• Înapoi

Pocăința sufletelor care au respins darul divin al harului....

În mare suferință spirituală se află sufletele de care M-am apropiat prin Cuvântul pe care nu l-au acceptat ca fiind vocea Tatălui. Căci ele au capacitatea de a recunoaște, le lipsește doar voința de a examina serios. Cu toate acestea, într-o zi aceste suflete vor ajunge să cunoască și atunci vor simți remușcări copleșitoare pentru că nu au evaluat un dar prețios de har de la Mine, iar reproșurile lor vor fi chinuri nemăsurate. Oricine primește darul Meu de har este, într-o anumită măsură, chemat la activitate spirituală, deoarece îi cunosc gradul de maturitate a sufletului pe care vreau să-l ajut să se înalțe mai departe. El este capabil să recunoască de îndată ce este dispus să se miște în adevăr. Prin urmare, el se află acum la o răscruce de drumuri, pentru a merge spre adevărul etern sau spre lume, iar acum este voința sa proprie ce cale alege. O persoană care poate să meargă pe două căi și care acum alege de bunăvoie calea greșită trebuie să răspundă pentru aceasta, iar sufletul simte acest lucru în mod inconștient și, prin urmare, este în suferință, chiar dacă intelectul ființei umane ar dori să alunge astfel de îndoieli. Există mari contradicții spirituale pe care sufletul și intelectul le schimbă acum, iar ființa umană este binecuvântată dacă sufletul mai poate convinge intelectul de eroarea sa înainte de a fi prea târziu, adică înainte ca sufletul să părăsească învelișul pământesc. Dar dacă intră în împărăția spirituală într-o stare de întuneric, atunci lumina, care ar trebui să-i aducă iluminarea, arde în el ca un foc, deoarece conștiința rămâne cu el chiar și în starea de ignoranță, că el locuiește în întuneric din vina sa, deoarece a fugit de lumina pe care dragostea și harul Meu au aprins-o pentru el. (1.5.1950) Atunci el trăiește într-un mare chin, tânjind după acest mare dar al harului care nu-i mai poate fi oferit odată ce a fost respins. Deși poate fi ajutat de ființele de lumină, acestea nu apar sufletului ca aducătoare de lumină, în schimb, liberul arbitru al sufletului este pus la încercare într-un mod diferit, astfel încât acesta se află din nou în fața unei răscruci.... să urmeze sufletele de lumină care, deși nu se dezvăluie, vor să-l ajute.... sau să rămână din nou încăpățânat și să respingă ajutorul ființelor de lumină. Așa cum pe Pământ ființa umană nu este obligată să accepte lumina care strălucește de Sus pe Pământ, tot așa în împărăția spirituală voința sufletelor este decisivă în ceea ce privește modul în care se adaptează la ajutorul pe care iubirea Mea eternă îl acordă întotdeauna pentru a le ghida în sus. Pe Pământ, însă, ele au un dar de har extrem de mare în Cuvântul Meu, care le va aduce cu siguranță maturitatea spirituală. Și, prin urmare, este iresponsabil să nu acorde atenție Cuvântului Meu, care le este oferit de Sus, și astfel să adopte o atitudine indiferentă sau complet negativă față de el. Și este de înțeles că trebuie să fie extrem de dureros pentru un suflet dacă a ignorat cel mai sigur mijloc de a obține viața veșnică și acum locuiește într-o stare jalnică în sferele spirituale, unde domnesc întunericul și mizeria. Cu toate acestea, a fost voința lui liberă, și-a creat singur starea jalnică prin voința lui și trebuie acum să o suporte sau să se străduiască să se schimbe din nou de bunăvoie, folosind astfel toate oportunitățile pe care dragostea și mila Mea le creează pentru el în lumea de dincolo, astfel încât să poată încă să se înalțe și să intre în împărăția luminii, chiar dacă numai după un timp infinit de lung. Doar voința lui îi pregătește soarta în eternitate.... Voința lui trezește sufletul la viață, dar poate fi și cauza morții spirituale....

