• Înapoi

Mântuirea prin slujirea în dragoste.... Trebuie să declare și voința liberă....

Fără o activitate de slujire, nicio ființă nu se poate răscumpăra. Acest lucru este valabil atât pentru ființele legate, cât și pentru cele cu voință liberă. Activitatea de slujire este întotdeauna o condiție prealabilă pentru atingerea stării care îi permite să se elibereze de forma sa exterioară. Și cu cât ființa se supune cu mai multă bunăvoință activității de slujire, cu atât mai repede își poate schimba forma exterioară până la ultima formă exterioară, trupul trupesc al ființei umane, care înconjoară sufletul, iar acum slujirea cu iubire este din nou sarcina pe care sufletul trebuie să o îndeplinească pentru a scăpa și de ultima formă exterioară și pentru a putea intra nestingherit în împărăția spirituală. Slujirea în iubire este singurul lucru care eliberează sufletul din starea de lipsă de libertate și tocmai acestui lucru oamenii îi acordă atât de puțină atenție. În agitația lor, ei nu mai găsesc timp pentru ceilalți, uită de adevărata sarcină, pentru că se consideră prea mult în centrul atenției. Și de aceea ei rămân legați, căci numai slujirea în iubire răscumpără. În stadiile preliminare, ființele sunt determinate de voința divină să fie în activitate de slujire, ele sunt într-o anumită stare de constrângere, astfel încât trebuie să desfășoare activitatea pe care Dumnezeu le-a încredințat-o. Dar, în calitate de om, voința divină este exclusă în măsura în care El lasă ființa umană să gândească și să acționeze în conformitate cu voința Sa. Prin urmare, el nu este forțat să servească, ci trebuie să fie activ într-un mod de servire de bunăvoie. Impulsul de a face acest lucru trebuie să fie prezent în inima sa, astfel încât dragostea trebuie să fie aprinsă în el, căci numai aceasta îl îndeamnă să fie în slujba aproapelui său. Fără iubire, însă, îi lipsește impulsul și atunci ființa umană nu-și îndeplinește sarcina pământească. Și asta este ceea ce afectează întreaga umanitate....

Pentru a fi activ în iubire este nevoie de cea mai mare depășire de sine, atâta timp cât ființa umană nu se află încă încă în iubire. Dar odată ce flacăra iubirii a fost aprinsă în inima sa, el nu poate să nu fie activ în iubire, pentru că iubirea este forță, dar forța nu poate rămâne niciodată inactivă, ea va stimula întotdeauna activitatea, deci va dori să se exprime și, într-adevăr, într-un mod care îi face fericiți pe semeni. Și astfel, ființa umană îl servește pe cel pe care vrea să-l mulțumească și astfel se eliberează de fosta sa vină.... pentru că a vrut să domnească în aroganță..... Prin urmare, slujirea înseamnă pentru el o eliberare dintr-o robie îndurată timp nesfârșit și, în același timp, face ca forma exterioară să devină inutilă, astfel încât sufletul poate renunța la ultima sa formă exterioară, pentru că astfel a dovedit că a renunțat la vechea sa atitudine împotriva lui Dumnezeu, că nu mai este împotriva lui Dumnezeu, ci a devenit iubire, astfel că se află în voința asemănătoare lui Dumnezeu, în consecință, a depășit complet separarea de Dumnezeu, astfel că a devenit una cu El. Unirea cu Dumnezeu înseamnă spiritualizare, astfel încât schimbarea formei pământești a devenit acum inutilă și toată povara a fost luată de pe suflet. Cu toate acestea, unirea cu Dumnezeu nu poate avea loc decât în iubire. Lucrările iubirii duc la apropierea de Dumnezeu, deoarece Dumnezeu este prezent în fiecare lucrare a iubirii. Dar oricine a făcut din apropierea de Dumnezeu scopul său, se află deja în iubire, pentru că dorește să se unească cu El pentru că Îl iubește pe Dumnezeu. Și astfel, prin dorință, el se eliberează și de violența adversă.... El s-a răscumpărat prin iubire....

