• Indietro

Seguire Gesù: portare la Croce

V’inoltrate sul ponte verso il Regno spirituale sempre quando seguite Gesù, Il divino Redentore, il Quale ha eretto per voi uomini questo ponte e vi ha preceduti sulla via per voi. Egli Stesso ha pontificato questo ampio crepaccio fra la Terra ed il Regno spirituale mediante la Sua Opera di Redenzione, Egli ha percorso la Via verso la Croce più difficile e più dolorosa e con ciò ha messo il ponte nel Regno di Luce, che ogni uomo può percorrere e che lo condurrà alla giusta meta. Dovete percorrere la Via della Successione di Gesù, cioè come Egli ha preso su di Sé ogni sofferenza per Amore per l’umanità infelice, così anche l’uomo deve percorrere la via dell’amore e della sofferenza, egli deve cercare di seguirLo per la purificazione della sua anima, anche se l’Uomo Gesù ha preso tutta la colpa dei fratelli caduti su di Sé e così tramite la morte sulla Croce, mediante l’Opera di Redenzione, ha estirpato la grande colpa Ur. La sua anima può essere liberata dalle scorie e diventare cristallina solo mediante l’amore e la sofferenza, e lei deve eseguire questa purificazione ancora sulla Terra, se vuole raggiungere un grado di Luce che le garantisce la Beatitudine. L’uomo è sulla Terra allo scopo affinché la sua anima si liberi da ogni impurità, da tutti i vizi e brame, debolezze e difetti, che vi sono ancora attaccati in conseguenza della sua caduta di una volta, dei quali si deve liberare e lo può anche ottenere, quando percorre la via terrena con pazienza nella sofferenza e si adopera in una vita d’amore, perché l’amore è il mezzo più sicuro per togliere le scorie, l’amore scioglie tutte le scorie ed involucri che gravano ancora su un’anima. E la sofferenza, portata nella resa, è adeguata pure per la cristallizzazione dell’anima, che è poi diventata ricettiva e trasparente per la Luce, quando entra nel Regno dell’aldilà. Perciò Gesù ha detto le Parole: “Chi Mi vuole seguire, prenda su di sé la sua croce.... ”. Nessun uomo sarà del tutto risparmiato dalla sofferenza anche quando questa viene caricata sull’uomo con differente intensità. Ma la vita terrena non è l’ultimo adempimento, è sempre soltanto la stazione di preparazione per la vera Vita nel Regno spirituale. E quello che viene ancora caricato sull’anima sulla Terra, può soltanto aumentare la sua beatitudine nell’aldilà, premesso che sia stato portato con sopportazione nella Volontà divina. Quindi l’uomo deve percorrere liberamente la via della Successione di Gesù. Egli stesso deve essere interessato al fatto che la sua anima giunga ad una maturità accresciuta sulla Terra, deve decidersi coscientemente per la Successione di Gesù, deve anche riconoscere la Sua Opera di Redenzione e approfittarne per sé stesso. Perché un’esistenza terrena, per quanto sofferta, non può mai aiutare l’anima alla perfezione, se l’uomo non si confessa per Gesù, se non fa uso della Sua Opera di Redenzione e delle Sue Grazie, se non crede in Lui ed in ciò che Dio Stesso E’ Stato, il Quale ha compiuto nell’Uomo Gesù l’Opera di Redenzione. Allora la sua via terrena può essere sofferta finché vuole, non ne trarrà nessuna utilità per la sua anima, perché allora non ha seguito Gesù “liberamente”. Ma più voi uomini siete colmi d’amore, meno vi premerà anche la sofferenza, perché l’amore è il migliore mezzo di soluzione, l’ardore d’amore scioglierà tutti gli involucri dell’anima, porterà tutta l’impurità e l’indurito a sciogliersi, l’amore procurerà in breve tempo la descoriazione dell’anima, e la misura della sofferenza potrà essere diminuita, dove l’amore ha già cominciato la purificazione dell’anima. E perciò l’uomo deve attivarsi nel servire in misura elevata, per esprimere con ciò il suo amore, perché l’amore spinge all’attività, e quando è compiuto nel disinteresse per il prossimo, l’uomo svolgerà sempre delle opere d’amore, ed allora percorrerà la Via della Successione di Gesù, il Quale fu spinto pure sempre dall’Amore ad Opere d’Aiuto, il Quale cercava di lenire la sofferenza e la miseria dei prossimi ed impiegò una Forza insolita, per aiutare i prossimi. E così anche una costante prontezza d’aiuto sarà una via sulla Via della Successione di Gesù, perché dimostra l’amore, che può sempre avere soltanto l’effetto benevolo, sia per il donatore che anche per colui che ha avuto l’aiuto, perché l’amore è la cosa più potente, il divino, che deve condurre irrevocabilmente l’anima al perfezionamento, che deve purificare l’anima e renderla ricettiva per la Luce. L’amore è l’ultima meta sulla Terra, perché conduce all’unificazione con l’Eterno Amore, perché ristabilisce lo stato Ur, nel quale l’essere fu creato, e perciò deve anche garantire la massima beatitudine, che l’essere ora trova nella più stretta unificazione con il suo Dio e Padre dall’Eternità, dal Cui Amore è una volta proceduto.

Amen

Urmarea lui Iisus: Purtarea crucii....

