojeg ona ne može ponovno primiti jednom kada je bio odbijen. Iako ona može biti potpomognuta od strane svjetlosnih bića oni se duši neće prikazati kao nositelji svjetla, umjesto toga dušina je slobodna volja testirana na drugačiji način, tako da će opet morati donijeti presudnu odluku.... slijediti pomoć svjetlosnih duša, koje sebe ne identificiraju već žele biti od pomoći.... ili ostati tvrdoglava i odbiti pomoć/potporu svjetlosnih bića. Baš kao što ljudsko biće na Zemlji nije prisiljeno prihvatiti svjetlo koje odgore sjaji na Zemlju, volja dušâ u duhovnom kraljevstvu također odlučuje da li će one prihvatiti pomoć koja im je neprestano nuđena od strane Moje vječne ljubavi kako bi ih vodila ka napretku.

One na Zemlji, međutim, imaju u Mojoj Riječi jedan izvanredan dar milosti, koji će sa sigurnošću rezultirati u njihovoj duhovnoj zrelosti. Prema tome, neodgovorno je ignorirati Moju Riječ koja je ljudima ponuđena odgore, i biti indiferentan ili spram nje potpuno negativno naklonjen. I, razumljivo, za dušu mora biti izuzetno depresivno znati da je zanemarila najsigurnija sredstva za postizavanje vječnog života i mora boraviti u nesretnom stanju u duhovnoj sferi mraka i bijede. Ipak to je bilo njezinom vlastitom voljom, sama će stvoriti žaljenja vrijedno stanje i sada ga ili treba istrpjeti ili dobrovoljno stremiti ka promjeni, time iskoristiti svaku mogućnost koju joj Moja ljubav i milosrđe osiguravaju tako da bi i dalje bila sposobna uzdignuti se i ući u kraljevstvo svjetla, makar tek nakon beskonačno dugog vremena. Jedino volja duše stvara njezinu sudbinu u onostranom.... njezina volja budi dušu u život, baš kao što može prouzročiti njezinu duhovnu smrt.

AMEN