• Înapoi

Transmigrația oricărei forme este necesară.... (Microcosmos?)

Prietenii din lumea de dincolo se îndreaptă spre voi plini de iubire pentru a- vă împlini dorința, și astfel primiți:

Lumea ca atare nu are decât un singur scop, acela de a conduce numeroasele ființe vii, purtătoare de potențe spirituale, spre o dezvoltare superioară, care nu poate avea loc decât într-un astfel de mediu în care apar rezistențe de tot felul, iar lumea le oferă pe acestea din belșug. Fie că este vorba de Pământ sau de multe alte corpuri cerești.... pretutindeni apar dificultăți de neimaginat pentru ființa vie, pentru a căror depășire trebuie să se depună toată energia. Dar în fiecare ființă vie o astfel de energie este disponibilă prin aportul de forță pe care fiecare ființă vie îl primește pentru a exista în primul rând ca atare. Prin urmare, dezvoltarea ulterioară depinde întotdeauna de măsura în care este utilizată această putere inerentă ființei vii. Adică, cu cât mai repede este îndeplinită activitatea care îi revine ființei vii, cu atât mai repede inteligența spirituală este eliberată de forma care o învăluie și poate începe următoarea etapă de dezvoltare. Acum este posibilă întrebarea în ce formă este garantată ființei vii dezvoltarea superioară cea mai rapidă.... Iar la această întrebare nu se poate răspunde vreodată decât că orice formă este indispensabilă.... și nu se poate stabili o limită decât acolo unde unirea nenumăratelor particule sufletești are ca rezultat deja un întreg.... unde, prin urmare, toate substanțele sufletești sunt prezente pentru a anima ultima întrupare.... forma ființei umane..... Cel mai fin impuls din ființa umană, cel mai delicat sentiment, se bazează numai pe suflet, care este în acord cu toate subtilitățile și care, la rândul său, este compus din cele mai fine particule sufletești, care sunt de cea mai importantă necesitate în construcția întregului, deoarece ele garantează sufletului acum format cel mai fin sentiment și facultate perceptivă din nou pentru cele mai mici minuni de creație ale iubirii divine. Acolo unde aceste componente cele mai fine ale sufletului nu ar fi prezente, omului i-ar lipsi complet simțul pentru minunile care au luat ființă și care încă mai iau ființă.... El pur și simplu nu ar fi capabil să privească ceea ce nu era deja viu în el însuși.... el trebuie să aibă tot ceea ce conține creația în cea mai mică componentă din el însuși.... sau, mai bine zis, fiecare substanță trebuie să fie prezentă în sufletul său, numai atunci el poate percepe și acest lucru în afara sa. Această instrucțiune lasă din nou deschisă întrebarea de ce fel sunt componentele micilor ființe vii și este ușor de explicat că ele poartă din nou toate substanțele ființelor vii încă mai mici în ele însele, dar, în consecință, simt doar în mod pur instinctiv tot ceea ce a progresat deja mai departe în dezvoltare, dar la rândul lor controlează ceea ce este substanțial deja prezent în aceste ființe vii. Cunoașterea unor astfel de cunoștințe, care sunt importante în doctrina creației, reprezintă cel mai mare avantaj pentru om, deoarece prin aceasta învață mai întâi să cunoască esența omului în toată diversitatea ei. El poate, ca să spunem așa, să intuiască din acest fapt că ființa umană este tocmai coroana creației divine.... că ea este atât de extrem de fin construită în sine, adică în sufletul său, încât nu este posibil ca o asemenea operă de artă să fi fost creată de un Creator atât de înțelept doar pentru durata unei singure vieți pământești.... Căci tot ceea ce observă în natură, fie că este vorba de piatră, de plante sau de viață animală, este prezent în el în atomi. Omul conține în sine întreaga operă a creației în cea mai mică miniatură. De aceea, el trebuie, de asemenea, să învingă în el însuși rezistențele care îl abordează pe om din exterior prin intermediul lumii, care trebuie înțeles în așa fel încât nenumăratele pericole din exterior stimulează ființa umană la cea mai mare rezistență.... dar, de asemenea, și atmosfera spirituală este stimulată de o rezistență permanentă din partea diferitelor substanțe sufletești care se află într-o luptă permanentă și numai în acest fel se poate întări și face sufletul accesibil la adevăruri mai înalte, mai luminoase. Așa cum fiecare ființă vie, chiar și cea mai mică, trebuie să desfășoare o anumită activitate, la fel și ființa umană, ca purtătoare a tuturor acestor entități, iar aceasta constă în primul rând în spiritualizarea acelor substanțe sufletești care se află încă în contradicție serioasă cu sarcina lor actuală, care ar prefera să se conformeze în continuare activității pământești care le era caracteristică prin sarcina pământească care le revenea odinioară în forma lor anterioară. Și de aceea ființa umană trebuie să lupte împotriva atâtor slăbiciuni, defecte și vicii, pentru că, de fiecare dată, particularitatea substanțelor legate în suflet răzbate și vrea să forțeze trupul, învelișul pământesc, să se conformeze, împotriva căreia trebuie să se opună cea mai mare rezistență în viața pământească. Numai astfel se înțelege ce responsabilitate extraordinară poartă ființa umană în viața pământească și cum lupta trebuie să fie constantă pentru a putea triumfa asupra tuturor pericolelor ca un adevărat învingător spiritual la sfârșitul zilelor și pentru a fi rezistat oricărei ispite, căci de câte ori spiritul este într-adevăr binevoitor, dar trupul este slab...

Amin

Durchwanderung jeder Form nötig.... (Mikrokosmos?)