Veți păși întotdeauna pe podul către împărăția spirituală dacă îl urmați pe Iisus, Răscumpărătorul divin, care a construit acest pod pentru voi, oamenii, și v-a precedat pe cale. El Însuși a acoperit această mare prăpastie dintre Pământ și împărăția spirituală prin actul Său de Mântuire, a luat calea cea mai dificilă și dureroasă spre cruce și astfel a construit podul spre împărăția luminii.... în care fiecare ființă umană poate păși și care va duce întotdeauna la țelul corect.... Calea de a-L urma pe Iisus trebuie urmată, adică, așa cum El a luat asupra sa toată suferința din iubire pentru omenirea nefericită, așa și omul trebuie să ia calea iubirii și a suferinței, el trebuie.... deși omul Iisus a luat asupra sa toată vina fraților căzuți și astfel, prin moartea de pe cruce, prin lucrarea de răscumpărare, marea vină originară a fost răscumpărată.... să caute să-L urmeze pentru purificarea sufletului său.... Sufletul său nu poate fi purificat și cristalizat decât prin iubire și suferință, iar această purificare trebuie să se realizeze încă pe Pământ dacă vrea să atingă un grad de lumină care să-i garanteze beatitudinea. Căci omul rămâne pe Pământ pentru ca sufletul său să se elibereze de toate impuritățile, de toate viciile și poftele, slăbiciunile și viciile, care încă se mai agață de el ca urmare a apostaziei voastre din trecut, de care ar trebui și poate să se elibereze dacă parcurge cu răbdare calea pământească în suferință și se străduiește să trăiască o viață de iubire. Căci iubirea este cel mai sigur mijloc de purificare, iubirea dizolvă toată zgura și învelișurile care încă mai împovărează un suflet. Și suferința.... purtată în predare.... este, de asemenea, potrivită pentru cristalizarea sufletului, care va deveni receptiv la lumină și permeabil la lumină atunci când va intra în împărăția de dincolo. De aceea Iisus a rostit cuvintele: "Cine vrea să vină după Mine, să-și ia crucea....". Nici o ființă umană nu va fi scutită în totalitate de suferință, chiar dacă aceasta este impusă oamenilor în diferite grade. Dar viața pământească nu este împlinirea finală, ci doar o stație pregătitoare pentru viața reală din împărăția spirituală...... Și tot ceea ce mai este impus sufletului pe Pământ nu poate decât să-i sporească beatitudinea în lumea de dincolo, cu condiția să fie îndurat cu umilință, în conformitate cu voința divină. Astfel, ființa umană ar trebui să ia în mod voluntar calea de a-L urma pe Iisus..... Trebuie să fie important pentru el ca sufletul său să atingă o mai mare maturitate pe Pământ, trebuie să decidă în mod conștient să îl urmeze pe Iisus, trebuie să recunoască actul Său de mântuire și să îl revendice pentru el însuși. Pentru că nici o existență pământească, oricât de dureroasă ar fi, nu va ajuta vreodată sufletul să ajungă la perfecțiune dacă ființa umană nu-L mărturisește pe Iisus, dacă nu se folosește de actul mântuirii Sale și de binecuvântările sale, dacă nu crede în El și că Dumnezeu Însuși a fost Cel care a înfăptuit actul mântuirii în omul Iisus. Atunci, drumul său pământesc poate fi oricât de dureros, nu va obține niciun beneficiu pentru sufletul său, pentru că atunci nu l-a "urmat pe Iisus" de bună voie..... Dar cu cât voi, oamenii, veți fi mai plini de iubire, cu atât mai puțină suferință vă va împovăra, căci iubirea este cel mai bun solvent, scânteia iubirii va dizolva toate învelișurile sufletului, va topi tot ce este impur și împietrit, iubirea va realiza purificarea sufletului în scurt timp și va fi posibil să se reducă cantitatea de suferință acolo unde iubirea a abordat deja purificarea sufletului.... De aceea, ființa umană va trebui să fie extrem de activă în slujire pentru a-și exprima iubirea, căci iubirea îndeamnă la activitate și, de îndată ce aceasta este destinată în mod dezinteresat aproapelui, ființa umană va realiza în mod constant fapte de iubire și atunci va urma calea lui Iisus, pe care iubirea l-a împins în mod repetat la fapte de ajutorare, care a căutat să aline suferința și greutățile semenilor săi și a folosit forțe extraordinare pentru a-i ajuta pe semenii săi. Și astfel, disponibilitatea constantă de a ajuta va fi și ea un mod de a-L urma pe Iisus, pentru că demonstrează iubire, care nu poate avea decât un efect benefic atât pentru cel care dăruiește, cât și pentru cel care se folosește de ajutor..... Pentru că iubirea este cea mai puternică, este divină, care trebuie să ducă irevocabil la perfecțiunea sufletului, care trebuie să purifice sufletul și să-l facă receptiv la lumină.... iubirea este scopul final pe Pământ, pentru că duce la unirea cu Iubirea eternă, pentru că restabilește starea inițială în care a fost creată ființa și, prin urmare, trebuie să garanteze și cea mai înaltă beatitudine, pe care ființa o găsește acum în uniunea cea mai strânsă cu Dumnezeul și Tatăl său din veșnicie, din a cărui iubire a ieșit odată....

Amin