• Terug

De ziel - Drager van alle scheppingswerken

De zielensubstanties zijn als resultaat van hun samenstelling een bovenmate fijn geconstrueerd product, dat op de mens een betoverende indruk zou maken als hij het kon zien. Want er bestaat niets wat daar niet in te vinden is. Alles wat aanwezig is in de gehele schepping is in een oneindige verkleining in de ziel te vinden, omdat de afzonderlijke substanties ieder scheppingswerk doorleefd hebben en daardoor ook iedere doorleefde vorm vasthouden. Zij vergroten zich door een gestadig aaneensluiten, zodat het totaalbeeld steeds verandert en zich vervolmaakt.

Het bevattingsvermogen van de mens zou niet toereikend zijn om zich al deze scheppingswerken voor te stellen, maar overweldigd door de wijsheid en de almacht van de Schepper zal hij eenmaal dat beeld aanschouwen dat hem de wonderbaarlijkste heerlijkheden onthult. Het geringste en onopvallendste scheppingswerk bergt weer duizenden miniatuurscheppingen in zich, waarin zich wederom alles bevindt wat in het grote scheppingswerk van God vertegenwoordigd is.

Maar de menselijke ziel is drager van al deze scheppingen, dat wil zeggen: zij is samengesteld uit ontelbare substanties waarvan ieder reeds haar bestemming in de schepping vervuld heeft en waardoor ze zich aaneen mochten sluiten voor de laatste grote opgave: als menselijke ziel de eindeloos lange weg over de aarde te beëindigen. Er is geen wonderwerk in de gehele oneindige schepping zo bovenmate prachtig samengesteld als de menselijke ziel.

En het is een bewijs van haar volmaaktheid wanneer de ziel zichzelf als in een spiegel kan aanschouwen en dan haar eigen heerlijkheid beseft, dat wil zeggen: wanneer zij zichzelf in het stralendste licht ziet in een duizenden malen veelvoudige vorm en gedaante. En die zelfbeschouwing zal haar onzegbaar zalig maken omdat het aanschouwen van het gehele scheppingswerk een overweldigende schoonheid voor haar betekent. En nooit zal er een einde komen aan haar beschouwingen, want steeds weer vormt dat beeld zich opnieuw. Steeds weer komen nieuwe scheppingswerken te voorschijn die steeds weer betoverender op haar overkomen. Want de heerlijkheden van God nemen geen einde, dus ook niet dat wat Gods liefde aanbiedt aan Zijn schepselen die volmaakt zijn en zodoende in het licht staan. Zij zullen voortdurend Zijn liefde voelen en daardoor ook voortdurend toenemende gelukzaligheid ervaren.

Er zal geen einde aan komen, geen begrenzing van hetgeen het geestelijke oog mag aanschouwen. En er zal niets onveranderd blijven bestaan, wat voor het wezen een zalige toestand betekent. Want zonder ophouden zal deze zalige toestand worden verhoogd, waarvoor voortdurende veranderingen nodig zijn van hetgeen het geestelijke oog van de ziel aangeboden wordt.

Amen

Sufletul - purtător al tuturor lucrărilor de creație....

Compoziția substanțelor sufletului are ca rezultat o structură extrem de fin construită, care ar părea magică pentru ființa umană dacă ar putea să o vadă. Căci nu există nimic care să nu fie prezent în această structură.... Ceea ce are de arătat întreaga creație se găsește într-o infinită micșorare în suflet, deoarece substanțele individuale au însuflețit fiecare operă a creației, astfel că ele păstrează și fiecare formă pe care au trăit-o, care, prin urmare, se măresc printr-o continuă fuziune, iar imaginea de ansamblu se schimbă și se perfecționează mereu. Capacitatea omului nu ar fi suficientă pentru a-și imagina toate aceste opere ale creației, dar copleșit de înțelepciunea și atotputernicia Creatorului, el va contempla într-o zi tabloul care îi va dezvălui cele mai minunate glorii. Cea mai mică și mai discretă lucrare a creației conține din nou mii de creații în miniatură, care la rândul lor arată tot ceea ce este reprezentat în marea lucrare de creație a lui Dumnezeu. Dar sufletul uman este purtătorul tuturor acestor creații, adică este compus din nenumărate substanțe, fiecare dintre ele îndeplinindu-și deja sarcina în creație și, prin urmare, i s-au permis să se unească pentru a forma ultima mare lucrare.... pentru a încheia lungul parcurs nesfârșit pe Pământ ca suflet uman. Nu există nici un miracol în întreaga mare creație a lui Dumnezeu care să fie atât de extrem de magnific modelat ca sufletul uman..... Și este o dovadă a perfecțiunii sale atunci când sufletul se poate privi pe sine ca într-o oglindă și își recunoaște propria glorie, adică atunci când se vede pe sine în cea mai strălucitoare lumină în mii de forme și chipuri și astfel auto-observarea înseamnă pentru el o fericire de neconceput, deoarece vederea întregii opere a creației este pentru el ceva copleșitor de frumos. Și nu se va sfârși niciodată cu contemplațiile sale, pentru că mereu și mereu imaginea se remodelează, mereu și mereu apar noi opere de creație care par tot mai încântătoare, pentru că gloriile lui Dumnezeu nu au sfârșit și astfel nici ceea ce oferă iubirea lui Dumnezeu creațiilor Sale, care sunt perfecte, de aceea ele stau în lumină.... Ele vor simți mereu și mereu iubirea Sa și, prin urmare, vor experimenta și ele o fericire mereu și mereu în creștere.... Nu va exista niciun sfârșit, nicio limitare a ceea ce ochiul spiritual poate contempla.... Și nimic nu va rămâne neschimbat, ceea ce înseamnă o stare de fericire pentru ființă, dar această stare de fericire va fi în mod constant sporită, ceea ce presupune o schimbare constantă a ceea ce este oferit ochiului spiritual al ființei....

Amin