• Înapoi

Sufletul - purtător al tuturor lucrărilor de creație....

Compoziția substanțelor sufletului are ca rezultat o structură extrem de fin construită, care ar părea magică pentru ființa umană dacă ar putea să o vadă. Căci nu există nimic care să nu fie prezent în această structură.... Ceea ce are de arătat întreaga creație se găsește într-o infinită micșorare în suflet, deoarece substanțele individuale au însuflețit fiecare operă a creației, astfel că ele păstrează și fiecare formă pe care au trăit-o, care, prin urmare, se măresc printr-o continuă fuziune, iar imaginea de ansamblu se schimbă și se perfecționează mereu. Capacitatea omului nu ar fi suficientă pentru a-și imagina toate aceste opere ale creației, dar copleșit de înțelepciunea și atotputernicia Creatorului, el va contempla într-o zi tabloul care îi va dezvălui cele mai minunate glorii. Cea mai mică și mai discretă lucrare a creației conține din nou mii de creații în miniatură, care la rândul lor arată tot ceea ce este reprezentat în marea lucrare de creație a lui Dumnezeu. Dar sufletul uman este purtătorul tuturor acestor creații, adică este compus din nenumărate substanțe, fiecare dintre ele îndeplinindu-și deja sarcina în creație și, prin urmare, i s-au permis să se unească pentru a forma ultima mare lucrare.... pentru a încheia lungul parcurs nesfârșit pe Pământ ca suflet uman. Nu există nici un miracol în întreaga mare creație a lui Dumnezeu care să fie atât de extrem de magnific modelat ca sufletul uman..... Și este o dovadă a perfecțiunii sale atunci când sufletul se poate privi pe sine ca într-o oglindă și își recunoaște propria glorie, adică atunci când se vede pe sine în cea mai strălucitoare lumină în mii de forme și chipuri și astfel auto-observarea înseamnă pentru el o fericire de neconceput, deoarece vederea întregii opere a creației este pentru el ceva copleșitor de frumos. Și nu se va sfârși niciodată cu contemplațiile sale, pentru că mereu și mereu imaginea se remodelează, mereu și mereu apar noi opere de creație care par tot mai încântătoare, pentru că gloriile lui Dumnezeu nu au sfârșit și astfel nici ceea ce oferă iubirea lui Dumnezeu creațiilor Sale, care sunt perfecte, de aceea ele stau în lumină.... Ele vor simți mereu și mereu iubirea Sa și, prin urmare, vor experimenta și ele o fericire mereu și mereu în creștere.... Nu va exista niciun sfârșit, nicio limitare a ceea ce ochiul spiritual poate contempla.... Și nimic nu va rămâne neschimbat, ceea ce înseamnă o stare de fericire pentru ființă, dar această stare de fericire va fi în mod constant sporită, ceea ce presupune o schimbare constantă a ceea ce este oferit ochiului spiritual al ființei....

Amin

DUŠA – NOSITELJ SVIH DJELA STVARANJA....

Supstance duše prikazuju u njihovom sastavu jednu iznimno vješto/fino konstruiranu formaciju koja bi ljudsko bice ‘pogodila’ kao cudesna ako bi ju mogao vidjeti. Ne postoji ništa što nije prisutno u ovoj tvorevini.... Sve u stvaranju se u minijaturi može pronaci u duši buduci su pojedinacne supstance bile oživljavale svako djelo stvaranja i prema tome su takoder zadržale oblik ovih prethodnih formi, koje se umnožavaju neprestanoim združivanjem i prema tome neprestano mijenjaju i usavršavaju ukupnu sliku. Shvacanje ljudskog bica ne bi dostajalo da zamisli sva ova djela stvaranja, ipak jednog ce dana, preplavljen od strane mudrosti i svemoci Stvoritelja, ugledati sliku koja mu otkriva najcudesniju velicanstvenost. Najmanje i najbeznacajnije djelo stvaranja opet sadrži tisuce minijaturnih tvorevina unutar sebe koje zauzvrat opet prikazuju sve što je reprezentirano u Božjem velikom djelu stvaranja. Ljudska je duša, medutim, nositelj svih ovih tvorevina, to jest, sastavljena je od bezbrojnih supstanci, od kojih je svaka vec ispunila njezin zadatak u stvaranju i otud joj je bilo dozvoljeno ujediniti se zbog posljednjeg i najveceg zadatka.... da kompletira beskonacno dug zemaljski napredak kao ljudska duša. Ni jedno drugo cudesno djelo u svem Božjem velikom stvaranju nije tako izvanredno lijepo oblikovano kao ljudska duša.... I dokaz je njezina savršenstva kada duša može ugledati sebe kao u ogledalu i percipirati svoju vlastitu slavu, to jest, kada ona vidi sebe u naj-sjajnijem svjetlu u mnogim tisucerostrukim oblicima i formacijama, i tako joj kontemplacija sebe same uzrokuje nezamislivu srecu buduci je vizija cjelokupnog djela stvranja jedan preplavljujuce predivan doživljaj za dušu. I dušine kontemplacije nece nikada dokoncati buduci slika sebe opet i iznova preoblicava; neprestano više cudesna djela stvaranja izranjaju buduci su Božja cuda beskrajna a tako je i ono što Njegova Ljubav osigurava Njegovim živim tvorevinama koje su savršene i stoga prosvjetljene.... One uvijek i stalno osjecaju Njegovu Ljubav i kao rezultat doživljavju uvijek rastucu srecu.... Nece biti završetka, niti ogranicenja onog što duhovno oko može promatrati.... I ništa ne ostaje nepromijenjeno, što naznacava stanje blaženstva za bice koje se progresivno povecava i prema tome zahtjeva neprestanu transformaciju duhovne vizije bica.

AMEN