• Înapoi

Vocea puternică a lui Dumnezeu. Sfârșitul luptei

Vocea lui Dumnezeu va răsuna puternic și ferm, și soarta națiunilor va fi decisă, pentru că Dumnezeu Însuși va pronunța judecata prin forțele naturii. Și nimeni nu se va putea opune sentinței Sale, pentru că va fi dreaptă și îi va lovi pe oamenii care sunt vinovați de marea mizerie și care nu vor să vadă nedreptatea lor. Va fi un eveniment extrem de trist și nenumărați oameni își vor pierde viața, dar evenimentul este de asemenea de neoprit, deoarece oamenii nu mai pot fi zguduiți de nimic de ceea ce realizează voința umană și, prin urmare, trebuie să fie tulburați de un eveniment pe care voința umană nu-l poate evita sau curma și care, prin urmare, provoacă o mare groază, deoarece fiecare vede moartea în fața ochilor săi și trebuie să se pregătească pentru sfârșitul temporal.

Și acest eveniment se apropie tot mai mult, trece zi după zi fără ca omenirea să se schimbe, iar îndelunga răbdare a lui Dumnezeu încă ezită pentru a le mai da oamenilor posibilitatea de a se întoarce înainte ca vocea Lui să răsune.

Dar acum, evenimentele mondiale se apropie și ele de sfârșit, pentru că evenimentele naturale se pregătesc, pentru că interiorul Pământului este în agitație și așteaptă doar momentul în care Dumnezeu dă libertate forțelor naturii pentru a se putea dezlănțui. Pentru că oamenii nu pot găsi nici un scop, Dumnezeu intervine și îi pune capăt. Lucrurile rele se vor sfârși, dar rezultatul va fi și mai rău, pentru că oamenii vor fi într-o suferință teribilă și vor fi complet dezorientați în fața forțelor naturii dezlănțuite. Ei nu pot nici să fugă, nici să-și oprească sau să-și reducă furia, sunt la mila lor și au un singur Salvator în care se pot încrede în necazul lor, pe care Îl pot chema în ajutor și care are puterea de a-i ajuta.

Dar numai câțiva Îl recunosc, câțiva se simt vinovați și așteaptă cu umilință sentința Lui în cunoașterea păcătoșeniei lor. Iar Dumnezeu îi va accepta și pe acești puțini în orele de distrugere pe care voința divină le va permite să vină, pentru că altfel adversitatea spirituală nu poate fi remediată, iar adversitatea pământească este în mod constant sporită de voința umană. Și pentru că oamenii nu pot găsi un scop, Dumnezeu stabilește sfârșitul unei lupte care mișcă întreaga lume.

Și un strigăt de groază va răsuna pe tot Pământul, care îi va face pe oameni să încremenească, pentru că amploarea nenorocirii îi face pe toți să asculte și să tremure în fața unei repetări. Și acesta este intenția lui Dumnezeu, ca întreaga omenire să ia parte, să asculte sentința Lui, să-și recunoască vinovăția și dreptatea lui Dumnezeu. Pentru că fiecare luptător se crede încă în drept, doar puterea este încă apreciată și nu dreptatea, iar binecuvântarea lui Dumnezeu nu se poate baza pe acțiuni care sunt detestabile pentru că ele încalcă porunca divină a iubirii.

Și Dumnezeu îi va pedepsi pe oameni cu același lucru pe care îl fac ei, doar că lucrarea Sa de distrugere este și mai puternică, astfel încât ei Îl vor recunoaște prin ea. Pentru că se indignează și spiritualul care, încă neeliberat, este smuls din ordinea divină și simte această stare în mod chinuitor, căci chiar dacă a devenit liber prin voința umană nu se poate bucura de libertatea sa, pentru că nu este libertatea desăvârșirii, ci spiritualul este privat de posibilitatea de activitate pentru care se indignează. Și va fi activ acolo unde i se oferă o oportunitate. Dar, în special, se va conecta cu spiritualul încă exilat și, de asemenea, va încerca să-l miște ca să își detoneze acoperământul, lucru care îi este de ajutor.

