• Înapoi

Revederea în lumea de dincolo în stare de maturitate....

În împărăția spirituală se recunosc între ele sufletele care se află în aceeași stare de maturitate și sunt receptive la lumină într-o anumită stare de maturitate, care au deci capacitatea de a vedea spiritual, în timp ce sufletele din întuneric nu se recunosc între ele, chiar dacă au fost unite pe Pământ. Atunci ele pot percepe cu siguranță ființe și pot, de asemenea, intra în contact cu ele, dar nu se poate pune problema recunoașterii, deoarece nu mai posedă caracteristici fizice și este necesar un anumit grad de maturitate pentru a vedea lucrurile spirituale. Însă un suflet de lumină poate regăsi un suflet pe care îl cunoaște de pe Pământ și se poate apropia de el fără a fi însă recunoscut de acesta, motiv pentru care sufletele de lumină pot ajuta și ele, dar într-un văl, astfel încât radiațiile de lumină emanate de ele să nu exercite o influență coercitivă asupra ființelor imperfecte. Și iată de ce astfel de suflete, care au plecat de pe Pământ în mod imatur, vor găsi în împărăția spirituală suflete ajutătoare care se vor apropia de ele pentru că dragostea le-a unit cu cele de pe vremea când încă trăiau pe Pământ. Cu toate acestea, sufletul trebuie să se deschidă de bunăvoie la învățăturile și sfaturile lor. I se poate indica calea cea bună, dar acum trebuie să o urmeze singur..... Dacă, pe de altă parte, sufletele au ajuns la un grad de maturitate care le permite să fie amândouă receptive la lumină, chiar dacă în forțe diferite, ele posedă și capacitatea de a vedea spiritual și se recunosc reciproc spre o bucurie de nedescris. Iar acum se reunesc pentru a lucra împreună, completându-se și instruindu-se reciproc și exprimându-se întotdeauna în iubire, ceea ce face sufletul nespus de fericit. O reîntâlnire în împărăția spirituală este, prin urmare, certă, numai că poate dura și ceva timp până când un suflet intră în sferele de lumină și abia atunci îi vede din nou pe cei dragi, recunoscând că aceștia i-au fost adesea aproape ca sfătuitori și ghizi pe drumul spre înălțare. Fericirea de a fi reunit este de nedescris și depășește o mare parte din suferințele pe care sufletele trebuie să le îndure în lumea de dincolo până când ajung în lumină. Dar acolo unde un suflet de lumină ajută prin iubirea sa, acolo se va ajunge cu siguranță la țintă, căci iubirea este cea mai puternică putere care îl ajută pe cel încă neîmpăcat, care îi asigură și intrarea în împărăția spirituală, în împărăția luminii și a fericirii....

Amin

Het weerzien in het hiernamaals in de staat van voltooiing

In het geestelijke rijk herkennen die zielen elkaar die zich in dezelfde graad van rijpheid bevinden en in een bepaalde graad van rijpheid ontvankelijk zijn voor licht. Die dus in staat zijn geestelijk te kunnen zien, terwijl de zielen in de duisternis elkaar niet herkennen ofschoon zij op de aarde met elkaar waren verbonden. Zij kunnen dan wel wezens waarnemen en met hen in contact treden, maar van een herkennen kan geen sprake zijn - want lichamelijke kenmerken bezitten zij niet meer en geestelijk zien vereist een bepaalde graad van rijpheid.

Een lichtziel echter kan een haar van de aarde bekende ziel weervinden en haar ook naderen zonder echter door deze herkend te worden. Om welke reden de lichtzielen ook helpend kunnen bijstaan, maar wel verhuld, zodat de lichtstraling die van hen uitgaat geen dwingende invloed uitoefent op de onvolkomen wezens.

Daarom vinden zulke op de aarde niet voltooide, gestorven zielen in het geestelijke rijk hulpvaardige zielen die hen tegemoet komen omdat liefde ze met elkaar verbond, toen zij nog op aarde waren.

Toch moet de ziel zich uit eigen wil voor hun onderrichtingen en raadgevingen openstellen. Haar kan de juiste weg gewezen worden, maar zij moet die echter nu zelf gaan. Bevinden zich daarentegen zielen in zo'n rijpheidsgraad dat zij beiden ontvankelijk zijn voor licht, al is het ook in verschillende sterkte, dan zijn zij ook bekwaam geestelijk te zien en herkennen elkaar tot hun onbeschrijflijke vreugde. En zij komen nu bijeen om gezamenlijk te werken, elkaar aanvullend en lerend en zich steeds in liefde uitend, wat de ziel buitengewoon gelukkig maakt.

Een weerzien in het geestelijke rijk staat dus vast, alleen kan het nog geruime tijd duren tot een ziel in die lichtsferen binnengaat en dan pas haar geliefden weerziet. En dan beseft zij dat dezen haar reeds vaak nabij waren als raadgevers en leiders op de weg naar boven.

De zaligheid van het terugvinden is onbeschrijfelijk en weegt tegen veel leed op dat de zielen in het hiernamaals eerst moeten verdragen, tot zij tot het licht komen. Maar waar een lichtziel helpt door haar liefde, daar wordt ook het doel zeker bereikt. Want de liefde is de sterkste kracht die de nog onverloste helpt, die hem ook het binnengaan in het geestelijke rijk verzekert, in het rijk van licht en zaligheid.

Amen