• Înapoi

Transmigrația oricărei forme este necesară.... (Microcosmos?)

Prietenii din lumea de dincolo se îndreaptă spre voi plini de iubire pentru a- vă împlini dorința, și astfel primiți:

Lumea ca atare nu are decât un singur scop, acela de a conduce numeroasele ființe vii, purtătoare de potențe spirituale, spre o dezvoltare superioară, care nu poate avea loc decât într-un astfel de mediu în care apar rezistențe de tot felul, iar lumea le oferă pe acestea din belșug. Fie că este vorba de Pământ sau de multe alte corpuri cerești.... pretutindeni apar dificultăți de neimaginat pentru ființa vie, pentru a căror depășire trebuie să se depună toată energia. Dar în fiecare ființă vie o astfel de energie este disponibilă prin aportul de forță pe care fiecare ființă vie îl primește pentru a exista în primul rând ca atare. Prin urmare, dezvoltarea ulterioară depinde întotdeauna de măsura în care este utilizată această putere inerentă ființei vii. Adică, cu cât mai repede este îndeplinită activitatea care îi revine ființei vii, cu atât mai repede inteligența spirituală este eliberată de forma care o învăluie și poate începe următoarea etapă de dezvoltare. Acum este posibilă întrebarea în ce formă este garantată ființei vii dezvoltarea superioară cea mai rapidă.... Iar la această întrebare nu se poate răspunde vreodată decât că orice formă este indispensabilă.... și nu se poate stabili o limită decât acolo unde unirea nenumăratelor particule sufletești are ca rezultat deja un întreg.... unde, prin urmare, toate substanțele sufletești sunt prezente pentru a anima ultima întrupare.... forma ființei umane..... Cel mai fin impuls din ființa umană, cel mai delicat sentiment, se bazează numai pe suflet, care este în acord cu toate subtilitățile și care, la rândul său, este compus din cele mai fine particule sufletești, care sunt de cea mai importantă necesitate în construcția întregului, deoarece ele garantează sufletului acum format cel mai fin sentiment și facultate perceptivă din nou pentru cele mai mici minuni de creație ale iubirii divine. Acolo unde aceste componente cele mai fine ale sufletului nu ar fi prezente, omului i-ar lipsi complet simțul pentru minunile care au luat ființă și care încă mai iau ființă.... El pur și simplu nu ar fi capabil să privească ceea ce nu era deja viu în el însuși.... el trebuie să aibă tot ceea ce conține creația în cea mai mică componentă din el însuși.... sau, mai bine zis, fiecare substanță trebuie să fie prezentă în sufletul său, numai atunci el poate percepe și acest lucru în afara sa. Această instrucțiune lasă din nou deschisă întrebarea de ce fel sunt componentele micilor ființe vii și este ușor de explicat că ele poartă din nou toate substanțele ființelor vii încă mai mici în ele însele, dar, în consecință, simt doar în mod pur instinctiv tot ceea ce a progresat deja mai departe în dezvoltare, dar la rândul lor controlează ceea ce este substanțial deja prezent în aceste ființe vii. Cunoașterea unor astfel de cunoștințe, care sunt importante în doctrina creației, reprezintă cel mai mare avantaj pentru om, deoarece prin aceasta învață mai întâi să cunoască esența omului în toată diversitatea ei. El poate, ca să spunem așa, să intuiască din acest fapt că ființa umană este tocmai coroana creației divine.... că ea este atât de extrem de fin construită în sine, adică în sufletul său, încât nu este posibil ca o asemenea operă de artă să fi fost creată de un Creator atât de înțelept doar pentru durata unei singure vieți pământești.... Căci tot ceea ce observă în natură, fie că este vorba de piatră, de plante sau de viață animală, este prezent în el în atomi. Omul conține în sine întreaga operă a creației în cea mai mică miniatură. De aceea, el trebuie, de asemenea, să învingă în el însuși rezistențele care îl abordează pe om din exterior prin intermediul lumii, care trebuie înțeles în așa fel încât nenumăratele pericole din exterior stimulează ființa umană la cea mai mare rezistență.... dar, de asemenea, și atmosfera spirituală este stimulată de o rezistență permanentă din partea diferitelor substanțe sufletești care se află într-o luptă permanentă și numai în acest fel se poate întări și face sufletul accesibil la adevăruri mai înalte, mai luminoase. Așa cum fiecare ființă vie, chiar și cea mai mică, trebuie să desfășoare o anumită activitate, la fel și ființa umană, ca purtătoare a tuturor acestor entități, iar aceasta constă în primul rând în spiritualizarea acelor substanțe sufletești care se află încă în contradicție serioasă cu sarcina lor actuală, care ar prefera să se conformeze în continuare activității pământești care le era caracteristică prin sarcina pământească care le revenea odinioară în forma lor anterioară. Și de aceea ființa umană trebuie să lupte împotriva atâtor slăbiciuni, defecte și vicii, pentru că, de fiecare dată, particularitatea substanțelor legate în suflet răzbate și vrea să forțeze trupul, învelișul pământesc, să se conformeze, împotriva căreia trebuie să se opună cea mai mare rezistență în viața pământească. Numai astfel se înțelege ce responsabilitate extraordinară poartă ființa umană în viața pământească și cum lupta trebuie să fie constantă pentru a putea triumfa asupra tuturor pericolelor ca un adevărat învingător spiritual la sfârșitul zilelor și pentru a fi rezistat oricărei ispite, căci de câte ori spiritul este într-adevăr binevoitor, dar trupul este slab...