În acest fel, încearcă să forțeze oamenii să fie din nou activi într-un mod constructiv, astfel încât să aibă din nou posibilitatea de a obține noi creații pentru a putea continua cursul dezvoltării. Iar Dumnezeu nu împiedică spiritualul devenit liber prin voința umană, așa cum El își dă acordul și atunci când materia se agită în Pământ, când spiritualul se străduiește să se apropie de lumină și încearcă să-și detoneze acoperământul. Dumnezeu își retrage pentru o scurtă perioadă de timp voința Sa și dă frâu liber voinței spirituale, care însă, fiind încă complet imatură, înseamnă o lucrare de distrugere de proporții imense.

Și astfel, voinței umane i se opune o voință care o întrece pe cea dintâi, aparent lipsită de toată iubirea și înțelepciunea divină și care găsește deplina aprobare a lui Dumnezeu. Dar omenirea nu se pleacă în fața lui Dumnezeu, nu se oprește în lupta ei de distrugere, este infestată de demoni și se lasă condusă de ei, cade din ce în ce mai mult în puterea răului și arată acest lucru în acțiunile și măsurile sale. Și pentru a pune capăt acestui declin, voința și omnipotența lui Dumnezeu intră în mod evident în acțiune.

El zguduie Pământul și, odată cu el, omenirea, pentru ca aceasta să-și revină și să se schimbe. Pentru că este ultimul timp care mai poate fi folosit pentru suflete. Și de aceea, Dumnezeu lasă să răsune vocea Sa, puternică și plină de tărie, și îi cheamă pe oameni: Opriți-vă din furia voastră, care vă sfâșie sufletele în pierzanie; schimbați-vă înainte de a fi prea târziu și amintiți-vă de Cel care stăpânește Cerul și Pământul, care este Creatorul și Susținătorul vostru și a Cărui iubire o călcați în picioare. Reflectați la sfârșitul vostru, căci este aproape.

Amin

De geweldige stem van God - Einde van de strijd

Luid en indringend zal de stem van God weerklinken en het lot der volkeren zal worden beslist, want God zelf zal het vonnis uitspreken door de krachten der natuur. En tegen Zijn rechtspraak zal niemand zich kunnen verzetten, want het zal rechtvaardig zijn en de mensen treffen die zich schuldig hebben gemaakt aan grote ellende en hun onrecht niet willen inzien.

Het zal een buitengewoon treurig gebeuren zijn en talloze mensen zullen om het leven komen. Het gebeuren is echter niet tegen te houden, omdat de mensen door niets meer kunnen worden geschokt, wat menselijke wil bewerkstelligt. En daarom moeten de mensen worden opgeschrikt door een gebeuren dat door menselijke wil niet kan worden afgewend of beëindigd en dat een grote ontzetting teweegbrengt, omdat ieder de dood voor ogen staat en zich moet voorbereiden op het tijdelijke einde. En dit gebeuren komt steeds dichterbij. Dag na dag gaat voorbij zonder dat de mensheid verandert en de lankmoedigheid Gods talmt nog steeds om de mensen nog de gelegenheid te geven om te keren voordat Zijn stem weerklinkt.

Maar nu loopt ook het wereldgebeuren ten einde, omdat het natuurgebeuren op til is, omdat het binnenste der aarde in oproer raakt en alleen op het moment wacht waarop God de krachten der natuur de vrijheid verleent dat ze zich uit hun boeien kunnen bevrijden. Want de mensen kunnen er geen punt achter zetten, dus grijpt God in en roept Hij het een halt toe. Het slechte wordt beëindigd, maar iets wat nog veel erger is zal er het gevolg van zijn, want de mensen raken in vreselijke nood en staan in algehele radeloosheid tegenover de ontketende krachten der natuur. Ze kunnen noch vluchten, noch het woeden ervan tegenhouden of verminderen. Ze zijn er aan overgeleverd en hebben maar één Redder aan wie ze zich kunnen toevertrouwen in hun nood, die ze aan kunnen roepen om hulp en die de macht heeft hen te helpen.

