• Înapoi

Sufletul - purtător al tuturor lucrărilor de creație....

Compoziția substanțelor sufletului are ca rezultat o structură extrem de fin construită, care ar părea magică pentru ființa umană dacă ar putea să o vadă. Căci nu există nimic care să nu fie prezent în această structură.... Ceea ce are de arătat întreaga creație se găsește într-o infinită micșorare în suflet, deoarece substanțele individuale au însuflețit fiecare operă a creației, astfel că ele păstrează și fiecare formă pe care au trăit-o, care, prin urmare, se măresc printr-o continuă fuziune, iar imaginea de ansamblu se schimbă și se perfecționează mereu. Capacitatea omului nu ar fi suficientă pentru a-și imagina toate aceste opere ale creației, dar copleșit de înțelepciunea și atotputernicia Creatorului, el va contempla într-o zi tabloul care îi va dezvălui cele mai minunate glorii. Cea mai mică și mai discretă lucrare a creației conține din nou mii de creații în miniatură, care la rândul lor arată tot ceea ce este reprezentat în marea lucrare de creație a lui Dumnezeu. Dar sufletul uman este purtătorul tuturor acestor creații, adică este compus din nenumărate substanțe, fiecare dintre ele îndeplinindu-și deja sarcina în creație și, prin urmare, i s-au permis să se unească pentru a forma ultima mare lucrare.... pentru a încheia lungul parcurs nesfârșit pe Pământ ca suflet uman. Nu există nici un miracol în întreaga mare creație a lui Dumnezeu care să fie atât de extrem de magnific modelat ca sufletul uman..... Și este o dovadă a perfecțiunii sale atunci când sufletul se poate privi pe sine ca într-o oglindă și își recunoaște propria glorie, adică atunci când se vede pe sine în cea mai strălucitoare lumină în mii de forme și chipuri și astfel auto-observarea înseamnă pentru el o fericire de neconceput, deoarece vederea întregii opere a creației este pentru el ceva copleșitor de frumos. Și nu se va sfârși niciodată cu contemplațiile sale, pentru că mereu și mereu imaginea se remodelează, mereu și mereu apar noi opere de creație care par tot mai încântătoare, pentru că gloriile lui Dumnezeu nu au sfârșit și astfel nici ceea ce oferă iubirea lui Dumnezeu creațiilor Sale, care sunt perfecte, de aceea ele stau în lumină.... Ele vor simți mereu și mereu iubirea Sa și, prin urmare, vor experimenta și ele o fericire mereu și mereu în creștere.... Nu va exista niciun sfârșit, nicio limitare a ceea ce ochiul spiritual poate contempla.... Și nimic nu va rămâne neschimbat, ceea ce înseamnă o stare de fericire pentru ființă, dar această stare de fericire va fi în mod constant sporită, ceea ce presupune o schimbare constantă a ceea ce este oferit ochiului spiritual al ființei....

Amin

DUŠA-NOSILEC VSEH DEL STVARJENJA ....

Snovi duše kažejo v svoji sestavi eno zelo fino konstruirano sestavo, ki bi človeka čudežno "pretresla", če bi jo lahko videl. Kajti ne obstaja ničesar (v vesolju), kar ni prisotno v tej stvaritvi.... Vse kar je prikazano v celotnem stvarjenju, se lahko v neskončnem pomanjšanju najde v duši, ker so posamezne snovi bile oživile vsako delo stvarjenja in so s tem nekatere od njih prav tako obdržale obliko teh prejšnjih oblik, in so se torej skozi neprestano združevanje razmnoževale in zatorej nenehno spreminjale in izboljševale celotno sliko. Dojemanje človeka ne bi bilo dovolj, da si predstavlja vsa ta dela stvarjenja. Vendar pa bo nekega dne preplavljen z Modrostjo in Vsemogočnostjo Stvarnika on opazoval podobo, ki mu bo razkrila najbolj čudežno veličastnost.

Najmanjše in najbolj nepomembno delo stvarjenja zopet vsebuje na tisoče drobcenih stvaritev znotraj v sebi, ki pa spet prikazujejo vse, kar je zastopano v velikem Božjem delu stvarjenja. Človekova duša pa je nosilec vseh teh stvaritev, to pomeni, sestavljena je iz neštetih substanc, od katerih je vsaka že izpolnila svojo nalogo v stvarjenju in zato ji je bilo dovoljeno, združiti se zaradi svoje zadnje in največje naloge.... da zaključi neskončno dolg zemeljski napredek kot duša človeka. Ne obstaja nobeno drugo čudežno delo v vsem velikem Božjem stvarjenju, ki bi bilo tako prečudovito oblikovano kot duša človeka....

In dokaz njene popolnosti je, ko duša lahko sama sebe opazuje kot v ogledalu in dojema svojo lastno lepoto (čudovitost), to je, ko ona vidi sebe v najsvetlejši Luči (Svetlobi) v mnogi tisočkratni obliki in pojavnosti, in tako ji kontemplacija (opazovanje same sebe) povzroča nepredstavljivo srečo, ker je pogled na celotno delo stvarjenja zanjo ena preplavljajoče čudovita izkušnja-doživetje. In kontemplacija duše se ne bo nikoli končala, ker se slika sebe vedno znova spreminja (oblikuje), vedno znova se pojavljajo vse bolj čudežna dela stvarstva, ker so Božji čudeži neskončni, in s tem tudi to kar Božja Ljubezen zagotavlja Njegovim bitjem, katera so popolna in zatorej razsvetljena....

Ona bodo vedno in ves čas-stalno čutila Njegovo Ljubezen, in zatorej kot rezultat doživljajo tudi vse večjo srečo.... Ne bo konca, nobene omejitve tega kar duhovno oko lahko opazuje.... In nič ne bo ostalo nespremenjeno, kar pomeni stanje blaženosti za bitje, temveč se bo to stanje sreče (blaženosti) neprestano povečevalo, kar pa zahteva nenehno spreminjanje tega, kar bo ponujeno duhovnemu očesu bitja. AMEN