Amin

La Libération à travers le service dans l'amour – l'état d'obligation et de libre volonté

Sans activité servante aucun être ne peut se libérer. Cela vaut pour l'être lié comme aussi pour la libre volonté. L’activité servante est toujours nécessaire pour atteindre l'état qui rend possible la libération de sa forme extérieure. Plus l'être se soumet avec bonne volonté à l'activité servante, plus rapidement il peut changer de forme extérieure, jusqu'à ce que l'âme soit dans sa dernière forme extérieure, le corps de chair de l'homme, et maintenant elle a la nouvelle tâche de servir dans l'amour, tâche que l'âme doit accomplir pour échapper à la dernière forme extérieure et pouvoir entrer dans le Royaume spirituel sans poids. Servir dans l'amour est l'unique chose qui libère l'âme de son état non-libre et vraiment de cela les hommes s’occupent trop peu. Dans leur hâte et leur empressement à aller de l’avant ils ne trouvent plus le temps pour les autres hommes, ils oublient leur vraie tâche, parce qu'ils se considèrent trop comme le point central. Donc ils restent liés, parce que seulement servir dans l'amour libère. Dans les stades antécédents les êtres étaient contraints à l'activité servante à travers la Volonté divine, ils se trouvaient dans un certain état d'obligation, de sorte qu’ils devaient exécuter l'activité que Dieu leur avait assignée. Mais lorsque l’être a atteint le stade d’homme la Volonté divine n’entre plus en ligne de compte puisqu'elle laisse penser et agir l'homme selon sa volonté. Donc il n'est pas poussé à une activité servante, mais il doit s'activer en servant dans la libre volonté. La poussée pour cela doit exister dans le cœur, donc en lui l’amour doit être allumé, parce que seulement l’amour le pousse à s'activer en servant le prochain. Mais sans amour il lui manque la poussée et l'homme ne s'acquitte alors pas de ce qui lui est imposé comme tâche terrestre. Et toute l'humanité est tombée dans cet état malade. Être actif dans l'amour demande un grand dépassement de soi-même, tant que l'homme n'est pas encore dans l'amour. Mais si la flamme de l'amour est allumée dans son cœur, il ne peut alors pas faire autrement que de s'activer dans l'amour, parce que l'amour est la Force, et la Force ne peut jamais être inactive, elle stimulera toujours à l'activité, donc à vouloir se manifester d’une manière qui rend heureux le prochain. Ainsi l'homme sert celui qu’il veut rendre heureux et avec cela il se libère de sa faute d'autrefois, lorsqu’il voulait dominer dans l'arrogance. Donc servir signifie pour lui une libération des chaînes supportées pendant des temps infinis et en même temps rend non nécessaire la forme extérieure, de sorte que son âme puisse déposer la dernière forme extérieure, parce qu'ainsi il a montré qu'il a renoncé à sa prédisposition d'un temps contre Dieu, il n'est plus contre Dieu, mais il est devenu amour, donc il se trouve dans la même Volonté que Dieu, par conséquent il a dépassé totalement la séparation de Dieu, il est devenu un avec Lui. L'unification avec Dieu signifie la spiritualisation, donc la formation terrestre est maintenant devenue inutile et tout poids a été enlevé à l'âme. Mais l'unification avec Dieu peut avoir lieu seulement dans l'amour. Les œuvres de l'amour produisent le rapprochement avec Dieu, étant donné que Dieu est présent dans chaque œuvre d'amour. Mais celui qui s’est fixé pour but le rapprochement de Dieu, est déjà dans l'amour, parce qu'il désire être uni avec Lui, parce qu'il aime Dieu. Donc à travers le désir il est devenu libre du pouvoir antagoniste. Il s’est libéré lui-même à travers l'amour.

Amen