Amin

Arrepentimiento de las almas que rechazaron la Dadiva de la Gracia divina

En una gran aflicción espiritual se encuentran las almas a las que Yo me dirigí en la Palabra, si ellas no la querían aceptar como Voz del Padre. Porque tienen la facultad para reconocerla - pero lo que les falta es una voluntad dispuesta para examinarla seriamente. Pero vendrá el día en que también estas almas llegarán al reconocimiento, y entonces tendrán grandes remordimientos por no haber aprovechado de un Regalo de Gracia delicioso, y sus propios reproches les producirán tormentos inconmensurables.

Aquel al que está ofrecida la Dádiva de mi Gracia, en cierto sentido está designado para la actividad espiritual, porque Yo conozco su grado de madurez espiritual al que quiero fomentar. Él es capaz de reconocer, si tan sólo está dispuesto a moverse dentro de la Verdad. De modo que se encuentra en la encrucijada para continuar o a la eterna Verdad o al mundo; de modo que es cosa de su propia voluntad para cual de los dos caminos se decide.

Un hombre que tiene la alternativa de dos caminos y se decide por el erróneo, tendrá que responder por ello. El alma lo siente subconscientemente, aunque su intelecto quiera disipar estas dudas. Se trata de grandes contradicciones espirituales que el alma y el intelecto cuestionan, y bendito es aquel hombre cuya alma todavía logra a convencer al intelecto de su error, antes de que sea demasiado tarde... es decir, antes de que el alma abandone su envoltura terrenal.

Pero una vez que el alma en su estado de tinieblas entre en el Reino espiritual, la Luz que le debía traer iluminación quemará en ella como un fuego, porque a pesar de su estado de ignorancia queda consciente que es por su propia culpa que permanece en tinieblas, porque huyó de la Luz que mi Amor y mi Gracia le habían encendido. Entonces vive en gran pena con nostalgia por esa gran Dádiva de Gracia, la que ya no le puede ser consentida una vez que la haya rechazado.

Los seres de Luz le pueden ayudar, pero estos no se presentan como portadores de Luz, sino el alma de nuevo está puesta a prueba, de otra forma, de modo que de nuevo se encuentra ante una encrucijada... pues pueden seguir a los seres de Luz -los que no se dan de conocer pero le quieren ayudar- o pueden permanecer en su terquedad y rechazar la asistencia de los seres de Luz.

Igual que los hombres en la Tierra no están obligados a aceptar la Luz que desde lo Alto irradia a la Tierra, también en el Reino espiritual lo que importa es la voluntad, la actitud que las almas adoptan ante la ayuda que mi eterno Amor siempre les ofrece para guiarlas hacia lo Alto.

Pero en la Tierra poseen una gran Dádiva de Gracia en mi Palabra, la que con certeza les trae la madurez espiritual. Por eso es una gran irresponsabilidad el no observar mi Palabra que les está ofrecida desde la Altura, y demostrar indiferencia u oposición ante ella.

Se comprende que un alma debe encontrarse muy agobiada cuando ha ignorado el medio más seguro para alcanzar la Vida eterna, y ahora se encuentra en un estado lamentable en las esferas espirituales allí donde reinan tinieblas y desgracia. Pero así lo quiso su libre voluntad, de modo que ella misma se ha creado este estado desgraciado al que ahora tiene que aguantar. O, todavía con su libre voluntad, tiene que proceder a un cambio, es decir, que debe aprovechar de cada oportunidad que mi Amor y mi Misericordia le facilitan en el Más Allá... para que a pesar de todo aún siga dirigiéndose hacia la Altura y pueda entrar en el Reino de Luz, aunque sea después de un tiempo eterno.

Es únicamente su propia voluntad la que le prepara su suerte en la eternidad, pues la voluntad despierta su alma a la vida... tanto como también puede ser la causa para la muerte espiritual.

Amén.