• Înapoi

Sufletul - purtător al tuturor lucrărilor de creație....

Compoziția substanțelor sufletului are ca rezultat o structură extrem de fin construită, care ar părea magică pentru ființa umană dacă ar putea să o vadă. Căci nu există nimic care să nu fie prezent în această structură.... Ceea ce are de arătat întreaga creație se găsește într-o infinită micșorare în suflet, deoarece substanțele individuale au însuflețit fiecare operă a creației, astfel că ele păstrează și fiecare formă pe care au trăit-o, care, prin urmare, se măresc printr-o continuă fuziune, iar imaginea de ansamblu se schimbă și se perfecționează mereu. Capacitatea omului nu ar fi suficientă pentru a-și imagina toate aceste opere ale creației, dar copleșit de înțelepciunea și atotputernicia Creatorului, el va contempla într-o zi tabloul care îi va dezvălui cele mai minunate glorii. Cea mai mică și mai discretă lucrare a creației conține din nou mii de creații în miniatură, care la rândul lor arată tot ceea ce este reprezentat în marea lucrare de creație a lui Dumnezeu. Dar sufletul uman este purtătorul tuturor acestor creații, adică este compus din nenumărate substanțe, fiecare dintre ele îndeplinindu-și deja sarcina în creație și, prin urmare, i s-au permis să se unească pentru a forma ultima mare lucrare.... pentru a încheia lungul parcurs nesfârșit pe Pământ ca suflet uman. Nu există nici un miracol în întreaga mare creație a lui Dumnezeu care să fie atât de extrem de magnific modelat ca sufletul uman..... Și este o dovadă a perfecțiunii sale atunci când sufletul se poate privi pe sine ca într-o oglindă și își recunoaște propria glorie, adică atunci când se vede pe sine în cea mai strălucitoare lumină în mii de forme și chipuri și astfel auto-observarea înseamnă pentru el o fericire de neconceput, deoarece vederea întregii opere a creației este pentru el ceva copleșitor de frumos. Și nu se va sfârși niciodată cu contemplațiile sale, pentru că mereu și mereu imaginea se remodelează, mereu și mereu apar noi opere de creație care par tot mai încântătoare, pentru că gloriile lui Dumnezeu nu au sfârșit și astfel nici ceea ce oferă iubirea lui Dumnezeu creațiilor Sale, care sunt perfecte, de aceea ele stau în lumină.... Ele vor simți mereu și mereu iubirea Sa și, prin urmare, vor experimenta și ele o fericire mereu și mereu în creștere.... Nu va exista niciun sfârșit, nicio limitare a ceea ce ochiul spiritual poate contempla.... Și nimic nu va rămâne neschimbat, ceea ce înseamnă o stare de fericire pentru ființă, dar această stare de fericire va fi în mod constant sporită, ceea ce presupune o schimbare constantă a ceea ce este oferit ochiului spiritual al ființei....

Amin

L'Âme – Porteuse de toutes les Œuvres de Création

Les substances de l'âme résultent dans leur composition d’une structuration construite extrêmement finement qui semblerait magnifique à l'homme s'il pouvait la voir, parce qu'il n'existe rien de ce qui est qui ne soit pas dans cette forme. Ce que l’on peut trouver dans toute la Création, se trouve sous forme d’une miniaturisation infinie dans l'âme, parce que les différentes substances ont vivifié chaque Œuvre de Création, et avec cela conservé chaque forme vécue par elle et donc ces formes s’agrègent à travers l’unification constante et l'image globale change et se perfectionne continuellement. La capacité de compréhension de l'homme ne serait pas suffisante pour imaginer toutes ces Œuvres de Création, mais submergé par la Sagesse et l'Omnipotence du Créateur il contemplera un jour une image qui lui révèlera les plus magnifiques merveilles. La moindre et la plus insignifiante Œuvre de Création cache en elle de nouveau des milliers de Créations en miniature, qui renferment de nouveau tout ce qui est représenté dans la grande Œuvre de Création de Dieu. L'âme humaine est porteuse de ces Créations, c'est-à-dire qu’elle est constituée d'innombrables substances dont chacune a déjà accomplie sa tâche dans la Création et donc ont pu s'unir pour la dernière grande tâche, qui est de conclure en tant qu’âme humaine le chemin terrestre infiniment long. Il n'existe aucune Œuvre aussi merveilleuse dans toute la grande Création de Dieu qui soit formée aussi magnifiquement que l'âme humaine. Et c’est une confirmation de sa perfection lorsque l'âme peut se contempler elle-même comme dans un miroir et ensuite reconnaitre sa magnificence, c'est-à-dire qu’elle même se voit dans la Lumière la plus rayonnante sous forme de figures mille fois multipliées et donc l'auto-contemplation signifie pour elle un indicible bonheur parce que la vue de l'entière Œuvre de Création est pour elle quelque chose d’une bouleversante Beauté. Et elle ne finira jamais avec ses contemplations, parce que l'image qui se forme toujours de nouveau fait apparaitre toujours de nouveau de nouvelles Œuvres de Création qui semblent toujours plus magnifiques, parce que les Magnificences de Dieu ne connaissent pas de fin et donc aussi ce que l'Amour de Dieu offre à Ses créatures qui sont parfaites et qui sont donc dans la Lumière. Elles perçoivent toujours et continuellement Son Amour et vivent donc toujours et continuellement dans un bonheur augmenté. Il n'y aura pas de fin ni aucune limite à ce qui est concédé de voir à l'œil spirituel. Et rien ne reste existant en mode statique, ce qui signifie pour l'être un état de bonheur, mais cet état de bonheur augmente constamment, chose qui suppose un changement constant de ce qui est offert à l'œil spirituel de l'être.

Amen