• Înapoi

Indiferența.... Intervenție divină....

O apatie de neconceput față de tot ceea ce este spiritual a pus stăpânire pe oameni și a apărut o stare unde este dificil pentru slujitorii lui Dumnezeu să fie ascultați pentru a răspândi Cuvântul lui Dumnezeu. Oamenii sunt complet captivi prin grija lor pentru viața pământească și a încetat orice contact cu lumea spirituală prin intermediul gândurilor care se aplică lui Dumnezeu sau sufletelor lor, astfel încât este de asemenea imposibil ca ființele de lumină din împărăția spirituală să aibă un efect mental asupra oamenilor. Și astfel, ei se îndepărtează tot mai mult de scopul real, devin mai materialiști ca niciodată și se află pe calea unei stagnări spirituale complete, cu pericolul declinului până la sfârșitul apropiat. Voința oamenilor este slăbită și ei nu recurg la singurul mijloc de a o întări prin invocarea lui Iisus Hristos, prin rugăciune sinceră pentru putere și tărie. Un gând venit din inimă către Răscumpărătorul divin, o rugăminte de ajutor spiritual și pământesc, le-ar aduce oamenilor voința sporită. Cu toate acestea, ei nu-L recunosc pe Iisus Hristos sau sunt indiferenți față de problema răscumpărării, dacă nu-L resping direct. Și, prin urmare, le lipsește de asemenea orice putere pentru strădania spirituală, deoarece le lipsește voința serioasă pentru aceasta. Dar pentru ca Cuvântul lui Dumnezeu să devină eficient în ei, atunci voința ființei umane trebuie să fi devenit mai întâi activă, și astfel ființa umană trebuie să fie atentă la cel care îi transmite Cuvântul lui Dumnezeu. Cu toate acestea, slujitorii lui Dumnezeu au mai multe șanse să întâmpine rezistență dacă vor să se facă auziți..... Ei sunt ascultați cu reticență, ridiculizați sau respinși cu bruschețe.... Nu există câmp pentru lucrătorii Domnului, iar sămânța cade pe pământ pietros. Înștiințările și avertismentele omenești nu sunt de nici un folos, Cuvântul lui Dumnezeu proclamat prin gura omului nu este acceptat. Și astfel, Dumnezeu trebuie să Se exprime și să vorbească cu un glas pe care urechea umană trebuie să-l audă, chiar împotriva voinței sale..... Respingerea oamenilor impune acest lucru dacă Dumnezeu nu vrea ca ei să piară și să se scufunde într-o noapte spirituală completă. Ei nu mai acceptă de bunăvoie indicațiile spirituale și, astfel, ei trebuie să fie forțați să-și trimită gândurile lor în împărăția spirituală, chiar dacă rămâne în continuare la voia lor dacă vor să locuiască în ea sau să fugă din ea de îndată ce Dumnezeu a vorbit. Faptul că Dumnezeu se va exprima a fost stabilit pentru eternitate, astfel încât oamenilor li se va oferi încă o ultimă șansă de a se trezi din apatia lor și de a-și îndrepta gândurile în sus, deoarece intervenția lui Dumnezeu este prea evidentă.... deoarece vocea Lui va răsuna puternic, deoarece El se va exprima prin forțele naturii, iar oamenii vor trăi un spectacol plin de groază care le va face recunoscută puterea lui Dumnezeu, dacă nu sunt complet încăpățânați și robiți de adversarul lui Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu, în dragostea Sa, folosește toate mijloacele pentru a câștiga încă sufletele oamenilor înainte de sfârșit, însă nu îngrădește libertatea voinței. Și oricine își amintește de Răscumpărătorul divin în ceasurile de adversitate și disperare pământească, care se apropie de El în rugă, va primi puterea de a crede, iar intervenția divină nu va trece pe lângă el fără să lase urme, ci îl va recunoaște pe Dumnezeu prin ea și își va schimba voința. Nu-i va lipsi puterea de a duce la îndeplinire ceea ce a jurat lui Dumnezeu în ceasurile de cea mai mare nevoie.... el îi va fi credincios din ceas în ceas.... Și binecuvântat este cel care îl recunoaște pe Dumnezeu înainte de a fi prea târziu. Lui i se mai acordă un scurt timp de har pe care îl poate folosi până la sfârșit, căci acesta este aproape....

Amin

Teilnahmslosigkeit.... Göttlicher Eingriff....