Maar slechts weinigen erkennen en aanvaarden Hem. Weinigen voelen zich schuldig en wachten onderdanig op Zijn rechtspraak in het besef van hun zondigheid. En over deze weinigen zal God zich ook ontfermen in de uren der vernietiging, die de goddelijke wil laat gebeuren, omdat anders de geestelijke nood niet kan worden opgeheven en de aardse nood voortdurend door menselijke wil wordt opgevoerd. En omdat de mensen er geen einde aan maken, bepaalt God het einde van een strijd die de hele wereld in beroering brengt. En er zal een schreeuw van ontzetting over de aarde schallen die de mensen doet verstijven. Want de grootte van de rampspoed zal alle de oren doen spitsen en laten sidderen voor een herhaling.

En God doelt erop dat de gehele mensheid belangstelling toont, dat ze zal luisteren naar Zijn rechtspraak, dat ze de schuldigen onderkent en Gods rechtvaardigheid. Want nog zal ieder die strijdt menen in zijn recht te staan. Nog wordt alleen de macht gewaardeerd en niet het recht en Gods zegen kan niet rusten op handelingen die te verafschuwen zijn omdat ze ingaan tegen het goddelijke gebod der liefde.

En God zal de mensen straffen met hetzelfde wat zij doen. Alleen is Zijn werk van vernietiging nog geweldiger, opdat ze Hem daaraan herkennen. Want ook het geestelijke komt in opstand dat - nog onvrij - uit de goddelijke ordening wordt weggerukt en deze toestand als kwellend ervaart. Want al zou het ook door menselijke wil vrij worden, het kan zich niet verheugen in zijn vrijheid omdat het niet de vrijheid van de volmaaktheid is. Maar het geestelijke is de mogelijkheid afgenomen om werkzaam te zijn, waarover het in opstand komt. En het zal actief zijn waar het gelegenheid wordt geboden. Maar in het bijzonder zal het zich verbinden met het nog gekluisterde geestelijke en trachten dit te bewegen zijn omhulsel eveneens open te breken, waarbij het dit behulpzaam is. Het probeert daardoor de mensen te dwingen weer opbouwend werkzaam te zijn opdat het weer de mogelijkheid gegeven is nieuwe scheppingen te betrekken om de ontwikkelingsgang voort te kunnen zetten.

En God hindert het geestelijke dat door menselijke wil is vrij geworden niet, zoals Hij ook Zijn toestemming geeft als de materie in het binnenste der aarde zich roert, als het geestelijke streeft naar het licht en probeert zijn omhulsel open te breken. God trekt voor korte tijd Zijn wil terug en hij laat de wil van het geestelijke de vrije loop, wat echter - daar dit nog helemaal onrijp is - een werk van verwoesting van kolossale omvang betekent. En zo plaatst zich tegenover de menselijke wil een wil die de eerste overtroeft, die schijnbaar elke goddelijke liefde en wijsheid lijkt te ontberen en die de algehele toestemming van God krijgt.

Maar de mensheid buigt zich niet voor God. Ze stopt niet met haar vernietigingsstrijd. Ze is door demonen overmand en laat zich door hen aandrijven. Ze wordt steeds meer een prooi van de kwade macht en toont dit in haar werken en maatregelen. En om deze achteruitgang een halt toe te roepen, komen Gods wil en almacht openlijk in actie. Hij doet de aarde schudden en met haar de mensheid, opdat ze tot bezinning mag komen en veranderen. Want het is de laatste tijd die nog benut kan worden voor de ziel. En daarom zal God Zijn stem laten weerklinken, krachtig en geweldig. En Hij roept de mensen toe: Houd op met uw woeden dat uw ziel in het verderf sleurt. Verander uzelf eer het te laat is en denk aan Diegene die regeert over hemel en aarde, die uw Schepper en Behoeder is en wiens liefde u met voeten treedt. Denk na over uw einde, want het is zeer nabij.

Amen