Amin

Es necesario pasar por todas las formas.... (¿Microcosmos?)

Los amigos del mas allá se dirigen a ti llenos de amor para cumplir tu anhelo, y así recibe:

El mundo como tal sólo tiene un propósito, conducir a los muchos seres vivos, que son portadores de potencias espirituales, a un desarrollo superior, que sólo puede tener lugar en un entorno en el que surgen resistencias de todo tipo, y el mundo las ofrece en abundancia. Ya sea en la tierra o en los otros muchos cuerpos celestes.... en todas partes surgen dificultades inimaginables para el ser vivo, para cuya superación hay que utilizar toda la energía. Pero en todo ser vivo tal energía está disponible a través del suministro de fuerza que recibe para existir como ser vivo en primer lugar. Por lo tanto, el desarrollo posterior depende siempre de la medida en que se utilice este poder inherente al ser vivo. Es decir, cuanto antes se cumpla la actividad que le corresponde al ser vivo, antes se liberará la inteligencia espiritual de la forma que la envuelve y así podrá comenzar la siguiente etapa de desarrollo. Ahora cabe preguntarse de qué forma se garantiza un desarrollo superior lo más rápido posible a los seres vivos.... Y a esta pregunta sólo se puede responder que es imprescindible pasar por todas las formas.... y sólo se puede establecer un límite donde la unión de innumerables partículas de alma ya resulta en un todo.... donde por tanto todas las sustancias del alma están ya presentes para animar la última encarnación.... la forma del ser humano. El impulso más fino en el ser humano, el sentimiento más delicado, sólo se basa en el alma que está en sintonía con todas las sutilezas, alma que a su vez se compone de las partículas anímicas más finas y de la mayor importancia en la construcción del conjunto, ya que garantizan al alma ya formada la sensibilidad más fina y nuevamente facultad perceptiva para los más pequeños milagros de la creación del Amor Divino. Si no existieran estos componentes más finos del alma, el hombre carecería por completo del sentido para las obras milagrosas que han surgido y siguen surgiendo.... simplemente no sería capaz de contemplar lo que no estaba ya vivo en él mismo.... debe tener dentro de si, en miniatura, todo lo que la creación contiene..... o más bien, toda sustancia debe estar ya presente en su alma, para poder percibirla también fuera de sí. Esta enseñanza deja a su vez abierta la pregunta sobre de qué clase son los componentes de los seres vivos pequeños, y es fácil de explicar que de nuevo llevan en sí todas las sustancias de los seres vivos aún más pequeños, pero en consecuencia sólo sienten de forma puramente instintiva todo lo que ya ha progresado más en el desarrollo, pero a su vez controlan lo que ya está sustancialmente presente en estos seres vivos. El conocimiento de esta enseñanza, que es importante en la doctrina de la creación, es de la mayor ventaja para el ser humano, ya que es a través de esto que aprende primero a conocer la esencia del ser humano en toda su diversidad. Puede, por así decirlo, calibrar a partir de este hecho que el ser humano es precisamente la corona de la creación divina.... que él, es decir, su alma, está tan finamente construido, que tal obra de arte no podría haber sido creada por un Creador tan sabio para sólo la duración de una vida terrenal.... Porque todo lo que el ser humano observa en la naturaleza, ya sea en la piedra, en la vida vegetal o animal, está presente en él en forma de átomos. El hombre contiene en sí mismo toda la obra de la creación en la más diminuta miniaturización. Por tanto, debe superar también en su interior las resistencias que se le presentan al hombre desde el exterior a través del mundo, lo que debe entenderse de tal manera que los innumerables peligros del exterior estimulan al ser humano a oponer la mayor resistencia.... pero del mismo modo la atmósfera espiritual es también estimulada por la constante resistencia de las diversas sustancias anímicas que están en constante lucha, y sólo así puede fortalecerse y hacer accesible para el alma las verdades más elevadas y luminosas. Al igual que todo ser vivo, incluso el más pequeño, tiene que realizar una determinada actividad, el ser humano como portador de todas estas entidades, también, y ésta consiste, en primer lugar, en la espiritualización de aquellas sustancias anímicas que todavía están en grave contradicción con su verdadera tarea, pues todavía prefieren cumplir con la actividad terrenal que les es característica debido a la tarea terrenal que les correspondía en su forma anterior. Y por eso el ser humano tiene que luchar contra tantas debilidades, faltas y vicios, porque una y otra vez la peculiaridad de las sustancias ligadas en el alma irrumpe y quiere obligar a la carne, a la cubierta terrenal, a acatarla, contra lo que es necesrio ofrecer la máxima resistencia en la vida terrenal. Sólo así se comprende la extraordinaria responsabilidad que tiene el ser humano en la vida terrenal y cómo la lucha ha de ser constante para poder, verdaderamente espiritualizado al Fin de los Días, triunfar sobre todos los peligros como vencedor y habiendo resistido a toda tentación, pues ¿cuántas veces el espíritu está realmente dispuesto pero la carne es débil?

Amén