Eine unfaßbare Teilnahmslosigkeit allem Geistigen gegenüber hat sich der Menschen bemächtigt, und es ist ein Zustand eingetreten, wo es schwer ist für die Diener Gottes, Gehör zu finden, um das Wort Gottes zu verbreiten. Es sind die Menschen gänzlich gefangengenommen von der Sorge um das irdische Leben, und jegliche Verbindung mit der geistigen Welt durch Gedanken, die Gott oder ihrer Seele gelten, ist eingestellt, so daß es unmöglich ist auch für die Lichtwesen des geistigen Reiches, gedanklich auf die Menschen einzuwirken. Und so entfernen sie sich immer mehr vom eigentlichen Ziel, sie werden materieller denn je und sind auf dem Wege zum völligen geistigen Stillstand mit der Gefahr des Rückganges bis zum nahen Ende. Es ist der Wille der Menschen geschwächt, und sie greifen nicht zu dem einzigen Mittel, diesen zu stärken durch Anrufung Jesu Christi, durch inniges Gebet um Kraft und Stärke. Ein aus dem Herzen kommender Gedanke an den göttlichen Erlöser, ein Bittruf um Hilfe geistig und irdisch, würde den Menschen den vermehrten Willen eintragen. Doch sie erkennen Jesus Christus nicht an, oder sie stehen dem Erlösungsproblem gleichgültig gegenüber, so sie Ihn nicht direkt abweisen. Und darum fehlt ihnen auch jegliche Kraft zum geistigen Streben, weil ihnen der ernste Wille dazu fehlt. Soll aber das Wort Gottes wirksam werden an ihnen, dann muß der Wille des Menschen zuvor tätig geworden sein, und also muß der Mensch Achtsamkeit schenken dem, der ihm das Wort Gottes vermittelt. Die Diener Gottes aber stoßen eher auf Widerstand, so sie sich zu Gehör bringen wollen.... Sie werden unwillig angehört, verlacht oder schroff abgewiesen.... Es ist kein Feld für die Arbeiter des Herrn, und die Saat fällt auf steinigen Boden. Menschliche Mahnungen und Warnungen fruchten nicht, das Wort Gottes, durch Menschenmund verkündet, wird nicht angenommen. Und so muß Gott Selbst Sich äußern und mit einer Stimme sprechen, die das menschliche Ohr vernehmen muß auch wider seinen Willen.... Die Ablehnung der Menschen erfordert dies, so Gott sie nicht untergehen und in völliger Geistesnacht versinken lassen will. Freiwillig nehmen sie keine geistigen Hinweise mehr entgegen, und also müssen sie gezwungenerweise ihre Gedanken in das geistige Reich senden, wenngleich es auch dann noch ihrem Willen überlassen bleibt, ob sie darin verweilen oder ihm entfliehen wollen, sowie Gott gesprochen hat. Daß Gott Sich äußert, ist bestimmt seit Ewigkeit, auf daß den Menschen noch eine letzte Gelegenheit geboten wird, aus ihrer Teilnahmslosigkeit zu erwachen und ihr Denken nach oben zu lenken, weil der Eingriff Gottes zu offensichtlich ist.... weil Seine Stimme gewaltig ertönen wird, weil Er Sich äußern wird durch die Naturgewalten und die Menschen voller Entsetzen ein Schauspiel erleben, das ihnen Gottes Macht erkennbar werden läßt, so sie nicht gänzlich verstockt und dem Gegner Gottes hörig sind. Denn Gott wendet in Seiner Liebe alle Mittel an, um die Seelen der Menschen noch zu gewinnen vor dem Ende, doch die Freiheit des Willens beschneidet Er nicht. Und wer des göttlichen Erlösers gedenkt in den Stunden irdischer Not und Verzweiflung, wer sich Ihm bittend naht, dem wird die Kraft übermittelt werden zum Glauben, und der göttliche Eingriff wird nicht spurlos an ihm vorübergehen, er wird Gott daran erkennen und seinen Willen wandeln. Ihm wird es nicht an Kraft mangeln, auszuführen, was er in Stunden höchster Not Gott gelobet.... er wird Ihm von Stund an treu sein.... Und gesegnet, wer Gott erkennet, bevor es zu spät ist. Ihm ist noch eine kurze Gnadenzeit bewilligt, die er nützen kann bis zum Ende, denn dieses steht nahe bevor....

Amen