• Indietro

Punizione per i peccati? – Sorte per propria colpa

Nessuno può sottrarsi alla punizione per i suoi peccati, perché a causa dei suoi peccati l’uomo crea da sé stesso uno stato che gli è tormentoso. Non Io lo punisco per i suoi peccati, ma secondo la Legge dell’eterno Ordine ogni azione, ogni pensare ed agire errato, ha il suo effetto; e proprio questo effetto lo creano ora gli uomini da sé stessi, ma lo sentono come tormento, come punizione, cosa che però corrisponde sempre soltanto alla Legge dell’eterno Ordine. E per questo sono inimmaginabili la miseria ed il tormento ai quali vanno incontro quegli uomini che conducono una vita peccaminosa, che Mi bestemmiano e si burlano di Me, che credono di poter tirare nel fango tutto il Divino, Puro, senza dover per questo espiare. Loro accumulano peccato su peccato e saranno inorriditi, quale effetto farà su di loro stessi il loro sbaglio.

Ma non possono sottrarsi al Verdetto del loro Giudice. Perché Io non posso ricompensarli diversamente di come hanno voluto loro stessi, Io posso ricompensare loro soltanto ciò che corrisponde alla loro vita ed alle loro azioni e per questo devono subire molti tormenti. E si possono considerare felici, quando vengono chiamati ancora sulla Terra per l’espiazione della loro colpa di peccato, quando devono soffrire ancora sulla Terra, prima che vengano richiamati dalla Terra. Perché sulla Terra possono ancora giungere alla comprensione, sulla Terra possono ancora riconoscere i loro peccati e fare ritorno sulla via che hanno finora percorso. Nel Regno dell’aldilà però la conoscenza della loro colpa viene riconosciuta soltanto dopo un tempo infinito, perché un uomo peccaminoso entra nel Regno dell’aldilà con lo spirito totalmente ottenebrato, e trascorre molto tempo prima che possa chiarire i suoi pensieri e si pente del suo cammino terreno, perché è senza Luce e Forza, ma percepisce ogni tormento ed è lui stesso che l’ha preparato a sé.

Chi Mi rappresenta come un Dio punitivo, non riconosce la Mia Legge dell’eterno Ordine, altrimenti non parlerebbero mai in questo modo, perché il Mio Amore cerca di preservare tutti gli uomini dalla sorte che loro stessi si preparano e che non può mai essere chiamata felice e beata. E faccio veramente di tutto per renderlo semplice agli uomini, ma se loro stessi non vogliono, se non si lasciano guidare da Me ed agiscono in modo errato nella propria volontà, devono prendere su di sé anche le conseguenze, ma non possono mai dire che Io ho preparato loro la sorte che si sono creati da sé. Perché conosco i terribili tormenti e tento di tutto per evitarli agli esseri.

Ma non vi tolgo la libera volontà; e chi pecca, deve portare anche le conseguenze del peccato, perché questo corrisponde alla Mia Legge dell’eterno Ordine. Gli uomini possono bensì agire senz’amore e preparare dei tormenti ai loro prossimi, ma Io Sono l’Amore Stesso ed intendo sempre soltanto prepararvi delle Beatitudini. Ma dove la volontà dell’uomo non permette questo, non può esservi mai della Beatitudine, perché dei desideri anti divini creano anche una sorte anti divina, una sorte di estremo tormento ed oscurità, una sorte della più amara prigionia, uno stato della non-libertà ed assenza di Forza, che è sempre la conseguenza, l’effetto del peccato, e perciò l’essere stesso si è procurato la punizione, perché ha vissuto sulla Terra contro il Mio Ordine dall’Eternità.

Amen

Pedeapsa pentru păcat? Destinul din vină proprie...

Nimeni nu poate scăpa de pedeapsa pentru păcatele sale, deoarece omul își creează prin păcatele sale o stare care este chinuitoare pentru el.... Eu nu-l pedepsesc pentru păcatele sale, totuși, conform legii ordinii veșnice, fiecare faptă, fiecare gând și acțiune greșită are un efect, și tocmai acest efect și-l creează oamenii pentru ei înșiși, dar ei îl resimt ca pe un chin, ca pe o pedeapsă, care, totuși, corespunde întotdeauna numai legii ordinii veșnice. Și, de aceea, este de neimaginat suferința și chinul cu care se confruntă oamenii care duc o viață păcătoasă, care Mă blasfemiază și Mă batjocoresc, care cred că pot târî în noroi tot ce este divin și pur, fără să fie nevoiți să ispășească. Ei îngrămădesc păcat peste păcat și vor fi îngroziți de modul în care lucrează fărădelegile lor împotriva lor înșiși.... Dar ei nu pot scăpa de judecata lor.... Căci nu pot să-i consider altfel decât ce au vrut ei înșiși, nu pot decât să le dau răsplata în funcție de viața și de faptele lor și, de aceea, vor trebui să îndure multe chinuri. Iar ei se pot considera norocoși dacă mai sunt chemați pe Pământ pentru a-și ispăși vina păcatului, dacă mai au de suferit pe Pământ înainte de a fi chemați departe de Pământ. Pentru că pe Pământ încă își mai pot veni în fire, pe Pământ încă își pot recunoaște păcatele și se pot întoarce pe calea pe care au mers atât de departe.... În împărăția de dincolo, însă, conștientizarea vinovăției lor nu poate fi așteptată adesea decât într-un timp infinit de îndelungat, căci o persoană păcătoasă intră în împărăția de dincolo complet întunecată în spirit și durează mult timp până când își poate clarifica gândurile și se poate pocăi de modul său de viață pământesc.... căci este lipsită de lumină și de putere, dar simte orice chin și totuși și l-a provocat ea însăși.... Oricine Mă prezintă ca pe un Dumnezeu care pedepsește, nu cunoaște legea Mea de ordine veșnică, altfel nu ar putea vorbi așa.... Căci iubirea Mea caută să-i protejeze pe toți oamenii de soarta pe care și-o pregătesc singuri și care nu poate fi numită niciodată fericită. Iar Eu fac cu adevărat totul pentru a ușura viața oamenilor.... Totuși, dacă ei nu vor, dacă nu se lasă ghidați de Mine și acționează greșit din proprie voință, vor trebui să accepte și consecințele, dar nu vor putea spune niciodată că Eu le-am pregătit soarta pe care și-o creează singuri.... Căci Eu știu despre chinurile cumplite și încerc totul pentru a evita aceste chinuri de la ființe.... Dar Eu nu vă răpesc liberul arbitru.... Și oricine păcătuiește trebuie să suporte și consecințele păcatului, deoarece acest lucru corespunde legii Mele de ordine eternă. Oamenii pot, cu siguranță, să acționeze cu răutate și să provoace chinuri semenilor lor, dar Eu sunt Iubirea Însăși și sunt preocupat întotdeauna doar să vă pregătesc fericirea.... Dar acolo unde voința ființei umane nu permite acest lucru, nu poate exista nici fericire.... Căci dorința nelegiuită creează și o soartă nelegiuită, o soartă de chin și întuneric extrem, o soartă de cea mai amară întemnițare.... o stare de robie și neputință, care este întotdeauna consecința, efectul păcatului și de aceea ființa însăși a provocat pedepsele.... care au trăit contrar ordinului Meu din eternitate pe Pământ....

Amin