Es wenden sich die jenseitigen Freunde dir voller Liebe zu, um zu erfüllen dein Begehren, und so empfange:

Die Welt hat als solche nur einen Zweck, die vielen Lebewesen, die Träger sind geistiger Potenzen, zur Höherentwicklung zu führen, die nur in solcher Umgebung vor sich gehen kann, wo sich Widerstände aller Art ergeben, und diese bietet die Welt zur Genüge. Es sei dies auf der Erde oder in den vielen anderen Himmelskörpern.... überall erwachsen dem Lebewesen ungeahnte Schwierigkeiten, zu deren Überwindung alle Energie aufgebracht werden muß. In jedem Lebewesen aber ist solche Energie vorhanden durch die Kraftzufuhr, die ein jedes Lebewesen erhält, um überhaupt zu bestehen als solches. Die weitere Entwicklung hängt sonach immer davon ab, inwieweit diese dem Lebewesen innewohnende Kraft genützt wird. D.h., je eher die Tätigkeit erfüllt ist, die dem Lebewesen obliegt, desto eher wird die geistige Intelligenz von der sie umhüllenden Form frei und kann das folgende Stadium der Entwicklung beginnen. Es ist nun die Frage möglich, in welcher Form den Lebewesen die rascheste Höherentwicklung gewährleistet wird.... Und es kann diese Frage nur immer beantwortet werden, daß jegliche Form zu durchwandern unerläßlich ist.... und nur dort eine Grenze gesetzt werden kann, wo die Vereinigung unzähliger Seelenpartikelchen bereits ein Ganzes ergibt.... wo also alle Seelensubstanzen vorhanden sind, um die letzte Verkörperung.... die Form des Menschen.... zu beleben. Die feinste Regung im Menschen, das zarteste Empfinden beruht nur in der auf alle Feinheiten abgestimmten Seele, die wiederum sich zusammengesetzt hat aus den allerfeinsten Seelenpartikelchen, welche im Aufbau des Ganzen von wichtigster Notwendigkeit sind, denn sie gewährleisten der nun gebildeten Seele das allerfeinste Empfinden und Wahrnehmungsvermögen wieder für die kleinsten Schöpfungswunder göttlicher Liebe. Wo jene feinsten Bestandteile der Seele nicht vorhanden wären, dort würde dem Menschen völlig der Sinn fehlen für entstandene und noch entstehende Wunderwerke.... er würde einfach das nicht erschauen können, was in ihm selbst nicht schon lebendig wäre.... er muß alles, was die Schöpfung birgt, im winzigsten Bestandteil in sich haben.... resp. jegliche Substanz muß in seiner Seele vorhanden sein, dann erst kann er dies auch außerhalb seiner selbst wahrnehmen. Diese Belehrung läßt wiederum die Frage offen, welcher Art nun wohl die Bestandteile der kleinen Lebewesen sind, und es ist dies leicht zu erklären, daß diese wieder alle Substanzen der noch kleineren Lebewesen in sich tragen, dementsprechend aber nur rein instinktmäßig alles das verspüren, was in der Entwicklung schon weiter vorgeschritten ist, jedoch das wiederum beherrschen, was substanzlich in diesen Lebewesen schon vorhanden ist. Das Wissen um solche in der Schöpfungslehre wichtigen Kenntnisse ist für den Menschen von größtem Vorteil, lernt er doch dadurch erst das Wesen des Menschen in aller Vielgestaltigkeit kennen.... Er kann sozusagen an dieser Tatsache ermessen, daß der Mensch ebendie Krone göttlicher Schöpfung ist.... daß er in sich, d.h. seine Seele, so überaus fein konstruiert ist, daß ein solches Kunstwerk unmöglich nur für die Dauer eines Erdenlebens von einem so weisen Schöpfer geschaffen worden ist.... Denn alles, was er in der Natur betrachtet, sei es im Stein- Pflanzen- oder Tierleben, ist in Atomen in ihm vorhanden. Es birgt der Mensch das gesamte Schöpfungswerk in allerfeinster Verkleinerung in sich. Er muß also in sich gleichfalls die Widerstände überwinden, die von außen.... durch die Welt.... an den Menschen herantreten.... was so zu verstehen ist, daß unzählige Gefahren von außen den Menschen zu größter Widerstandskraft anregen.... ebenso aber auch die geistige Atmosphäre durch dauernde Widerstände der in ständigem Kampf liegenden verschiedenen Seelensubstanzen angeregt wird und eben nur so sich kräftigen und die Seele höheren lichten Wahrheiten zugänglich gemacht werden kann. So wie ein jedes, auch das kleinste Lebewesen eine bestimmte Tätigkeit auszuführen hat, so auch der Mensch als Träger aller dieser Wesenheiten, und diese besteht in erster Linie in der Vergeistigung derjenigen seelischen Substanzen, die noch in argem Widerspruch stehen zu ihrer eigentlichen Aufgabe, die noch immer lieber der irdischen Tätigkeit nachkommen möchten, die ihnen eigen ist durch ihre ihnen einstmals obliegende Erdenaufgabe in früherer Form. Und es hat darum der Mensch gegen so viele Schwächen, Fehler und Untugenden anzukämpfen, weil immer wieder die Eigenart der in der Seele gebundenen Substanzen zum Durchbruch kommt und das Fleisch, die irdische Umhüllung, zur Willfährigkeit zwingen möchte, wogegen im Erdenleben äußerster Widerstand geleistet werden soll. Nur so ist es verständlich, welch außerordentliche Verantwortung der Mensch im Erdenleben trägt und wie das Ringen ein ständiges sein muß, um wirklich vergeistigt am Ende der Tage als Sieger über alle Gefahren triumphieren zu können und jeglicher Versuchung widerstanden zu haben, denn wie oft ist der Geist wohl willig, aber das Fleisch schwach....

Amen